{"id":15418,"date":"2013-05-09T12:08:09","date_gmt":"2013-05-09T10:08:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15418"},"modified":"2013-05-09T12:08:11","modified_gmt":"2013-05-09T10:08:11","slug":"bohumil-hrabal-a-rade-printre-lacrimi-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/bohumil-hrabal-a-rade-printre-lacrimi-ii\/","title":{"rendered":"Bohumil Hrabal. A rade printre lacrimi (II)"},"content":{"rendered":"

Bohumil Hrabal, Trenuri cu prioritate,<\/em> traducere si prefata de Corneliu Barborica, Bucuresti, Editura Art, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Bohumil Hrabal s-a nascut \u00een anul 1914, \u00een Moravia, \u00eencep\u00e2ndu-si activitatea literara cu poeme aflate sub \u00eenr\u00e2urirea directa si evidenta a suprarealismului francez. (Considerat astazi una dintre cele mai importante voci ale prozei est-europene, Hrabal va muri \u00een 1997, caz\u00e2nd de la fereastra unui spital, \u00een timp ce \u00eencerca sa hraneasca porumbeii si dupa\u00a0 ce meditase ani \u00een sir la apropierea mortii). Numai ca, pe nesimtite, poemele de \u00eenceput au devenit tot mai ample, transform\u00e2ndu-se \u00een mici episoade epice, adesea cu accente comice. \u00cen anii ’50, scriitorul a devenit membru activ al gruparii literare conduse de poetul Jir\u00ed Kol\u00e1r, iar dupa propriile sale marturisiri, de acum dateaza si aplecarea spre un nou mod de a face literatura, const\u00e2nd \u00een punerea laolalta a unor elemente eterogene si aparent fara vreo legatura, cu scopul declarat de a crea efectul comic, bazat, \u00eensa, pe evidentierea aspectelor rutinei cotidiene, iar nu pe procedeele elaborate ale suprarealistilor.
\n\u201eComicul cotidian\u201c: a r\u00e2de cu, nu a r\u00e2de de… \u00a0<\/strong>
\nModelul suprarealist va reprezenta, pentru scriitorul ceh, o permanenta fascinatie, c\u00e2ta vreme, de exemplu, spre finalul romanului \u201eL-am servit pe regele Angliei\u201c, \u00eel descoperim pe Ditie rasfoind un volum de versuri al lui Paul \u00c9luard. Scriitorul nu insista asupra scenei respective, \u00eensa este clar ca avem de-a face cu o cheie de lectura pe care Hrabal o ofera pentru ca cititorii sa-i poata descifra mai bine tehnica narativa. Caci definitia preferata a suprarealistilor pentru notiunea de frumos era sansa alaturarii, pe o masa de disectie, a unei masini de cusut cu o umbrela. Si chiar daca maestrii suprarealismului preferau poezia, Hrabal a plasat la baza artei sale scriitoricesti tocmai aceasta tehnica suprarealista a juxtapunerii elementelor disparate, cu scopul de a surprinde \u00een mod adecvat micile (sau mai marile) revelatii ale existentei umane. De aici si comicul, adesea involuntar, c\u00e2ta vreme Hrabal e convins ca alaturi de oricine se poate r\u00e2de. Nu de oricine, caci esential ram\u00e2ne ca autorul ceh nu r\u00e2de de personajele sale, ci \u00eempreuna cu ele, \u00eempartasindu-le sau, daca nu, macar \u00eenteleg\u00e2ndu-le bucuriile, idealurile, dar si tristetile ce decurg, de fiecare data, din inadecvarea la realitatea dura \u00een care protagonistii sai traiesc a unor teluri frumoase si luminoase, \u00eensa intangibile. Ditie e, fara \u00eendoiala, exemplul prin excelenta \u00een acest sens, alaturi de Milo\u0161 Hrma, din \u201eTrenuri cu prioritate\u201c si de Hanta, din \u201eO singuratate prea zgomotoasa\u201c.
