Raspunsurile lui Dumitru Radu Popescu la \u00eentrebarile lui Mircea Dinutz din volumul de interviuri \u201eConfesiuni provocate\u201c sunt de fapt niste microeseuri rostite. Ironia cordiala, dar nu mai putin casanta, marca DRP, accentele polemice de aceeasi factura inconfundabila fac din dialogul cu autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c un adevarat\u2026 regal spiritual. \u00cenc\u00e2t tentatia de a cita copios din el este aproape irepresibila. Dar, mai \u00eenainte de orice, e de remarcat ca D.R. Popescu se dovedeste a fi si \u00een acest interviu care se \u00eentinde pe 20 de pagini de carte, patruns de ceea ce as numi sentimentul solidaritatii cu scriitorul rom\u00e2n de oriunde si din toate timpurile. Dintre contemporani, cu exceptia lui Nichita Stanescu, nu cunosc un alt scriitor rom\u00e2n care sa traiasca si sa exprime mai profund un asemenea sentiment nobil si tonifiant, dar si de m\u00e2hnire. Caci traim \u00eentr-o vreme a demitizarilor. Nici macar mitul scriitorului \u201erevolutionar\u201c sau al disidentului, at\u00e2t de exaltat imediat dupa evenimentele din decembrie ’89 si \u00een prima jumatate a anului 1990, nu se simte prea bine. Doar mitul filosofului mai rezista c\u00e2t de c\u00e2t gratie lui\u2026 Dan Puric! Mai preocupanta, si pe buna dreptate, este \u00eensa problema miturilor false, cum ar fi, de exemplu, cel al mortii tragice a lui Nicolae Labis, genialul congener al lui D.R. Popescu: \u201eAm citit destule nazb\u00e2tii despre moartea lui Labis! C-a fost \u00eempins sub rotile tramvaiului de un \u00eenstelat, ca medicii au vrut sa-l omoare, netrat\u00e2ndu-l cum trebuia! \u00cen primul r\u00e2nd, barbatul de care s-a lovit Labis, c\u00e2nd \u00eencerca sa urce \u00een tramvai, cobora din tramvai! Stia el cine este Labis?! Trebuie sa aiba cineva, azi \u2013 ca si ieri! \u2013 o fantezie bolnava ca sa-si \u00eenchipuie ca toate tramvaiele din Bucuresti erau pline de arnauti care p\u00e2ndeau \u00een fiecare statie sa coboare Labis \u2013 si, cobor\u00e2nd, sa-l \u00eempinga \u00een moarte! Apoi: marele profesor Arsene \u2013 \u00een tineretea sa, desigur! \u2013 a fost printre medicii care l-au avut \u00een \u00eengrijire pe Labis! Profesorul Arsene mi-a povestit ca doctorii au facut atunci tot ce se putea face!… Dar nici atunci, nici azi, nici m\u00e2ine, nu s-ar fi putut face, nu se putea face si nu va putea sa se faca mai mult!… Labis avea maduva spinarii \u2013 din pacate! \u2013 sectionata!\u201c.
