{"id":15414,"date":"2013-05-09T12:04:44","date_gmt":"2013-05-09T10:04:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15414"},"modified":"2013-05-09T12:04:44","modified_gmt":"2013-05-09T10:04:44","slug":"autosuficienta-scrisului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/autosuficienta-scrisului\/","title":{"rendered":"Autosuficienta scrisului"},"content":{"rendered":"

Vasile Leac, unchiul este incantat,<\/em> Charmides, 2013, 94 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Exista autori care pot fi foarte greu tinuti minte pentru c\u00e2teva poeme specifice. Unul din acestia este V. Leac. Cu un parcurs ciudat, mereu \u00eentr-un soi de underground poetic, autorul pare, odata cu publicarea volumului \u201eunchiul este \u00eenc\u00e2ntat\u201c, unul din cei mai consecventi poeti ai ultimei generatii. Consecventa lui, dincolo de aspectul nonconformist al scriiturii, tine de aerul \u201eneserios\u201c (cum l-am mai numit \u00een cronica la cartea \u201eToti sunt \u00eengrijorati\u201c) si de felul propriu de a anula orice formula lirica ce poate parea depasita. Iar aceasta aparenta renegare a formulelor clasice \u2013 desi vine \u00een continuarea imediata a lui Petre M. Has, Liviu Ioan Stoiciu sau Alexandu Musina (din zonele ludice ale poeziei ultimului) \u2013 arata tot mai clar ca Leac este notabil pentru simpla prezenta \u00een peisajul rom\u00e2nesc. Rar gasesti poeti \u2013 din nou, cum spuneam \u00eentr-o cronica anterioara \u2013 mai putin interesati de propria lor poezie. \u00censa, cum avangarda va fi mereu un fenomen marginal, important doar pentru evolutia interna a literaturii, V. Leac ram\u00e2ne pentru cititorii sai un poet dificil de parcurs, care nu reuseste dec\u00e2t foarte rar sa faca rabat de la naratologia banalului. Desigur, cei care au recunoscut livrescul si artificialul din poemele sale ram\u00e2n la ideea falsa \u2013 tin sa precizez \u2013 ca jocul poetului surclaseaza tendintele criticii de a-i analiza poezia fara mari eforturi de hermeneutica literara. Si atitudinea corecta pentru a interpreta astfel de scieri \u00eemi pare urmatoarea: daca autorul reuseste, folosindu-se de referinte subtile, sa creeze o poezie puternica (deci fara ca aceste anexe livresti sa devina singurul resort poetic si, eventual, scuza \u00een momentul \u00een care critica \u00eel acuza de incapacitatea de a crea efectul de poezie), atunci acestea intra \u00een subordinea decodarilor, \u00eensa o poezie arida, lipsita de orice urma de entuziasm, care poate fi decodata referential ram\u00e2ne la nivelul simplelor jocuri conceptuale.
