Geneza nuvelei lui I.L. Caragiale ar putea fi \u00een romanul lui Apuleius, \u201eMagarul de aur\u201c. Cartea \u00een limba latina, din secolul al II-lea d.Hr., este o culegere de fabule mileziene si de povesti despre \u00eent\u00e2mplari extraordinare ale unor bande de hoti. \u00centr-una din aceste istorioare se relateaza cum un anume Lamachus, seful t\u00e2lharilor, \u00eencearca sa intre \u00een casa zarafului Chryseros. C\u00e2nd \u00eesi baga m\u00e2na, printr-o gaura, ca sa deschida usa pe dinauntru, zaraful \u00eei tintuieste laba cu un cui. Pentru a scapa, Lamachus cere tovarasilor sai sa i se reteze m\u00e2na de la \u00eencheietura. I.L. Caragiale ar fi putut lua cunostinta de textul lui Apuleius prin intermediul unei traduceri frantuzesti sau din povestirile unui prieten latinist, \u201ecare stia gustul lui Caragiale pentru cazuri \u00abexcentrice\u00bb\u201c. Prietenul putea fi Anghel Demetriescu. \u00cen \u201eIntroducerea\u201c la editia sa, Paul Zarifopol considerase drept motiv central al dramei lui Leiba Zibal \u201ecruzimea ingenioasa a omului smintit de frica\u201c. Constantin F\u00e2nt\u00e2neru era de parere ca \u201e\u00een romanul lui Apuleius, gaseste \u00eentocmai tiparul \u00abcruzimea ingenioasa\u00bb din \u00abO faclie de Paste\u00bb\u201c. Cu singura deosebire ca la Apuleius faptele sunt privite din afara, la Caragiale \u2013 dinauntru.
\nLa aparitia nuvelei, ecourile critice au fost putine. I.L. Caragiale inaugurase, cu \u201eO faclie de Paste\u201c, o noua perioada a creatiei sale, trec\u00e2nd de la comedii la un neasteptat registru tragic. Poate asa s-ar explica reactia negativa a lui Duiliu Zamfirescu, \u00eentr-o scrisoare catre Titu Maiorescu, datata \u201eFrascati, 11 septembrie 1889\u201c: \u201eCe ziceti de novela lui Caragiali? Eu o gasesc slaba, cu o inventiune absurda si cu o totala lipsa de estetica. Jidanul, dintr-un ridicul hangiu ce e, devine o monstruozitate inaccesibila formulei mele de ethica literara. Vizitiul, dintr-un vagabond foarte posibil ce e la \u00eenceput, se preface \u00eentr-un caraghios sinistru, a carui m\u00e2na ce se prajeste la lum\u00e2nare (cu tot efectul dramatic cautat de autor), e de un comic respingator. Stiu ca sunt rau judecator, dar va spun drept ca dupa ce am ispravit novela de citit, \u00eemi simteam muschii obrazului str\u00e2mbati de dezgust\u201c. Titu Maiorescu \u00eei raspunde prompt: \u201eNu-ti place novela lui Caragiale? Mie-mi place foarte mult. Nici lui nu-i place novela D-tale \u00abAlessio\u00bb. Mie-mi place. Este si bine asa: fiecare autor are prisma lui proprie si trebuie sa ram\u00e2na cu vederea \u00een launtrul ei. Eu sunt ca publicul cel mare, receptiv pentru toate prismele, numai sa fie curate \u00een transmiterea razelor\u201c. Duiliu Zamfirescu crede ca mentorul sau \u00eel socoteste un \u201einvidios\u201c si se lanseaza \u00eentr-o marturisire \u201ecu sinceritate crestineasca\u201c privind relatiile lui cu I.L. Caragiale. \u201e\u00cen primele timpuri, c\u00e2nd \u00abJunimea\u00bb de la Bucuresti pastra \u00eenca inutila brutalitate a redactorilor lui Balzac din \u00abIllusions perdues\u00bb, care dase at\u00e2t de puternice rezultate cu 20 de ani \u00een urma, grosolania lui Caragiale si naivitatea mea ma faceau sa sufar groaznic, si daca n-as fi fost fricos