\nDe aici izvoraste si teatralitatea scrierilor sale, Hrabal descoperind, cumva pe cont propriu, o lege fundamentala a comediei: actiunile uman produc efecte comice \u00een masura \u00een care oamenii le \/ se iau (prea) \u00een serios. \u00cen fond, \u00een conformitate cu aceasta conceptie, comicul operei lui Bohumil Hrabal consta \u00een simtul umorului pe care-l demonstreaza mereu personajele sale \u2013 si care e, mai degraba, o excelenta intuitie a proportiei, adica, \u00een contextul lumii sale romanesti, capacitatea de a privi lucrurile din jur la adevarata lor dimensiune. O dimensiune \u00eentotdeauna micsorata \u2013 sau care, daca nu este astfel de la bun \u00eenceput, atunci trebuie diminuata, aici fiind si marele secret al hedonismului hrabalian: a fi multumit cu putinul pe care-l dob\u00e2ndesti, chiar daca dorinta initiala a fost nemarginita. Nu e \u00eent\u00e2mplatoare, \u00een contextul acesta, statura mica a lui Ditie, si nici v\u00e2rsta frageda si lipsa de experienta a lui Milo\u0161 Hrma. Acestea devin elemente cu semnificatie metafizica: fiecare personaj e, \u00eentr-un fel sau altul, un om \u00een miniatura, dar plin de ambitii grandioase, ce vor sf\u00e2rsi, \u00eensa, mai \u00eentotdeauna fie \u00een derizoriu, fie \u00een moarte. Tragismul ia nastere, asadar, pe nesimtite, iar cititorul realmente nu-si da seama c\u00e2nd \u00eenceteaza sa r\u00e2da, apoi sa sur\u00e2da, pentru a medita c\u00e2t se poate de serios asupra conditiei umane. Si tot de aceea, megalomania unor personaje hrabaliene e at\u00e2t de fermecatoare, iar ironia scriitorului nu e niciodata muscatoare, ci bl\u00e2nda si calda, pentru a determina cititorul sa evalueze nu doar efectele comice, ci mai cu seama seriozitatea aflata dincolo de masca r\u00e2z\u00e2nda pe care numeroase personaje o poarta, doar pentru a-si ascunde nesiguranta, spaimele de tot felul, singuratatea.
\nPrivita din acest punct de vedere, istoria \u00eensasi, cea care reprezinta fundalul majoritatii scrierilor lui Bohumil Hrabal, capata noi semnificatii. Care sa fie, la urma urmei, sensul istoriei?, par a se \u00eentreba numeroase dintre personajele sale. Si ce \u00eenseamna cu adevarat civilizatia umana? \u00cen mijlocul unui univers care, dupa cum se exprima scriitorul \u00eensusi, \u201enu face altceva dec\u00e2t sa ne ajute sa suferim\u201c, istoria nu mai poate fi altceva dec\u00e2t povestea nesf\u00e2rsita a unor urcusuri si cobor\u00e2suri. Sau, mai exact spus, a unor cobor\u00e2suri urmate de urcusuri \u2013 nu o data timide. Caci totul \u00een opera lui Hrabal depinde de aceasta schimbare fundamentala de perspectiva, mai cu seama \u00een cazul istoriei devenirii lui Ditie si a lui Milo\u0161. \u201eL-am servit pe regele Angliei\u201c nu e exclusiv povestea micutului chelner, ci a fiecaruia dintre noi, cel putin \u00een unele momente ale existentei noastre, chiar daca, evident, nu ne face placere sa recunoastem asta… Caci fiecare fiinta umana e, macar uneori, servul celorlalti, un personaj minor, actor secundar evolu\u00e2nd pe o scena mult prea mare… \u00cen plus, fundalul istoric devine, adesea, element de prim plan, iar prim-planul se transforma \u00een simplu decor, astfel \u00eenc\u00e2t Boemia devine, nu o data, adevaratul protagonist al operei lui Hrabal, o uriasa spirala pe care scriitorul o construieste pentru a oferi personajelor sale un spatiul necesar, chiar daca nu \u00eentotdeauna si adecvat, \u00een mijlocul unei lumi din care placerea de a trai s-a cam stins, las\u00e2nd \u00een urma o singura constanta reala; nu, \u00eensa, si benefica \u00eentotdeauna, si anume identificarea adevarului cu istoria, sau, si mai grav, cu politica oficiala a momentului… De aceea, ca cititori, \u00eel \u00eentelegem pe Ditie si-i iertam utopica si nebuneasca idee de a deveni, dupa moarte, \u201ecetatean al lumii\u201c, caci \u00eel vedem st\u00e2nd singur, la vreme de iarna si pe un viscol ce pare a fi de sf\u00e2rsit de lume, \u00eentr-o camaruta pe care-o \u00eemparte cu c\u00e2inele, pisica si calul, singurele fiinte apropiate si, probabil, singurii prieteni adevarati pe care i-a avut vreodata…
\nUmorul bl\u00e2nd si \u00eentelegator<\/strong>
\nToate acestea ne amintesc de realismul cehovian (at\u00e2t de apreciat de Hrabal, alaturi de stilul frust al lui Isaac Babel), chiar daca numerosi critici accidentali au insistat sa-l considere pe scriitorul ceh un reprezentant aparte fie al realismului magic, fie al celui isteric. Iar daca unii l-au comparat cu Rushdie, Grass sau chiar Pynchon, \u00een vreme ce altii l-au plasat \u00een compania lui David Foster, Wallace sau chiar Zadie Smith, adevarul de netagaduit al creatiei lui Hrabal ram\u00e2ne acela ca, si atunci c\u00e2nd textele sale par a avea o deschidere spre miraculos sau fabulos si chiar daca exceleaza prin aglomerarea elementelor semnificative, ele ram\u00e2n profund umane si cuceresc la fiecare lectura tocmai prin profunda lor umanitate, prin acel unic amestec de r\u00e2s si de pl\u00e2ns \u2013 evident, poate mai mult dec\u00e2t oriunde \u00een \u201eTrenuri cu prioritate\u201c (de neuitat fiind, aici, \u00een paranteza fie spus si scena \u00een care impiegatul Hubicka probeaza stampilele garii pe rotunjimile \u00eembietoare ale trupului seducatoarei telegrafiste Znenicka!) Din pacate, succesul imens al acestei carti, aparute \u00een 1965 si ecranizate \u00een scurt timp, astfel \u00eenc\u00e2t \u00een anul urmator pelicula regizorului Jir\u00ed Menzel va fi recompensata cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, este umbrit de invazia sovietica \u00een Cehoslovacia, fapt ce-l va determina pe Hrabal sa nu publice nimic ani \u00een sir.