\n\u201eLogica mafiota\u201c a lumii literare<\/strong>
\nLa Leac se poate vorbi si de directia pe care si-o asuma programatic. Dintotdeauna un poet care parea sa refuze jocurile \u201emainstream\u201c-ului rom\u00e2nesc, poetul care declara aproape manifest ca doreste sa scrie \u201emica poezie\u201c (mai \u00een gluma, poate \u201ePoezia mica\u201c, dupa Constanta Buzea). \u00censa \u00eemi par exagerate astfel de iluzii deleuziene (ma refer aici la eseul cu Guattari despre literatura minora), din moment ce ele pot fi interpretate doar printr-o logica a dorintei de posteritate. Autorii marginali se apara (cum o facea Stoian G. Bogdan, nu?) cu faptul ca literatura rom\u00e2na (\u00een special critica) este retrograda \u00een fata avangardei. Sigur, discursul critic trebuie sa pastreze distantele si sa asume o rezerva, anume aceea de a se putea afla oric\u00e2nd \u00een omisiune sau, de ce nu, eroare, \u00eensa o discutie asupra volumelor actuale nu poate fi facuta dec\u00e2t \u00een contextul limitat (istoric, social, cultural, intraliterar \u2013 desigur) al textului (si \u00eemi cer scuze pentru tautologii). Deci, aceasta directie este completata recent de aderenta acestuia la una din cele mai surprinzatoare grupari poetice: canonul.net. O platforma online unde Ionut Chiva, Dan Sociu, Catalin Lazurca, Rares Moldovan, M. Dutescu, Cristina Ispas si multi altii produc una din singurele miscari programatice de revizuire literara contemporana. \u00cen principiu, deocamdata, directia literara a site-ului vizeaza lirica excesiv-expansiva, visceralul artificial, penibilul registrelor vetuste si incongruentele stilistice generale. \u00censa proiectul, desi g\u00e2ndit pentru a detrona o logica \u201emafiota\u201c (dupa cum autorii manifestului declara) a lumii literare si de a da, haiduceste, atentie autorilor buni dar marginali ai ultimelor decenii, esueaza (n.m., S.B.) tocmai datorita unei aparente imposturi interne: prezenta unor autori care, prin registrul monden si prin aderarea la trendul minimalist-cotidian, pacalesc \u00eencadrarile valorice. V. Leac \u00eemi pare unul din aceste exemple de poet mediu care, datorita lipsei de ostentatie \u00een tehnica sa poetica si datorita look-ului off-mainstream, este adesea confundat cu un poet talentat dar ne\u00eenteles \u00eenca. Volumul \u201eunchiul este \u00eenc\u00e2ntat\u201c dovedeste \u00eensa ca, uneori, faptul ca un autor este recognoscibil si autentic (desi e mult spus pentru Leac, poate doar autenticist) nu ofera poeziei sale merite deosebite.
\nExpuneri sociologice<\/strong>
\nNotele specifice ale poeziei lui Leac sunt, \u00een acest volum, expunerile sociologice. Si totusi, desi vazut ca un poet neangajat \u00een constructii poetice (\u201emarea poezie\u201c, vezi bine), Leac \u00eencearca sa surprinda momentele subtile ale interactiunilor umane de tot felul. Previzibil \u00eensa, cu prea mari sperante de la simple analize psihologice (unele de-a dreptul plate) si miz\u00e2nd mereu pe inventarierea bruta a evenimentelor marunte, poetul ram\u00e2ne mereu cu un pas \u00een urma proiectului sau poetic. Nu e de mirare ca aici, \u00een tot \u201ejurnalul\u201c poetic, momentele reusite sunt sufocate chiar de stilul propriu al poetului: \u201eacum cauta un loc si te adaposteste undeva\/ e rupere de nori\/ dupa ce se opreste ploaia si ies stelele\/ mergi spre casa pe jos prin aerul racoros al verii\/ \u00een timp ce te dezbraci o sa uiti tot filmul asta\/ te vei \u00eentinde si vei adormi\/ dimineata soarele o sa-ti bata \u00een geamuri\/ tu ai sa deschizi fereastra z\u00e2mbind mai inocent ca\/ niciodata\u201c. Ceea ce putea parea un moment de acalmie si de calofilie discursiva este amputat imediat de cliseu, de supraevaluarea propriului discurs. Mai mult, \u00een afara de c\u00e2teva scapari benefice, suspendarea permanenta a poemelor \u00een propria lor originalitate (si de aici autosuficienta scrisului) lasa cititorului impresia de text continuu, diluvii inutile ale unei g\u00e2ndiri supraexpuse narativ, confesiv, analitic: \u201eacum e noapte f t\u00e2rziu ce simti c\u00e2nd intri \u00een sufragerie?\/ astepti sa auzi vocea cuiva care pe moment tine sa fie\/ aici \u00een camera asta o simti \u00eentotdeauna dar nu e nimeni s\u2026t acum stergi praful e dimineata faci ordine tragi si\/ speli cu solutie totul e proaspat luceste spui sunt ok\u201c.