sau as fi avut aplombul pe care-l da (sic) v\u00e2rsta si succesele, as fi strigat \u00een gura mare ori de c\u00e2te ori \u00eel auzeam citind piese slabe cu r\u00e2s mult, ori masacr\u00e2ndu-ma cu nedreptate pe mine sau pe altii. Dar mai t\u00e2rziu, cunosc\u00e2nd pe om si vaz\u00e2nd marea lui inteligenta, infinita nestatornicie a simtirilor sale, slabiciunile acestei inteligente, fondul fara nici un punct de reazim, nu numai sentimentele mele pentru el s-au \u00eendulcit, dar am sf\u00e2rsit prin a-mi fi drag si a avea un fel de compasiune pentru o fire at\u00e2t de fantastica si de muncita, \u00een care arama si diamantul sunt legate \u00eempreuna spre a da iluzia unui inel ducal. Caci, cu toata aparenta calculelor si izb\u00e2nzilor lui, Caragiale e un mare vizionar \u2013 ceea ce e de recunoscut spre onoarea sa\u201c. Totusi, parerile sale despre \u201enovela\u201c ram\u00e2n neschimbate: \u201eCe dovedeste asta. Ca d-voastra una va place mai mult dec\u00e2t alta, iar ca lui Caragiale nu-i place \u00abAlessio\u00bb. Dar cu asta nu s-a dovedit ca \u00abO faclie de Paste\u00bb e o buna novela. Negresit opiniunea d-voastra este un \u00eenceput de dovada \u00een scris, cum se zice \u00een probele de la tribunal \u2013 e mult\u201c. Dupa o aluzie rautacioasa la adresa lui Delavrancea, romancierul, ranit \u00een orgoliul sau, \u00eencearca sa explice impresiile sale negative la lectura nuvelei lui Caragiale, fac\u00e2nd apel la ultimele sale lecturi din literatura universala: \u201eE un mediu fals, care-ti lasa o penibila impresie de inverosimil, de chinuit, si nimic din iluzia realitatii. Apoi, domnule Maiorescu, Dostoyewski \u00een \u00abCrimes et Ch\u00e2timents\u00bb (sic) face pe eroul sau sa comita o serie \u00eentreaga si groaznica de omoruri cari te \u00eenspaim\u00e2nta, fiindca sunt crime, si mai cu seama inutile fata cu scopul ucigasului. Dar una aduce at\u00e2t de fatal pe alta, \u00eenc\u00e2t logica nu sufere un moment. T\u00f6pffer \u00een \u00abLa peur\u00bb, c\u00e2t e de firesc! Poate numai Poe ram\u00e2ne fara control si neestetic, dar cu ce putere de impresionabilitate rascumpara aceste lipsuri. Asa ca, pentru mine, \u00abFestila\u00bb intra \u00een categoria \u00eent\u00e2i: e nereala si neestetica\u201c. Titu Maiorescu \u00eei raspunde, preocupat fiind doar de a \u00eenlatura susceptibilitatile confidentului sau. Asa am \u00eentelege caracterizarile dure ale criticului asupra temperamentului si caracterului autorului \u201eFacliei de Paste\u201c, \u00een ciuda recunoasterii inteligentei sale: \u201eStiu cu c\u00e2ta minte cumpatata si buna ai trecut peste legitima revolta ce te cuprindea de aroganta lui Caragiale \u00een observarile sale literare, uneori nemerite ca fond, adeseori exagerate si mai totdeauna nechibzuite. (…) Si pe de alta parte convingerea ce o am despre Caragiale este ca are una din cele mai vioaie inteligente ce le poate produce natura, electric, buna memorie, momente \u00een cari aceasta extraordinara vibratilitate celulara a materiei cenusii din creieri \u00eel scoate mai presus de el \u00eensusi si-l face capabil de scrieri literare de mare valoare. Din cauza acestei parti a lui eu \u00eenchid ochii la toate celelalte, pe care \u00eensa le cunosc. Stiu adeca caracterului lui; dupa acesta Caragiale e o canalie\u201c.