\nDin punct de vedere stilistic, Hrabal a fost influentat de fluxul constiintei asa cum era el teoretizat si practicat de marii reprezentanti ai modernismului interbelic, \u00eensa autorul \u00eembogateste formula cu placerea de a povesti, pe care o \u00eempartaseste cu personajele sale predispuse sa fie protagoniste ale unor lungi solilocvii, ce pot sta oric\u00e2nd alaturi de cele mai bune pagini ale lui C\u00e9line sau Beckett. Poate si din acest motiv, accentele comice care-i marcheaza opera sunt paradoxale, Hrabal \u00eencerc\u00e2nd \u2013 si reusind \u2013 sa mentina \u00eentotdeauna echilibrul \u00eentre dorinta infinita si capacitatea fatalmente limitata, \u00eentre aspiratie si posibilitatea realizarii efective. Rezulta o proza aparte, plina de capcane pentru cititorul superficial, tentat, desigur, sa observe doar absurdul unor situatii sau sa se amuze copios \u00een fata unor scene rabelaisiene. O proza viz\u00e2nd sa surprinda blocajul tragi-comic al omului \u00een fata destinului, dar si sa demonstreze implicit c\u00e2t de valabila era deosebirea pe care o facea Freud \u00eentre comedie, umor si anecdota; o literatura ce se situeaza de fiecare data de partea umorului \u00eentelegator \u00een care autorul \u00eesi \u00eembraca si cu care \u00eesi m\u00e2ng\u00e2ie protagonistii preferati. Caci, asa cum spune Ditie, \u201eM-am trezit singur \u00een fata oglinzii si ma priveam, si cu c\u00e2t ma priveam mai mult, cu at\u00e2t mai mult ma \u00eengrozeam, de parca m-as fi aflat \u00eentr-o casa straina, \u00een casa cuiva care-si pierduse mintile… Si deodata usa s-a deschis \u00eencet \u00een spatele meu si \u00een odaie a intrat calutul urmat de capra, iar pisica a sarit pe zincul tejghelei din dreptul sobei; si eu eram \u00een culmea fericirii si ma bucuram nespus, fiindca fusesem cu adevarat elevul domnului Skriv\u00e1nek, oberchelnerul care l-a servit pe regele Angliei, iar eu, la r\u00e2ndul meu, am avut onoarea sa-l servesc pe \u00eemparatul Abisiniei, care m-a distins pe viata, decern\u00e2ndu-mi aceasta decoratie, decoratie care mi-a dat puterea sa scriu pentru cititori aceasta poveste despre incredibilul devenit realitate.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bohumil Hrabal, Trenuri cu prioritate, traducere si prefata de Corneliu Barborica, Bucuresti, Editura Art, 2012.   Bohumil Hrabal s-a nascut \u00een anul 1914, \u00een Moravia, \u00eencep\u00e2ndu-si activitatea literara cu poeme aflate sub \u00eenr\u00e2urirea directa si evidenta a suprarealismului francez. (Considerat astazi una dintre cele mai importante voci ale prozei est-europene, Hrabal va muri \u00een 1997,… Cite\u0219te mai mult »Bohumil Hrabal. A rade printre lacrimi (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8798,8818],"class_list":["post-15418","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bohumil-hrabal","tag-trenuri-cu-prioritate"],"views":1176,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15418","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15418"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15418\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15418"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15418"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15418"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}