{"id":15411,"date":"2013-05-09T12:02:22","date_gmt":"2013-05-09T10:02:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15411"},"modified":"2013-05-09T12:02:22","modified_gmt":"2013-05-09T10:02:22","slug":"scrisul-usor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scrisul-usor\/","title":{"rendered":"Scrisul usor"},"content":{"rendered":"

Alexandru Musina, Nepotul lui Dracula,<\/em> Editura Aula, 2012<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Cu toata liberalizarea sa de dupa ’89, literatura noastra nu s-a vindecat de mitul scriitorului \u00eenalt. Investit simbolic cu privilegii etice \u00een comunism, c\u00e2nd esteticul ajunsese sa canalizeze functii civice refuzate, acest icon a supravietuit si \u00een noua \u201edemocratie\u201c literara, chiar daca sistemul editorial sau instantele de receptare\/canonizare s-au mai scuturat \u00eentre timp de unele anchiloze. Caci tocmai \u00een conditiile emergentei unei piete de carte aparent mai orientata spre comercial, literatura de consum a intrat \u00een regres fata de perioada predecembrista (c\u00e2nd mai interveneau aspecte explicabile sociologic de evazionism). E drept ca Stephenie Meyer, J. K. Rowling sau Stieg Larsson se v\u00e2nd foarte bine si la noi, \u00eensa, fiind vorba de traduceri, acest succes repeta un fenomen deja international, nu arata constituirea unui mainstream consistent \u00een interiorul sistemului nostru literar.<\/strong> <\/em>
\nCaci strict \u00een ce priveste productia autohtona, genurile \u201ede consum\u201c ram\u00e2n oarecum de nisa, \u00een schimb autorii \u201emari\u201c sunt cei consumati de publicul de masa; doar secte de fani urmaresc colectiile specifice de la Nemira sau Millenium, pe c\u00e2nd mai tot rom\u00e2nul onorabil si mediu a cumparat \u201eDe ce iubim femeile\u201c (\u201echic rau\u201c, remarca o domnisoara pe troleu) sau \u201eDespre \u00eengeri\u201c, pe l\u00e2nga inevitabilul brand Puric, de alta categorie, dar cu succes comparabil. Cota scazuta a literaturii propriu-zise de consum o dovedeste si faptul ca astfel de best-seller-uri rom\u00e2nesti vin mai ales din zona non-fictiunii. \u00centr-un fel, mai degraba dec\u00e2t poveste, publicul rom\u00e2nesc prefera sa consume tot \u201emorala\u201c, dupa cum \u00eenainte de ’89 consuma acea morala ascunsa \u00een romanul politic cu sop\u00e2rle.
\nPe de alta parte, prozatori \u201emajori\u201c au cochetat cu toposuri comerciale, dar fie ca a fost vorba de parodie (la optzecisti) ori de absorbtia unor scheme populare (fantasy, SF, conspirationism) \u00een romane de anvergura superioara (la Razvan Radulescu, Petru Cimpoesu sau Florina Ilis), acest lucru s-a petrecut, desigur, tot dintr-o perspectiva \u201ede sus\u201c.
\nAlexandru Musina, \u00een schimb, a \u00eenceput sa aprecieze tot mai mult discursurile de tip popular. Pentru vechiul poet al cotidianului, suporter al contingentului \u00een contra sofisticarilor postmoderne, mai nou cronicar de protipendada literara rom\u00e2neasca, stilistica joasa e treaba c\u00e2t se poate de serioasa si de asumata; ea hartuieste adevarurile tari si serveste, mai bine dec\u00e2t conceptul pur si argumentul dur, polemica cu establishment-ul. Caci A. Musina a devenit un analist neconventional, oarecum folcloric, al contextelor culturale contemporane. \u00cen \u201eScrisorile unui fazan\u201c (2006) si \u201eScrisorile unui geniu balnear\u201c (2006), un imparabil Gica Contra sfichiuieste mai tot, om au institutie, din mica noastra lume literara (\u00een care el \u00eensusi ram\u00e2ne un insider excentric, daca-i cu putinta asa ceva), folosind o retorica fara fr\u00e2ne, orala, voit triviala, b\u00e2rfitoare. Discursul din topor \u2013 si poza lui aferenta, poate scaldata \u00eentr-o falsa umilinta \u2013 exprima, literal, un anti-intelectualism programatic. De fapt, aceasta pare sa fie si directia imprimata de coordonatorul atelierelor brasovene de creative writing tinerilor scriitori pe care i-a mosit, din pacate \u00eensa cu rezultate cam nefericite.