\n\u00centr-o ultima scrisoare catre Titu Maiorescu pe aceasta tema, din anul urmator, Duiliu Zamfirescu respinge nuvela \u201eO faclie de Paste\u201c si drama \u201eNapasta\u201c, teoretiz\u00e2nd artificios fondul dramatic al romanelor lui Dostoievski, Turgheniev si Tolstoi: \u201eCu \u00abO faclie de Paste\u00bb si mai ales cu \u00abNapasta\u00bb, Caragiale pare a intra \u00eentr-o faza noua, aceea a \u00eenr\u00e2uririi romanelor rusesti, a lasa amorul la o parte, a ceti partea launtrica a complexului firii omenesti, a alege din aceasta parte unele excrescente si a le studia p\u00e2na \u00een particularitatile lor patologice\u201c.
\nPrimul critic mai important care s-a pronuntat despre nuvela \u201eO faclie de Paste\u201c, C. Dobrogeanu-Gherea, este preocupat mai mult de deosebirile dintre Caragiale si Dostoievski dec\u00e2t de apropieri. Opera scriitorului rus ne sugereaza \u201egroaza, groaza de ucidere si mai cu seama martiriul caintei, remuscarii omului care a ucis si ale carui forte sunt consumate, distruse prin ucidere. \u00cen nuvela lui Caragiale nu e simtam\u00e2ntul groazei si al remuscarii unui om care a ucis, ci groaza, frica omului de a nu fi el ucis, frica de moarte. Simtam\u00e2ntul de groaza e tot ce au comun \u00abCrima si pedeapsa\u00bb a lui Dostoievski si nuvela lui Caragiale. Exprimarea \u00eensa a acestei simtiri e cu desav\u00e2rsire personala lui Caragiale; este \u00eensusi Caragiale care a simtit aceasta groaza, si prin Leiba Zibal, eroul nuvelei, ne sugereaza acest simtam\u00e2nt\u201c. Criticul de la \u201eContemporanul\u201c gaseste \u201enimerita\u201c alegerea unui evreu fricos drept unealta a dreptatii, pentru pedepsirea lui Gheorghe, t\u00e2lharul, ce-l amenintase cu moartea. G. Calinescu dezvolta ideea printr-o analiza de \u201ecaz\u201c deoarece \u201eCaragiale este, dupa Delavrancea, scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelenta. (…) Naturalismul lui Caragiale \u00eenvederat e radical si e de mirare ca n-a fost luat \u00een serios. Dar poate fi la mijloc puternica impresie de viata care acopera tinuta scientista. E cu putinta oare o nuvela mai pozitivista dec\u00e2t \u00abO faclie de Paste\u00bb? I s-a zis des nuvela psihologica, desi ea este mai mult fiziologica, etnologica, \u00een sf\u00e2rsit \u00eentr-un c\u00e2mp de relatii ce depasesc cu mult constiinta. (…) Caragiale trateaza un caz de clinica, compun\u00e2nd o foaie de observatie, cu date ereditare, antecedente, stare somatica, prodrom si celelalte\u201c. Revenind la C. Dobrogeanu-Gherea \u2013 la ideile caruia se raporteaza nolens, volens, mai toti criticii ulteriori \u2013 retinem rezerva acestuia fata de finalul nuvelei: \u201eprea brusc, prea neasteptat, pare a fi \u00eenadins cautat pentru a produce efect\u201c. Ultimele cuvinte ale lui Leiba Zibal \u201esunt cam teatrale\u201c. Mircea Tomus considera, dimpotriva, ca avem de-a face cu o \u201evaloare de clasicitate\u201c, \u201eaccentuata si mai mult prin tehnica finalurilor, de esenta si tinuta clasica. (…) \u00cen \u00abO faclie de Paste\u00bb, \u00abPacat\u00bb si \u00abNapasta\u00bb, scena