{"id":15429,"date":"2013-05-09T12:14:55","date_gmt":"2013-05-09T10:14:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15429"},"modified":"2013-05-09T12:14:55","modified_gmt":"2013-05-09T10:14:55","slug":"ion-vinea-profetii-despre-trecut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ion-vinea-profetii-despre-trecut\/","title":{"rendered":"Ion Vinea: profetii despre trecut"},"content":{"rendered":"

Ion Vinea, Opere, vol. IX, Publicistica: 1932-1934,<\/em> editie critica, note si comentarii de Elena Zaharia-Filipas si Magdalena Raduta, Bucuresti, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, 2012, 565 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Initiata \u00een 1984, seria \u201eOpere\u201c Ion Vinea, \u00eengrijita de Elena Zaharia-Filipas, a ajuns la al IX-lea volum. Din pacate, editiile stiintifice, lucrari de patrimoniu, beneficiaza de finantare de la stat rareori (si atunci, nu integral). De aceea, \u00eentinderea acestui proiect pe aproape trei decenii nu trebuie sa mire. Ar fi drept sa vedem o performanta chiar si ambitia de a-l continua, \u00een pofida conditiilor nefavorabile. C\u00e2teodata, cautarea unei institutii binevoitoare \u00een sprijinirea publicarii dovedeste ca \u00eent\u00e2rzierile nu-si gasesc cauzele neaparat \u00een ritmul de lucru. Desi, evident, munca se deruleaza \u00eencet, adica minutios.
\nPutini \u00eesi doresc sa preia stafeta. \u00cei mentionez pe \u00eenca tinerii cercetatori de la Institutul de Istorie si Teorie Literara
\n\u201eG. Calinescu\u201c din Capitala: Cristina Balinte, Petrus Costea, Bogdan si Ana-Maria Dascalu, Alexandru Farcas, Oana Safta si Oana Soare. Dar nu pofta de a \u00eenvata lipseste, ci rasplata, invers proportionala cu efortul depus. Ma bucura faptul ca \u00eenca o persoana cu pregatire excelenta \u2013 Magdalena Raduta \u2013, poate prea retrasa din spatiul publicistic pentru marele ei potential, \u00eesi face ucenicia. Prezenta ei va conta enorm, dat fiind ca, dupa calculele mele, urmeaza cel putin cinci volume, aferente intervalului 1935-1947. Or, tin sa precizez, integrala Vinea nu merita lasata de izbeliste.
\nPoate ca nu prezinta un mare interes, stiind ca filologia ram\u00e2ne disciplina preocupata de maruntisuri si, uneori, de scriitori marunti \u2013 iar deocamdata Ion Vinea nu sta nici macar \u00een anticamera canonului. Atitudinea avangardista \u2013 printre primele din spatiul rom\u00e2nesc \u2013 si longevitatea la directia \u201eContimporanului\u201c l-ar aseza \u00een categoria razvratitilor. Totusi, nu s-a numarat printre centrele de putere ale \u201emodernismului extremist\u201c (E. Lovinescu), spre deosebire de Sasa Pana, Ilarie Voronca si Geo Bogza. De altfel, nici avangardistii nu l-au pretuit. Prezenta intensa \u00een spatiul public si transformarea propriei reviste \u00eentr-o institutie mainstream l-au \u00eendepartat de tipologia ortodoxa a st\u00e2ngii literare. Poeziile lui puteau trece drept revolutionare doar \u00een raport cu samanatorismul si simbolismul. Autorul ram\u00e2ne exemplar pentru eticheta consacrata de Ion Pop \u00een \u201eAvangardismul poetic rom\u00e2nesc\u201c (1969).
\nCriza economica si politica<\/strong>
\nS-ar putea ca publicistica sa devina, pe masura editarii, partea durabila a activitatii lui. \u00cen primul r\u00e2nd, pentru ca articolele din \u201eFacla\u201c arata ca adevaratii democrati se afla totdeauna \u00een opozitie. Scoala de gazetarie interbelica ne \u00eenvata ca \u201eobiectivitatea\u201c, \u201eechidistanta\u201c si \u201edeontologia\u201c, molfaite inutil de vreo zece ani \u00een presa rom\u00e2neasca, echivaleaza cu denuntarea abuzurilor. Astfel, ne edificam asupra \u00eentelegerii sintagmei \u201ea patra putere \u00een stat\u201c, impusa de diplomatul scotian David Urquhart. \u00cen al doilea r\u00e2nd, pentru ca stabileste demarcatia clara \u00eentre politica si politicianism: prima \u00eei apartine cetateanului nepartizan; a doua \u00eei caracterizeaza pe membri de partid, parlamentari si ministri. \u00cen al treilea r\u00e2nd, pentru ca semnaleaza nonsensul notiunii de \u201eapolitism\u201c.