\nOricum, e limpede ca romanul de anul trecut al lui A. Musina, \u201eNepotul lui Dracula\u201c, creste pe aceeasi tulpina de culturologie cruda, servita fara aperitive \u00een cele doua volume epistolare mentionate; de altfel, \u00een \u201eScrisorile\u201c din 2007, autorul chiar marturisea la un moment dat regretul ca nu a pus (\u00eenca) \u00een proza tot acel cancan cultural. Satira a lumii universitare rom\u00e2nesti, cu multe situatii si persoane identificabile, dar si a societatii contemporane \u201ede masa\u201c, \u00een care capitalismul de banner se placheaza pe sechele de mentalitate comunista, romanul profita, \u00eenainte de toate, de priza la actualitate si de spiritul c\u00e2rcotas al aceluiasi neobosit Gica Contra, vizibil si el \u00een detalii biografice.
\nDe aceea, motorul bascaliei de aici, care acopera toata gama de la tonul subtil la cel grosier, nu e neaparat unul estetic (o revizitare, eventual prin pastisa, a povestilor cu vampiri), ci tot moralist. De la adapostul unei etici pregnante, desi greu de circumscris \u2013 caci e \u00een acelasi timp traditionala, a bunului-simt, si relativista, pretuind mobilitatea si libertatea de g\u00e2ndire \u2013 A. Musina sanctioneaza moravuri si habitudini, de la trendurile teoretice care fac victime printre literati la mica specula cu care e frate rom\u00e2nul la foamea de tabloid a cetateanului urban, la fel de caustic cu sistemul universitar cum e cu \u201epostmodernismul asta plin de reclame, cu teleevanghelisti, oite clonate, femei de silicon etc.\u201c. Pe scurt, da \u00een toate partile.
\n\u00centr-adevar, ambele mari tinte ale satirei \u2013 sa zicem, una intelectuala, cealalta sociala \u2013 autorul le amesteca \u00een aceeasi oala de fite & simulacre. Pe sub acestea, poate din spirit de fronda (dar cine stie?), se insinueaza \u00een roman elogiul unor valori premoderne, mai pure: pipernicitul semiotician Fifi devine barbat, si \u00eenca unul cu lipici la studentele piti, doar c\u00e2nd \u00eesi asuma acel \u201eceva atavic\u201c din sine (vampirismul); \u00een Clubul Oamenilor Inteligenti (deduceti singuri abrevierea!), o solidaritate de grup oarecum tribala, de hoarda rascumpara metehnele, altminteri copios caricaturizate, ale universitarilor; iar \u00eentelegerea boierilor Draculea cu neamul de tigani de la care beau \u201es\u00e2nge sanatos, din popor\u201c apare ca un \u201econtract social\u201c justificat, cu doua clase bine marcate, dar convietuind \u00eentr-un fel de armonie primitiva. Totul asezonat cu ecouri picante din afara sferei corectitudinii politice: de misoginism, de neaosism – astea \u00eensa aduse si de parada, just for kicks.
\nS-ar putea ca parte din harta spumoasa a lui A. Musina sa sune cunoscut fanilor \u201epistolarului din Olanesti\u201c, pe care un numar tematic al revistei \u201eVatra\u201c din 2009 \u00eei arata numerosi si de calitate. Dar dincolo de ideologiile sau antiideologiile scriitorului, ceea ce mi se pare cuceritor si curajos la acest \u201eNepot al lui Dracula\u201c este ca, strict romanesc, el nu pretinde sa fie altceva dec\u00e2t este. Dupa cum observam, competentele de analist cultural, curiozitatea si inteligenta practica \u00eel recomanda pe A. Musina ca pe un excelent manipulator al cliseului cultural (nu doar literar, asa cum le era specific congenerilor optzecisti): \u00een balta lui, autorul pare ca se simte ca pestele \u00een apa, desi se vede c\u00e2t de tare \u00eel enerveaza. Tocmai de aceea, cred ca A. Musina era si singurul (din speta) caruia sa-i dea m\u00e2na sa scrie un roman de consum, forma (cu multe formule) cea mai bransata la stereotipul mentalitar. Aici sta intentia explicita a prozatorului, care se adreseaza \u201eiubitilor cititori din S.U.A., Tunisia, Polonia, Danemarca, China, Japonia…\u201c si arboreaza pe coperta din spate reclame inventate facute de pseudoreviste din toata lumea.