\nAdmirabil \u00een eseurile lui Dumitru Radu Popescu, inclusiv cele \u00een forma epistolara, este modul de a reciti si de a \u201erescrie\u201c \u00eentr-o cheie inedita povesti, scene celebre din Shakespeare, Cehov, Caragiale si altii. De aceasta data, \u00eentr-un context creat de o \u00eentrebare, a venit vorba de Cervantes. Scriitorul \u00eesi aminteste ca a citit, la o v\u00e2rsta, si biologica, si a lecturii, frageda, doua mari carti, cumparate de parintii sai. Una dintre ele a fost \u201eDivina Commedia\u201c. Ne\u00eenteleg\u00e2nd-o, a ajuns sa o urasca p\u00e2na t\u00e2rziu, la maturitatea deplina, c\u00e2nd si-a dat seama ca \u201enu e prea bine sa citesti carti\u2026 daca nu le ajungi nici macar p\u00e2na la glezne!\u201c. Cealalta era romanul \u201eDon Quijote\u201c. O poveste cu un personaj insolit \u201epurt\u00e2nd pe cap un castron\u201c care, calare pe costeliva Rosinanta \u201epleaca \u00een lume, s-o curete de pacate\u201c. Nu semana cu Fat-Frumos al nostru si nici m\u00e2rtoaga sa cu \u00eenaripatul cal hranit cu jar. Dar sa-l las pe DRP sa repovesteasca, dintr-o perspectiva comparatista, cu harul sau epic, pendul\u00e2nd \u00eentre planul unei lecturi de odinioara a unui adolescent si cel de la v\u00e2rsta c\u00e2nd cititorul de atunci a devenit el \u00eensusi nascocitorul at\u00e2tor povesti suprarealiste: \u201eFat-Frumos, frumos fara pereche, \u00eenarmat cu un palos sc\u00e2nteietor, neiertator, destept ca focul (Fiu de \u00eemparat!), voia sa ajunga \u00een tara fara batr\u00e2nete si fara de moarte! \u00cen tara tineretii vesnice! Voia sa ajunga \u00een tara nemuririi, da, da, dar se batea cu tot felul de fapturi ur\u00e2te si dracesti\u2026 ca sa ajunga el \u00een Tara fara de moarte! El si cu calul! Pe c\u00e2nd Don Quijote, batr\u00e2n, ur\u00e2tel, slabanog, aiurit\u2026 voia sa reteze capetele balaurilor si sa \u00eenvinga toate jivinele cu fete omenesti ca sa\u2026 fie bine pe pam\u00e2nt pentru toata lumea! Ce mai tura-vura, Don Quijote nu era fiu de \u00eemparat, nu, dar citise, oameni buni, multe carti, era cult la cap, nu analfabet, ca Fat-Frumos! Si apoi, Don Quijote avea Norocul cu el!… Era \u00eensotit de un taran \u2013 ce mai tura-vura! \u2013 de un ins cu toate picioarele pe pam\u00e2nt, cam lipsit de prea multa minte, cam necitit, desigur, dar cu sufletul curat!… Da, sa recapitulam: O m\u00e2rtoaga cara \u00een spinare un Cavaler caraghios (al Binelui), care-si destrama zilele \u00een nebunie!… \u00censa e o minune ca p\u00e2na la urma visul pe care-l urmareste Don Quijote \u2013 ca pe o de neatins Fata Morgana!… \u2013 visul acesta utopic nu-l prabuseste! Asa ca, \u00eembatr\u00e2nit \u00een batalii, debaras\u00e2ndu-se de sirul realitatilor \u00eenchipuite, \u00eenstrain\u00e2ndu-se chiar de visele sale desprinse din carti, Don Quijote renunta la logica abstracta, fantastica, a fericirii \u2013 pe care, \u00eensa, \u2013 atentie! \u2013 ne-o lasa drept mostenire, \u00eenscriind-o chiar \u00een gena fundamentala a umanitatii!…\u201c. Interesant e ca si cealalta carte, \u201eDivina Commedia\u201c, desi citita prea devreme, \u00eesi cere, as zice, drepturile. Imaginatia scriitorului de azi, prozator si dramaturg, este stimulata, \u00eenc\u00e2t el se \u00eentreaba: \u201e\u2026 ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat daca Don Quijote si Sancho Panza, calari, Seful (Don Quijote), cu un castron \u00een cap, \u00een m\u00e2na cu o prajina, drept sulita, urmat de taranul taranilor, ar fi pornit \u00eentr-o calatorie prin bolgiile dantesti, sa m\u00e2ntuiasca si mortii?\u2026\u201c. Ar fi aceasta, crede D.R.P., macar o idee de film, daca nu mai mult. Dar cine sa-l finanteze?! Unde mai pui, as adauga eu, ca, \u00eenainte de bani, ar trebui sa se mai stie c\u00e2te ceva despre \u201eDivina Commedia\u201c si bolgiile dantesti\u2026 Ma tem, \u00eensa, ca \u00een filmografia noastra mizerabilista, bolgiilor lui Dante le-au luat locul alte bolgii, care fac rating si aduc premii. De pilda cele de la\u2026 Tanacu.