\nCa atare, atitudinea civica manifestata de Ion Vinea ne da \u00eencredere ca editorialele despre faptele zilei, redactate de literati, nu \u00eenseamna abandonarea operei, ci un fenomen normal. Ram\u00e2ne \u00eensa constant esecul umanistilor la conducerea tarii: \u201eProfesorul e un individ galben si neras, cu umbrela gaurita si tocurile st\u00e2lcite, fugind dupa tramvaiul cu cai de altadata. Ciocoii si slugile lor nu-l vor \u00eentelege \u00eentr-altfel. (\u2026) \u00cenfr\u00e2ngerea d-lui N. Iorga \u00eenseamna, din nefericire, o noua compromitere a elementului intelectual, \u00een actiune pozitiva, pe teren practic. \u00censeamna recocotarea pseudocarturarului de cluburi, a specialistului buchisit si a contabilului prezbit din cercurile de studii ale partidelor… \u00censeamna revansa demagogului sordid si agentului electoral avinat si mercenar dinlauntrul razei de 500 de metri.\/\/ …De aceea, unul dintre principalele defecte ale d-lui Iorga a fost si este barba\u201c (\u201eGuvernul e mai tare ca oric\u00e2nd\u201c, din 1932, p. 19). Demonstratia falacioasa a jurnalistului se \u00eencheie \u00een spiritul fiziologiilor. Totodata, pamfletul explica diferenta \u00eentre implicarea \u00een g\u00e2ndirea politica si asumarea rolului suprem de decizie.
\nInterventiile lui Ion Vinea ne conving de identitatea \u00eentre criza economica interbelica (cu v\u00e2rful \u00een Rom\u00e2nia anilor 1931-1933) si cea actuala. Discursul abordeaza aceleasi teme \u00een aceleasi modalitati retorice: \u201etranzitie\u201c, \u201especialisti\u201c, \u201ecompetente\u201c, \u201eoligarhi\u201c, \u201eciocoi\u201c, \u201econtracte frauduloase\u201c, \u201eguvernare iresponsabila\u201c, \u201econcedierile din aparatul de stat\u201c. Inventarul precedent sustine ipoteza ca stilul publicistic si-a conservat perceptia pasoptista. Dezbaterile inflamate se poarta \u00een jurul restr\u00e2ngerii cheltuielilor bugetare. Or, pare ca mintea unora a stagnat la nivelul masurilor de presupusa solidarizare nationla din timpul domniei lui Carol al II-lea. \u00cen loc sa stimuleze consumul, prim-ministrii au consumat resursele financiare ale bugetarilor. Historia magistra vitae? Aiurea: \u201eFunctionarii publici sunt astfel constr\u00e2nsi la un nou sacrificiu. Este al treilea pe care \u00eel fac \u00een sensul acesta. Si salariile lor au fost, astfel, reduse de la prima curba pe care au suferit-o cu exact cincizeci si cinci de procente. Viata \u00eensa, \u00een ultimii trei ani de c\u00e2nd a \u00eenceput retezarea salariilor, nu s-a redus nici pe departe \u00eentr-o egala proportie\u201c (\u201eScaderea salariilor functionarilor publici\u201c, din 1933, p. 223).
\nLuarile de pozitie \u00een diverse chestiuni stringente \u00eenlatura fictiunea compensatoare brodata \u00een jurul epocii dintre cele doua razboaie mondiale. Daca socotim c\u00e2ti presedinti ai Consiliului de Ministri a avut Rom\u00e2nia din 27 septembrie 1919 (Arthur Vaitoianu) p\u00e2na \u00een 4 septembrie 1940 (Ion Gigurtu), vom observa ca niciunul nu a rezistat patru ani. Care stabilitate, de vreme ce, dupa 1989, Rom\u00e2nia nu a egalat \u00eenca numarul sefilor de Cabinet atins p\u00e2na la numirea \u00een functie a lui Ion Antonescu? Sigur, nu avem \u00eenca autostrazi, dar mai bine un drum cu gauri \u00een asfalt dec\u00e2t unul cu pietris. C\u00e2t despre \u201ecoabitare\u201c \u2013 formula politicianista penibila, \u00een situatia unei majoritati demne de Blocul Partidelor Democratice (1946) \u2013 notiunea le era necunoscuta extremistilor de dreapta, catalogati, nu fara ironie prosocialista, drept \u201epseudofascisti\u201c, lu\u00e2nd \u00een\u00a0 seama detaliul ca, la Brasov, se formase un comando nazist (\u201eTrupe straine pe teritoriul Rom\u00e2niei\u201c, din 1933, p. 270). Iluzia citadelei democratice piere asediata de razboiul civil, \u00eenceput \u00een campania electorala din 1933: \u201eMiscari anarhice au izbucnit \u00een tara. Politia si jandarmeria s-au \u00eencaierat cu Garzile de Fier. La Iasi au avut loc adevarate lupte de strada si devastarile gardiste au luat proportii de progrom. Ai impresia ca paznicii ordinei activeaza cu multa delicateta si codire \u00een apararea ei\u201c (\u201eNeputinta si fatarnicie\u201c, p. 344). Probabil, legionarii s-au \u00eencadrat \u00een lungul sir al formelor fara fond. Numai ca, \u00een actiunile lor, nu au folosit gloante oarbe.