\nIar c\u00e2nd aceste tehnici simpliste nu \u00eei mai sunt suficiente, Leac experimenteaza momente expresioniste naive (desi, trebuie sa recunosc, acest volum este mult mai curat dec\u00e2t cele anterioare din acest punct de vedere): \u201e\u2013 Cum e sa fii casatorit? m-a \u00eentrebat florina. \u2013 E ca si cum ai avea \u00een tine un omulet de nisip, care la cea mai mica atingere se \u00eemprastie, se reface la loc si iar se \u00eemprastie \u2013 la infinit.\u201c; si momente de mistica atmosferica: \u201e.C\u00e2nd ram\u00e2i singur cu jucaria \u2013\/ m\u00e2na trece peste o padure artificiala \u2013\/ numai tu stii ca ea ucide \u00een fiecare noapte\u201c. La fel si cu restul \u201epastilelor\u201c poetice, care dau mai mult impresia unei solutii disperate, a unei cautari poetice \u00een urma careia au rezultat c\u00e2teva momente slab tensionate: \u201e.man\u00e2nc un mar\/ avionul intra \u00eentr-o zona cu turbulente\/ nimic nu ne mai poate desparti\u201c. Unde mai punem faptul ca uneori momente ca \u201eabandonat pe insula riscurilor\u201c taie citiorului tot elanul narativ-subiectiv (singura calitate a poeziei lui Leac \u2013 si, si aceea discutabila): \u201ecu c\u00e2teva minute \u00een urma mi-a sarit o aschie \u00een pleoapa st\u00e2nga\/ am fost at\u00e2t de aproape sa ajung pentru tine pirat de apa dulce\/ abandonat pentru totdeauna pe insula riscurilor\u201c.
\nSi, probabil pentru ca lupta cu mainstream-ul sa fie si mai \u00eenversunata, atitudinea de disociere secventiala ajunge p\u00e2na la cool-ul adolescentin: \u201eies noaptea pentru ca fucking nu mai rezist altfel\u201c, \u201etrebuie sa fii foarte calculat s-o duci fucking p\u00e2na la capat\u201c. Nimic poetic, se poate, \u00een aceste mici scapari puerile. La fel cum poezia se lasa foarte greu cucerita \u00een volumele lui V. Leac. \u00cen primul r\u00e2nd pentru ca acesta nu-si stap\u00e2neste stilistic versurile, pentru ca vocea poetica e inegala si pentru ca naratologia \u00eei serveste doar pentru a crea momente plate, fara valente literare prea ad\u00e2nci.
\nVorbind despre importanta investitiei emotionale \u00een procesul literar, Fitzgerald \u00eei scria unei prietene de familie, profesor la universitate, lucrurile urmatoare: \u201eP.S. I might say that the writing is smooth and agreeable and some of the pages very apt and charming. You have talent \u2013 which is the equivalent of a soldier having the right physical qualifications for entering West Point\u201c. La fel e si \u00een cazul poeziei lui Vasile Leac. Un potential real de a scrie care, odata ajuns \u00een fata poeziei, nu poate adopta dec\u00e2t o atitudine cool si, \u00een \u00eencercarea de a evita formulele \u201emarii poezii\u201c, sf\u00e2rseste \u00een mici experimente insolubile. Tentativa lui Leac de a scrie \u201epoezia mica\u201c i-a reusit cu brio si de aceasta data.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vasile Leac, unchiul este incantat, Charmides, 2013, 94 p.   Exista autori care pot fi foarte greu tinuti minte pentru c\u00e2teva poeme specifice. Unul din acestia este V. Leac. Cu un parcurs ciudat, mereu \u00eentr-un soi de underground poetic, autorul pare, odata cu publicarea volumului \u201eunchiul este \u00eenc\u00e2ntat\u201c, unul din cei mai consecventi poeti ai… Cite\u0219te mai mult »Autosuficienta scrisului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8817,7998],"class_list":["post-15414","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-unchiul-este-incantat","tag-vasile-leac"],"views":1087,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15414","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15414"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15414\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15414"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15414"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15414"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}