\nMulte interviuri din volumul \u201eConfesiuni provocate\u201c, precum cele la care m-am referit, sunt niste (auto)portrete. \u00centre ele, si dialogul cu Constantin Calin. Criticul, istoricul literar, eseistul fin este om de biblioteca prin excelenta. Marginal implicat, cum ni se dezvaluie si \u00eentr-un recent aparut jurnal, Constantin Calin iese, fireste, si \u00een spatiul public, dar se \u00eentoarce repede \u00een lumea cartilor, a documentelor mai vechi sau mai noi pe deplin convins \u00eensa ca \u201enu tot ce ofera viata si nu tot ce ofera biblioteca e de folos\u201c. Peste toate, el ram\u00e2ne biograful si exegetul cel mai autorizat si cel mai devotat al lui Bacovia, desi marturiseste ca este \u201eusor dezolat\u201c de faptul ca p\u00e2na si prietenii sai cred ca a stat pe masa de lucru doar cu acest mare poet: \u201eNu, Bacovia a fost punctul la care m-am \u00eentors dupa fiecare nereusita. Iar prin asumari repetate a devenit un \u00abpunct de onoare\u00bb, central, al angajamentelor mele intelectuale\u201c. De altfel, si convorbirea sa cu Mircea Dinutz \u00eel are, as spune inevitabil, ca \u201epunct central\u201c de referinta pe Bacovia. Parca urm\u00e2nd \u00eendemnul unui mare critic din generatia afirmata \u00een perioada interbelica, autorul \u201eDosarului Bacovia\u201c a cobor\u00e2t, de-a lungul mai multor decenii, \u00een tunelul ad\u00e2nc al lirismului bacovian, asum\u00e2ndu-si o datorie de onoare fata de orasul Poetului, dar si (re)descoperindu-se pe sine. Criticul se confeseaza: \u201eBacovia e un \u00abnod\u00bb ce nu-i usor de dezlegat. Experienta literara nu e suficienta pentru a o face; trebuie si experienta sufleteasca. Sa traiesti, sa vezi, sa reflectezi. E nevoie sa ai fata de viata o atitudine apropiata de a lui. Sa fi gustat din amaraciuni, sa fi fost atins de dezgusturi. Zabovind c\u00e2teva decenii l\u00e2nga opera sa, am ajuns sa scriu despre el cu firescul cu care scriu, \u00eentr-un jurnal, despre mine. Rezultatul de care sunt m\u00e2ndru nu e interpretarea critica a cutarui sau cutarui aspect al operei, ci faptul ca, \u00eenteleg\u00e2ndu-l \u00een semnificatia lui originara, m-am \u00eenteles mai bine pe mine \u00eensumi dec\u00e2t daca as fi stat \u00een preajma altui autor. Am vorbit despre om si i-am descris poezia fara superlative (\u2026) Bacovia e, \u00een felul sau, un erou, \u00eensa nu unul flamboiant. Portretele sale nu suporta culorile aprinse, statuia sa nu suporta poleiala. Originalitatea lui are chipul banalitatii (\u2026) Fata de omul Bacovia si fata de poet, n-am nici un repros. Ma despart totusi de el \u00een anumite privinte. Cert este ca n-as putea trai ca Bacovia. Oric\u00e2t m-as trage la margine, nu pot pierde interesul pentru centru\u201c. (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Raspunsurile lui Dumitru Radu Popescu la \u00eentrebarile lui Mircea Dinutz din volumul de interviuri \u201eConfesiuni provocate\u201c sunt de fapt niste microeseuri rostite. Ironia cordiala, dar nu mai putin casanta, marca DRP, accentele polemice de aceeasi factura inconfundabila fac din dialogul cu autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c un adevarat\u2026 regal spiritual. \u00cenc\u00e2t tentatia de a cita copios din… Cite\u0219te mai mult »Don Quijote, bolgiile dantesti si tunelul bacovian<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8819,3059,6048],"class_list":["post-15421","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-confesiuni-provocate","tag-dumitru-radu-popescu","tag-mircea-dinutz"],"views":1348,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15421","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15421"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15421\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15421"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15421"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15421"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}