finala are valori teatrale spectaculoase: judecata finala, triumful dreptatii si al legii morale \u00eesi cauta spatiul public cel mai adecvat de desfasurare: din zbuciumare interna, din ciocnire individuala de vointe, drama \u00eesi asuma un spatiu si o audienta publice. \u00cen jurul mutei si \u00eendelungatei ciocniri de vointe, care s-a consumat \u00een gestul cu valori simbolice al arderii unei parti din trupul lui Gheorghe, masura concreta a incandescentei la care a ajuns tensiunea conflictului se str\u00e2ng sirurile de tarani cu faclii \u00een m\u00e2na (alta sugestie de mare forta dramatica\u201c. Un impetuos critic, t\u00e2narul Nicolae Iorga purcede la o paralela \u00eentre nuvelele tragice si drama \u201eNapasta\u201c, concluzion\u00e2nd ca ele \u201eapartin aceleiasi directii\u201c, confirm\u00e2nd \u00een Caragiale un analist de valoare universala. Opiniile sale din \u201eAdevarul\u201c lui N. Basilescu se complinesc cu cele ale lui C. Dobrogeanu-Gherea. El insista \u00eensa asupra \u201eomului moral\u201c si a \u201erugaciunii\u201c, care \u201esingura chiar, m\u00e2ng\u00e2ie ca o revarsare a durerii, care \u00eenauntru te arde. Poate sa se arunce orb \u00eenaintea vrasmasului, slab, bolnav de friguri, fara nici o arma, m\u00e2nat de intensitatea groazei, care a facut dintr-\u00eensul, pentru o clipa, un erou. \u00cen sf\u00e2rsit, si autorul a ales posibilitatea din urma, poate sa-si piarda mintile, sa r\u00e2da linistit \u00een \u00eenchegarea unui \u00eentreg plan foarte rafinat de aparare, pe care \u00een starea obisnuita a mintii niciodata nu l-ar fi putut \u00eenchipui, sa priveasca linistit oribila carbonizare a m\u00e2inii \u00een spasme, sa auda urletele deznadajduitului, fara ca un muschi sa se miste pe fata lui livida, pentru ca apoi sa plece \u00een gestul lui larg de nebun pe drumul Iasilor. \u00abSi omul pleca \u00eencetinel spre rasarit la deal, ca un calator cuminte, care stie ca la un drum lung nu se porneste cu pasul pripit\u00bb, zice fraza splendida a autorului\u201c. Daca N. Iorga insista asupra marilor resurse ale talentului lui Caragiale, care se ilustrase p\u00e2na atunci \u00een domeniul comediei, criticii mai noi observa ca, \u00een spatiul comicului sau tragicului, \u00eent\u00e2lnim, de fapt, aceeasi lume: \u201eSubprefectul din \u00abO faclie de Paste\u00bb, magistratul sever, ajuns apoi prefect, din \u00abPacat…\u00bb, si, din aceeasi nuvela, politaiul care subtilizeaza cu at\u00e2ta priceputa iuteala \u00abpachetul\u00bb de la s\u00e2nul preotului, probabil o punga burdusita cu monede de aur, nu sunt deloc altfel dec\u00e2t oamenii ordinii si ai legii din comedii, din \u00abmomente\u00bb si din schitele comice, desi apar \u00een contexte fundamental diferite estetic; iar primarul Cutiteiu se \u00eenrudeste cu venerabilul prezident Zaharia Trahanache \u2013 pe filiera \u00abdiplomatiei\u00bb. Ei toti sunt cei care modeleaza materia sociala si umana a lumii lui Caragiale, d\u00e2ndu-i forma si totodata constituindu-se \u00een exemple de urmat. Apartin acestei lumi, dar \u00eei si prefigureaza viitorul\u201c.
