{"id":15416,"date":"2013-05-09T12:06:35","date_gmt":"2013-05-09T10:06:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15416"},"modified":"2013-05-09T12:06:35","modified_gmt":"2013-05-09T10:06:35","slug":"confesiunile-lui-dmitri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/confesiunile-lui-dmitri\/","title":{"rendered":"Confesiunile lui Dmitri"},"content":{"rendered":"

Dmitri Miticov, Dmitri: uite viata,<\/em> Casa de editura Max Blecher, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u00cen actualitatea literara rom\u00e2neasca, putine sunt cazurile \u00een care poti observa, cu ochiul liber, o evolutie organica si, totusi, remarcabila a vreunui t\u00e2nar poet ori prozator. Anul trecut, dupa cum s-a tot spus, a fost, e drept, anul poeziei, indiferent daca vorbim despre debuturi ori despre come-back-uri spectaculoase: Dan Sociu, Vlad Moldovan, Marius Chivu etc. Dmitri Miticov face parte din ambele categorii \u2013 el vine si confirma, asemenea colegilor sai, si face, odata cu acest volum, un pas hotar\u00e2t \u00eenainte. Din varii motive, volumul nu a fost, cel putin p\u00e2na acum, luat \u00een vizor de critica rom\u00e2neasca. Cele c\u00e2teva exceptii (cronicile semnate de Marius Chivu si Dan-Liviu Boeriu) sunt pozitive, dar alarmant de similare. Ambii vorbesc, de pilda, despre efectul de slow-motion, despre \u201ecoabitarea\u201c cu singuratatea si, \u00een sf\u00e2rsit, despre limbajul \u201efara umpluturi\u201c sau despre o \u201eretorica simpla\u201c. Dincolo de aspectele surprinse, de altfel, cu mare fidelitate, mai \u00eengrijorator e faptul ca un volum, totusi impresionant, nu a produs mai multe reactii critice.
\n\u00cenregistrarea analogica a senzatiilor<\/strong>
\n\u201eNumele meu e Dmitri\u201c (2010), de o gravitate rara \u00een peisajul literar rom\u00e2nesc, era contrabalansat de o subversivitate extrem de nuantata, fiindca, oric\u00e2t de incisiv, volumul trada, \u00een mod fatis, o dorinta de \u201evindecare\u201c: exorcizarea miza pe mecanismele reinventarii prin reiterare. Titlul (un statement) era sugestiv \u00een masura \u00een care reprezenta o anamneza cu un aer nu at\u00e2t naiv, ci patetic-ironic, proclam\u00e2nd o instanta lirica pe c\u00e2t de melancolica, pe at\u00e2t de insidioasa. Atunci, ca si acum, nu conta, \u00een poezia lui Dmitri, c\u00e2t si ce anume se pastra din biografia, oricum fictionala, a autorului, ci modalitatile prin care vocea (uneori narativa, alteori lirica) se identifica cu acest personaj, Dmitri. Pe scurt, conta gradul de autenticitate, conditie \u00een care defularile capatau uneori accente, sa zicem, violente. Mai degraba un poet cumpatat, calculat, dec\u00e2t matur, Dmitri reusea nu sa epateze printr-o atitudine expansiva, ci sa convinga, \u00een defensiva, printr-o forma ambigua de regresie, onesta \u00een intimitatea ei, sau printr-o empatica expunere a sinelui, cuplata si redata pe tonuri si ritmuri evazive. Ce se mentine e aceasta forma aparenta a potolirii, a acalmiei \u00een proximitatea solitudinii si niste imagini, cuvinte sau instantanee devenite, as spune deja, locuri comune ale poeziei sale: strada Radu Popescu, praful, urmele de talpa, fumul de tigara, umezeala, hanoracul, masina, baietelul \u00een pantaloni scurti, vibratiile ce antreneaza molecule de aer etc. Chiar si sintagma \u201euite viata\u201c vine, parca, \u00een continuarea unei prime constatari: \u201e\u00eenca nu e viata\u201c. \u00cen schimb, printre multe altele, autorul renunta, de pilda, la violenta sau la scrisorile imaginare, opt\u00e2nd cu raceala si limpezime \u00een favoarea unei declaratii de succesiune, de mostenire legala: \u201eSubsemnatul, mostenitor legal \u00een calitate de fiu\/ al defunctului si treceti numele\/ tatalui decedat la data de, declar ca renunt\/ la aceasta succesiune si fata de care\/ \u00eenteleg sa ram\u00e2n strain. Prezenta declaratie urmeaza a fi \u00eenregistrata\/ \u00een registrul special pentru renuntari la succesiune\u201c. Din primul volum (\u201eEfectul de pelicula\u201c, 2006), Dmitri pastreaza doar modalitatea analogica de \u00eenregistrare a senzatiilor \u2013 aparatul foto\/video pe pelicula. Cam asa arata si memoria lui Dmitri: casanta, rupta si lipita, bref \u2013 distorsionata: \u201eLocurile \u00een care te gasesc se apropie tot mai mult\/ de zona confuza unde un geam fumuri se ridica sa desparta\/ amintirile mele de lucrurile pe care aleg sa le spun\/ sau sa nu si pe care \u00een general o numim descurajare\u201c. Tortionat, poetul regizeaza secvente de viata \u00eentretaiate de flash-back-uri, cu scopul de a surprinde si de a se \u00eempaca cu enigma mortii, scene de coping emotional din care razbate o adevarata poetica a abandonului.