\n\u00centr-adevar, povestea sa, poate ridicola dac-o luam la bani marunti, se tine doar pe ingrediente comerciale: intrigi, sex, s\u00e2nge, ceva politica (locala, de interese), rasturnari de situatie, secrete din trecut, dramoleta etc. Cu foarte putine exceptii \u2013 ca atunci c\u00e2nd nu-si poate opri un panseu textualist despre \u201efinalurile potentiale\u201c \u2013 se abate scriitorul de la aceasta reteta light, semn ca si-o asuma fara rezerve. Caracterul \u201ede consum\u201c al prozei sale nu poate fi pus \u00een beneficiul unei anumite formule, caci se amesteca aici, uneori ca mai multe semnalizatoare aprinse simultan \u00eentr-o intersectie, si pornosaguri, si thriller gotic, si telenovela (cu dezgroparea trecutului de familie); nici nu tine de dinamica narativa, caci autorul se bazeaza pe scene lungite cu glumite, mai degraba dec\u00e2t pe un ritm alert al \u00eent\u00e2mplarilor; \u201econsumabilitatea\u201c este evidenta \u00eensa \u00een \u00eentreaga abordare narativa. Prozatorul \u00eesi individualizeaza perfect personajele \u00een portrete precise, cu formule repetate (p\u00e2na intra-n cap), le prinde comportamentele, dar nu-si complica cititorii cu chestii de \u201einterioritate\u201c; ofera o avalansa de informatii, despre obiecte concrete, pe care le citesti si le uiti; nu iese \u00een afara intrigii hollywoodiene prin pastisa, nici prin seriozitate, caci eroul se descopera vampir pe bune; nu-si refuza placerea usoara de a l\u00e2ncezi \u00een kitsch, \u00een asteptare erotica, \u00een anecdota cu iz de banc; si, mai ales, poetul A. Musina nu cade \u00een tentatia farafast\u00e2curilor stilistice: romanescul sau e liniar, descrierile la obiect, dialogurile multe si fixate neorealist (desi fetele de azi nu mai zic at\u00e2ta \u201ecool\u201c). Refuzul de a literaturiza se vede si \u00een pasajele onirice: departe de a deschide o dimensiune dramatica \u00een text, acestea curg complet burlesc si bidimensional, ca un clip-\u00een-film. Prin urmare, nu i-as reprosa prozatorului, ca alti cronicari, kitsch-ul si redundanta procedeelor, tocmai pentru ca si ele sunt c\u00e2t se poate de logice \u00een economia fictiunii comerciale.
\nE drept totusi ca avem de-a face aici si cu o intriga intello, caci romanul ironizeaza viciile procedurale ale sistemului universitar rom\u00e2nesc de dupa ’89 si mai ales obisnuintele de g\u00e2ndire ale literatilor, care tind sa se blocheze \u00eentr-o anumita paradigma teoretica. \u00centr-adevar, o parte din universitarii din roman au fiecare fixul lui \u2013 semiotica, hermeneutica, studii culturale \u2013 pe limba caruia vorbesc, de la un punct, papagaliceste. Totusi, nici aici prozatorul nu se \u00eencurca \u00een livresc: ironizarea semioticii, de pilda, e at\u00e2t de trasa de par si de pagini, so obvious prin paralelismul cu vorbirea de strada & de mobil a studentilor, \u00eenc\u00e2t p\u00e2na la urma orice gagauta pricepe care-i faza. Ironia e lucrata, altfel spus, din perspectiva \u00eengrosata si plebee, nu aristocrata. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, exista si impresia ca au ramas printre universitarii descrisi unii barbati sadea care s-au salvat de \u00eendoctrinarea teoretica (la aceasta, de fapt, mai vulnerabile se arata a fi lingvistele si semioticienele).
\nA. Musina este un scriitor mare suficient de cinic \u00eenc\u00e2t sa faca treaba buna \u00een genurile mici. \u00cen parametrii pe care si i-a ales, romanul i-a reusit. Se \u00eentelege, de altfel, ca nici nu voia lucruri \u201emajore\u201c de la el.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Musina, Nepotul lui Dracula, Editura Aula, 2012   Cu toata liberalizarea sa de dupa ’89, literatura noastra nu s-a vindecat de mitul scriitorului \u00eenalt. Investit simbolic cu privilegii etice \u00een comunism, c\u00e2nd esteticul ajunsese sa canalizeze functii civice refuzate, acest icon a supravietuit si \u00een noua \u201edemocratie\u201c literara, chiar daca sistemul editorial sau instantele… Cite\u0219te mai mult »Scrisul usor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[497,8086],"class_list":["post-15411","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-musina","tag-nepotul-lui-dracula"],"views":1211,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15411","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15411"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15411\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15411"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15411"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15411"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}