\nDintre contemporani, merita sa retinem si parerile ardeleanului Mihail Canianu: \u201eCine a asistat la teatru si a vazut \u00abNoaptea furtunoasa\u00bb ori \u00abScrisoarea pierduta\u00bb si-a format o convingere ca autorul pieselor e un talent superior si ales. Cine i-a citit cele c\u00e2teva nuvele si mai cu seama ultima, \u00abO faclie de Paste\u00bb, a putut vedea din ce stofa e zamislit creierul lui Caragiali. Daca d\u00e2nsul ar fi scris numai \u00abO faclie de Paste\u00bb, Caragiali trecea drept cel dint\u00e2i prozator rom\u00e2n. Si totusi nu cred ca sunt 200 \u00een tara care sa stie ca Caragiali a scris o bucata de puterea \u00abFacliei\u00bb\u201c. \u00cen alta parte de tara, \u00een Moldova, aparea \u201estudiul critic\u201c al lui Adolf Last: \u201eNuvela lui Caragiale \u2013 \u00abO faclie de Paste\u00bb!\u201c.Autorul si-a datat scrierea: \u201eFalticeni, martie 1891\u201c, iar redactia tinea sa mentioneze anterioritatea fata de Gherea a contributiei colaboratorului lor. Studiul \u00eel regasim si \u00een revista Cercului socialist din Bucuresti, \u201eEmanciparea\u201c.
\nDin referintele critice de epoca, mai retinem ca articolul lui Gherea din \u201eStudii critice\u201c \u00eel gasim reluat \u00een \u201eEgalitatea\u201c (I, nr. 21, 22 noiembrie 1891), cu titlul \u201eCercetare critica asupra \u00abFacliei de Paste\u00bb a lui Caragiale\u201c. A. Alexandrescu-Dorna publica o cronica la placheta din 1892, \u00een \u201eConstitutionalul\u201c. N. Petrascu, \u00een acelasi numar, este pentru receptarea literaturii straine, dar nu \u00een detrimentul valorilor nationale. Sa nu aruncam \u201e\u00abO faclie de Paste\u00bb pe oricare roman de Ohnet\u201c. \u00cen \u201eEgalitatea\u201c \u00eent\u00e2lnim impresii despre nuvela lui Caragiale. Se remarca spiritul obiectiv uman al scriitorului, apropiindu-se de conditia omului evreu. Constantin Mille evoca \u201etabloul zugravit de Caragiale \u00een \u00abFaclia de Paste\u00bb, c\u00e2nd evreul pe jumatate nebun, tin\u00e2nd str\u00e2ns legata m\u00e2na cotului \u00een care a pus faclia, vede… \u00cenvierea pe dealul din fata c\u00e2rciumei\u201c. \u00cel compara cu tabloul lui Theodor Aman, \u201eNoaptea de Paste\u201c. H. Sanielevici apropie povestirea \u201eDusmanii\u201c de M. Sadoveanu de \u201enuvela care i-a servit de model: \u00abFaclia de Paste\u00bb a dlui Caragiale\u201c. \u00cel critica pe Iorga pentru o pretinsa \u201eostilitate fata de Caragiale\u201c, pe care el \u00eel considera \u201eo minte \u00een care arde flacara creatiunii originale\u201c. Mihail Dragomirescu crede ca si cititorii antisemiti vor putea totusi admira ad\u00e2ncul adevar sufletesc \u00eentrupat \u00een \u201efigura lui Leiba Zibal din \u00abFaclia de Paste\u00bb\u201c. Peste numai c\u00e2teva numere, criticul junimist dizident citeaza din nou nuvela \u201eO faclie de Paste\u201c, alaturi de \u201eAlexandru Lapusneanu\u201c si \u201eMos Nichifor Cotcariul\u201c, pentru \u201eingeniozitatea artistica si ad\u00e2ncimea psicologica\u201c. \u00centr-un periodic mai putin cunoscut, \u201eBiblioteca moderna\u201c, se acredita ideea ca \u201eO faclie de Paste\u201c s-ar putea reprezenta pe scena. Peste ani, ideea a fost pusa \u00een practica, la Iasi, juc\u00e2ndu-se, la Teatrul National, o \u201edramatizare \u00eentr-un act\u201c, dupa celebra nuvela a lui I.L. Caragiale. A fost tiparita chiar si o brosura: Adrian