\nEludarea identitatii<\/strong>
\nMars\u00e2nd pe un joc de du-te-vino ce comuta \u00eentre prezent si trecut, \u00eentre acum si atunci, \u00eentre amintiri si meditatii, poetul construieste o identitate scindata, ce-i ofera prilejul si pretextul acestei glisari perpetue: \u201eMai ales \u00een pragul usii\/ de la bucatarie care da \u00een balcon\/ ma astept sa apara\u201c, \u201esi n-a fost nevoie sa ating clanta,\/ usa era deschisa\u201c, \u201eM-am ridicat, am deschis geamul\u201c, \u201eSi felul cum ne intersectam privirile, eu si tata,\/ \u00een oglinda retrovizoare\u201c, \u201eMemoria decupeaza o imagine dreptunghiulara\/ din care ochii tatalui privesc bancheta din spate\u201c. Asemeni unui portal, oglinda retrovizoare, rama unui geam, usa deschisa, geamul masinii etc., joaca, pe r\u00e2nd, rolul unor zone, as zice, \u201ecrepusculare\u201c, unde virtualitatea se topeste \u00een realitate, iar identitatea se dizolva tocmai datorita suprapunerii memoriei cu existenta. \u00cen acest sens, realul (adica viata) se construieste tocmai prin de-subiectivizarea eului, prin (re)integrarea subiectului \u00een noul spatiu compus din diverse tablouri exterioare, straine, desi familiare: \u201eNu am fost niciodata prea fericit departe de strada Radu Popescu\/ unde tatal meu a cobor\u00e2t spre ambulanta\/ pe picioarele lui, cu inima dereglata.\/ Mama se tinea dupa el ca un copil.\u201c, \u201eDe afara, cum trec cu aproape o suta la ora\/ lipindu-ma la curbe de asfaltul neted si ud\/ ai putea sa spui ca-s un barbat la treizeci\/ \u00eentr-o masina neagra. Dar aici, \u00eenauntru,\/ nu-i dec\u00eet un copil cu picioare albe si slabe, patate\/ de umbrele picaturilor de ploaie de pe parbriz\u201c.
\nLinistea cuvintelor<\/strong>
\nFie ca \u00eenregistreaza impresii, perceptii sau emotii, Dmitri adopta, cu convingere,\u00a0 mina omului de stiinta, a celui care, abstractiz\u00e2nd, propune modele teoretice universal valabile, si spun asta, pe de o parte, pentru ca reprezentarile sale sunt construite, paradigmatic, pe logica mobila a absentei (a tatalui, a stimulului), iar, pe de alta parte, fiindca inteligenta sa poetica pare a fi reflexiva; o inteligenta care g\u00e2ndeste si construieste formule \u00een plan interior pentru a asimila continutul unei experiente. Transformarea, mecanica, a \u00eentregii conduite afective prin obiectivarea discursului descrie o parte consistenta a liricii sale. Acest proces de filtrare cruda a unei sensibilitati fragile, cu ajutorul mastii adultului cerebral, si transformarea ei \u00eentr-o adevarata poetica, \u00eentr-o conduita estetica, reprezinta una din mizele principale ale volumului. Dmitri risca atunci c\u00e2nd transcrie stiri, atunci c\u00e2nd enumera diferite enunturi cu caracter didactic. C\u00e2stiga, \u00eensa, \u00eentruc\u00e2t comunica \u00eentotdeauna mai mult dec\u00e2t spune propriu-zis. Fie ca vorbeste despre rolul proteinei PKM-zeta, ori despre o echipa de cercetatori, Dmitri se confeseaza, \u00een fond: \u201eAnalizati formele memoriei.\/ Enumerati aceste forme si prezentati criteriile de clasificare\u201c, \u201eCercetatorii lucreaza la un medicament care va permite atenuarea emotiilor negative legate de o amintire dureroasa prin inhibarea unor molecule numite PKM\u201c.