\nRevizionismul<\/strong>
\n\u00cen momente c\u00e2nd sucul gastric diminua procesele cognitive ale populatiei, Ion Vinea si-a pastrat limpezimea judecatilor. Iminenta izbucnire a conflagratiei planetare constituie principala preocupare a gazetarului referitoare la politica externa. Panica lui vizionara a st\u00e2rnit, \u00een opinia publica rom\u00e2neasca, zgomotul ziarului aruncat la cosul de gunoi. Observ\u00e2nd retrospectiv acalmia diplomatilor nostri interbelici, toropiti de Tratatul de Pace de la Versailles si de himera francezilor garanti, nu mai surprinde certitudinea, creata dupa 23 august 1944, ca regimul parlamentar nu va fi amenintat gratie regelui si ca, \u00eentr-un t\u00e2rziu, va aparea aviatia americana eliberatoare. Lipsa de tact \u00een raporturile cu vecinul de la Rasarit ne-a expediat \u00een zona de influenta comunista. Sa asteptam sa ne ajute, din propria initiativa, marile democratii Occidentale \u2013 \u00eenmuierea posmagilor \u00een apa: \u201eUngaria e \u00eenarmata p\u00e2na \u00een dinti. Suntem principalul obiectiv al fortelor maghiare, stap\u00e2nite si obnubilate de o oligarhie agresiva, a carei politica de revendicari teritoriale se bizuie pe faptul ca spatele Rom\u00e2niei, la Dunare si mai ales la Nistru, este descoperit. Fata de U.R.S.S. si \u00een contrast cu Polonia si Franta, am facut si facem \u00eenca tot posibilul pentru a ne asigura dusmania ei \u00een cazul unui conflict armat, din nefericire din ce \u00een ce mai inevitabil, cu Ungaria. Si ca un lux al inconstientei, ca o exuberanta a nebuniei ucigase, ne aplicam, metodic, la pierderea, una c\u00e2te una, a simpatiilor si a aliantelor de p\u00e2na acum\u201c (\u201e…Dupa cincisprezece ani\u201c, din 1932, p. 171).
\nClarviziunea editorialistului ne \u00eenspaim\u00e2nta. Noi, de la criza rachetelor din Cuba (1962), ne-am obisnuit cu primejdia conflictelor armate devastatoare. Oarecum, bombardamentele, atacurile separatiste si atentatele criminale au devenit una dintre constantele vietii. Tin minte ca, \u00een 2003, asteptam subiectele la olimpiada judeteana de istorie, c\u00e2nd profesorii supraveghetori ne-au anuntat ca Irakul a fost atacat de SUA. E clar ca ni s-a insuflat educatia masacrelor. Le privim ca pe show-uri. \u00cen urma cu 80 de ani, teroarea razboiului din perioada 1914-1918 capatase valoare profilactica: \u201eHitler e \u00eensa o primejdie mondiala. E o fagaduinta de razboi. Fiindca dupa ce va birui \u00een alegeri, dupa ce va dizolva organizatiile clandestine comuniste, dupa ce va distruge opozitia socialista si democratica se va gasi, nas \u00een nas, cu somajul, criza si saracia. Si atunci, \u00een loc de p\u00e2ine si jocuri va trebui sa ofere plebei s\u00e2nge si jucarii: coridorul Dantzig, Anschlussul, Eupen si Malmedy, Schleswig si Holsteian, Alsacia si Lorena.\/\/ … \u00cen ziua aceea, mai apropiata dec\u00e2t se crede, taranii de la Dunare vor fi nevoiti sa-si ia pusca si ranita si sa plece la Tisa si sa-si apere tara\u201c (\u201e\u00centre Hitler si Mussolini\u201c, p. 258).
\nNimeni nu e profet \u00een tara lui, desi Ion Vinea nu a gresit niciuna dintre predictiile de mai sus.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Vinea, Opere, vol. IX, Publicistica: 1932-1934, editie critica, note si comentarii de Elena Zaharia-Filipas si Magdalena Raduta, Bucuresti, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, 2012, 565 p.   Initiata \u00een 1984, seria \u201eOpere\u201c Ion Vinea, \u00eengrijita de Elena Zaharia-Filipas, a ajuns la al IX-lea volum. Din pacate, editiile stiintifice, lucrari de patrimoniu, beneficiaza de finantare de… Cite\u0219te mai mult »Ion Vinea: profetii despre trecut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8822,1198],"class_list":["post-15429","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-vinea","tag-opere"],"views":2022,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15429","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15429"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15429\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15429"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15429"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15429"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}