Pascu, \u201eO faclie de Paste\u201c, Iasi, Tipografia \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c S. A., 1923. Reproducem nota autorului dramatizarii: \u201eA \u00eencerca dramatizarea \u00abFacliei de Paste\u00bb e o \u00eendrazneala, mai ales c\u00e2nd dl Octav Minar a dramatizat-o, dupa rugamintea si sfaturile maistrului. Eu nu l-am cunoscut si n-am putut colabora macar prin spiritism cu d\u00e2nsul. Deci toata vina e numai a mea. E destul de mare impietatea ce-am facut-o alatur\u00e2nd g\u00e2ndurile maistrului l\u00e2nga ale mele, nu vreau sa-l mai fac partas la o crima ce-i va tulbura linistea si \u00een morm\u00e2nt. Fiindca nici admiratia pentru acel ce-a fost I.L. Caragiale si opera lui nu poate fi o scuza. Deci \u00abmea culpa\u00bb. A.P. Iasi, 5 oct. 1923\u201c. O adaptare pentru scena, sub titlul \u201eUn soir de P\u00e2ques\u201c, se produce la Paris \u00een 1912. Autorii piesei sunt Albert Klein si Alfred Gragnon. Drama \u00eentr-un act s-a reprezentat la Th\u00e9\u00e2tre des Vari\u00e9t\u00e9s din Paris \u00een seara mortii lui I.L. Caragiale, la Berlin. Pe afis nu se mentiona numele autorului rom\u00e2n, ci era considerata o legenda rom\u00e2neasca. Dramatizarea \u201eFacliei de Paste\u201c, fara indicarea adevaratului autor, a scandalizat \u00eentreaga presa din Rom\u00e2nia. Se ia atitudine \u00een ziarele \u201eAdevarul\u201c si \u201eDimineata\u201c. \u00cen \u201eViitorul\u201c se titra: \u201eMistificare literara. Caragiale plagiat \u00een Franta. La \u00abVari\u00e9t\u00e9\u00bb s-a reprezentat \u00abUn soir de P\u00e2ques\u00bb, d\u00e2ndu-se drept o \u00ablegenda\u00bb rom\u00e2neasca si adaptata scenic de doi necunoscuti\u201c. \u00cen rolul evreului Avram, juca actorul rom\u00e2n de Max. \u00cen \u201eRampa\u201c, Matei Rusu vorbeste de \u201eUn plagiat scandalos\u201c, iar o cronica din Paris, publicata \u00een \u201eRom\u00e2nul\u201c, este intitulata \u201ePlagiatorii lui Caragiale\u201c. Un actor al Teatrului National din Craiova s-a aflat la Paris si a asistat la reprezentarea dramei. I se ia un interviu, la \u00eentoarcerea \u00een tara: \u201eEi bine, stii cum figura pe afis subiectul acestei piese. Emotionanta drama dupa o legenda rom\u00e2neasca. Nu se pomenea nimic despre numele lui Caragiale, autorul nuvelei cu acest nume, ba ceva si mai mult, cuprinsul piesei era cu totul altul dec\u00e2t acela al povestirii rom\u00e2nesti\u201c. \u00centr-o alta publicatie citim: \u201eSocietatea Scriitorilor Rom\u00e2ni va adresa Teatrului din Paris o protestare \u00eempotriva reprezentarii piesei \u00abO seara de Paste\u201c, fara indicarea numelui autorului. Aceasta piesa e luata dupa \u00abFaclia de Paste\u00bb a lui Caragiale\u201c. Matei Rusu comunica, din Paris, ca a reusit sa fie trecut, pe afisul spectacolului cu \u201eO seara de Paste\u201c, numele lui I.L. Caragiale. \u00centr-un articol din \u201eEgalitatea\u201c se dau noi amanunte. Matei Rusu (Feinsilber) era un ziarist din Iasi stabilit la Paris. El a depus mari eforturi \u00een presa franceza pentru a restabili adevarul: \u201eUn soir de P\u00e2ques\u201c este o compilatie dupa \u201eO faclie de Paste\u201c de I.L. Caragiale. Unul din autorii piesei, Albert Klein, si-a recunoscut greseala, dar se credea nevinovat. El a scris piesa cu doi ani \u00een urma dupa o poveste \u00eempartasita lui de de Max, acesta declar\u00e2nd ca o auzise de la actorul P. Liciu.