\nPe de o parte, lucrurile simple, banale, dar, pe de alta parte, lucrurile serioase, traumele se metamorfozeaza sub incidenta si insistenta privirii sale, \u00een subiecte genuine de reflectie si, la polul opus, \u00een constatari ce tin mai degraba de zona derizoriului. Din aceste motive, limbajul se transforma, la Dmitri, \u00eentr-un cod transparent, accesibil de altfel, ce impune cititorului adoptarea unui anumit tip de predispozitie si receptivitate: \u201eAsistam la o serie de modificari, at\u00e2t la nivelul informatiilor memorate, c\u00e2t si la nivelul\/ subiectului care memoreaza\u201c. Modul \u00een care \u00eesi construieste poemele \u2013 fie ca vorbim despre topica, ori prozodie \u00een general \u2013 e impecabil. Fara cusur, sintaxa (ori gramatica, termenii fiind aproape intersanjabili) sa e oarecum matematica, iar, privit de sus, volumul functioneaza, \u00eendraznesc a spune, \u00e0 la Mandelbrot, pe un principiu fractalic, de unde si senzatia de arhitectural, de edificiu. Acum, cei care i-au urmarit evolutia stiu ca, \u00eentr-un fel sau altul, Dmitri strecoara \u00eentotdeauna c\u00e2te o surpriza, un \u201epunch\u201c, vorba lui Vancu: \u201e\u00centr-o imagine care a urmat,\/ din care mintea mea a pastrat cadre\/ pe care le repeta obsedant,\/ mama aranja pe cruce poza\/ pe care v\u00e2ntul o tot misca din loc.\u201c, \u201edar peste douazeci de ani, ghemuita la cutia de tabla\/ de l\u00e2nga cruce, de trei ori a scaparat chibritul\/ si nu s-a aprins. Iar c\u00e2nd a vrut sa ia altul,\/\/ toate betisoarele s-au risipit \u00een iarba. A ridicat privirea spre mine ca si cum\/ aici se termina puterea si calmul, ratiunea si toleranta\u201c.
\nChiar daca uzeaza \u00een exces anumite figuri de stil, moduri si timpuri verbale (conjunctivul, prezentul si perfectul compus), chiar daca taietura catatonica a versurilor sale e completata, de cele mai multe ori, de anafore, Dmitri nu lasa niciodata impresia ca ar abuza vreo tehnica anume \u2013 \u201eLa \u00eenceput nici un sunet si nici o miscare… La \u00eenceput nici un g\u00e2nd sa clatine\u201c, \u201eSa ne imaginam pentru o clipa… Sa ne imaginam ca soarele ar cobor\u00ee sub tocul ferestrei\u201c. Cu alte cuvinte, tensiunea, mentinuta pe \u00eentreg parcursul volumului, cuplata cu o voce pe c\u00e2t de fictionala, pe at\u00e2t de personala, da nastere unei poezii autentice, inconfundabile.
\nConditia poetica a umanitatii<\/strong>
\nDincolo de o senzatie apasatoare de sf\u00e2rseala sau\u00a0 de inutilitate, Miticov propune \u2013 \u00eentr-o maniera pointilista ca selectie \u2013 crochiuri de arta poetica vazute, parca, prin ochii unui autist: \u201eSa luam imaginea urmatoare:\/ am cinci ani si stau cu tata pe malul unui lac…. Ce sa facem cu imaginea asta, sa facem un sul de h\u00e2rtie… Sa facem un neon care se aprinde foarte\/ aproape de fetele noastre\u201c, \u201eSa trecem acum la o imagine mai recenta:\/ stau \u00een masina la spalatorie…Ce sa facem cu aceasta imagine, sa facem o ratusca de plastic\u201c. \u00cen aceeasi logica, imaginea de pe coperta sintetizeaza, minimalist, esenta volumului: viata, prezentul, trecutul, obiectele, spargerea, fragmentarea, h\u00e2rtia si reconstituirea.
\n\u00cen raspar cu exactitatea sau rigiditatea formala sta tocmai profunzimea prilejuita, printre altele, de chiar subiectele poemelor, dar si delicatetea cu care poetul figureaza aceasta zona pura a umanului. Miticov pleaca, \u00een excursul lui meditativ, de la drama produsa de moartea unui parinte si ajunge, nu la descoperirea \u00eentelepciunii ori a divinitatii, ci la descoperirea unui registru firesc al vietii. Acum ca formula sa stilistico-poetica e, as spune, \u00eembunatatita, redusa la chintesenta, lui Dmitri nu-i ram\u00e2ne dec\u00e2t sa o aplice, cu mult tact, altor zone si teme. Iar asteptarea, sunt convins, nu va dura mult.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dmitri Miticov, Dmitri: uite viata, Casa de editura Max Blecher, 2012 \u00cen actualitatea literara rom\u00e2neasca, putine sunt cazurile \u00een care poti observa, cu ochiul liber, o evolutie organica si, totusi, remarcabila a vreunui t\u00e2nar poet ori prozator. Anul trecut, dupa cum s-a tot spus, a fost, e drept, anul poeziei, indiferent daca vorbim despre debuturi… Cite\u0219te mai mult »Confesiunile lui Dmitri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15416","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1880,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15416","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15416"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15416\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15416"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15416"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15416"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}