\nMoartea lui Caragiale resuscita interesul pentru opera marelui scriitor. Revista \u201eEgalitatea\u201c reproduce, \u00een doua numere consecutive, vechiul studiu al dr. Adolf Last, aparut \u00een 1891 \u00een \u201eAnuarul pentru israeliti\u201c. Adrian Corbul face o paralela \u00eentre \u201eOliver Twist\u201c si \u201eO faclie de Paste\u201c, concluzion\u00e2nd ca Leiba Zibal ar ilustra \u201edegenerarea semita\u201c. Tot \u00een aceasta linie, \u00eent\u00e2lnim \u00een \u201eViitorul\u201c o paralela \u00eentre Leiba Zibal si Shyllock (\u201eNegutatorul din Venetia\u201c, de Shakespeare).
\nNuvela \u201eO faclie de Paste\u201c a fost tradusa \u00een alte limbi destul de cur\u00e2nd dupa publicarea ei de catre I.L. Caragiale. Un \u201eprofesor si talmudist\u201c din Craiova,
\nB. Souffrin, lucra la traducerea \u201eFacliei de Paste\u201c \u201e\u00een limba psalmilor\u201c.
\nAdolf Last chiar realizeaza o traducere, pe care o publica \u00een \u201eRum\u00e4nische Revue\u201c din Viena, cu titlul: \u201eEine Osterfackel\u201c. Nuvela apare si \u00een Germania, \u00een prestigioasa editura Philip Reclamjun (Universal-Bibliothek) din Leipzig, \u00eentr-un volum intitulat \u201eS\u00fcnde\u2026 und andere Novellen und Skizzen\u201c, cu urmatorul sumar: \u201eS\u00fcnde\u201c, \u201eEine Osterfackel\u201c, \u201eEin Gl\u00fccksmensch\u201c, \u201eF\u00fcnfundzwanzig Minuten\u201c, \u201eNirvana\u201c, \u201eDie zehnte Muse\u201c, \u201eGrand Hotel \u00abVictoria Romana\u00bb\u201c. Traducatorul era Ludwig Klein de la \u201eBukarester Tagblatt\u201c. La Paris, Hortense Paquier, fiica maiorului Lupascu din Iasi, casatorita cu un ziarist francez, publica, \u00een nr. 4 al revistei \u201eLa Renaissance latine\u201c, traducerea nuvelei \u201eO faclie de Paste\u201c. Adolphe Clarnet reuseste sa tipareasca \u00een Franta un volum: \u201eLe Cierge de P\u00e2ques\u201c, traduit du roumain par… Paris, Edition Du Feu, Prix 2 fr\u201c. Iosif Nadejde lauda traducerea si pe traducator, cu ani \u00een urma \u201et\u00e2nar din saracimea evreiasca a Capitalei\u201c, autodidact, colaborator la ziare si reviste rom\u00e2nesti cu traduceri din literatura germana.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Geneza nuvelei lui I.L. Caragiale ar putea fi \u00een romanul lui Apuleius, \u201eMagarul de aur\u201c. Cartea \u00een limba latina, din secolul al II-lea d.Hr., este o culegere de fabule mileziene si de povesti despre \u00eent\u00e2mplari extraordinare ale unor bande de hoti. \u00centr-una din aceste istorioare se relateaza cum un anume Lamachus, seful t\u00e2lharilor, \u00eencearca sa… Cite\u0219te mai mult »Cum a fost primita \u201eO faclie de Paste\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8821,8820],"class_list":["post-15427","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-o-faclie-de-paste","tag-i-l-caragiale"],"views":4209,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15427","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15427"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15427\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15427"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15427"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15427"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}