\u00cen ultimii ani, am devenit o societate necoagulata. Trasaturile de unitate au slabit. Nu mai avem sentimentul unitatii dec\u00e2t la unele reuniuni sportive. Privirile ne sunt \u00eendreptate constant \u00een afara si am uitat ce tara frumoasa avem. Suntem \u00een stare sa muncim eficient si cu spor pentru altii, dar nu pentru noi, pentru comunitatea noastra. Nu tinem seama de faptul ca bunastarea altora a fost si este datorata staruintei si muncii lor, este drept uneori si folosirii unora mai slabi si mai nepriceputi din alte parti, dar ca \u00een ansamblu au stiut sa se comporte asa cum se cuvine fata de munca si \u00een relatiile cu ceilalti, impun\u00e2nd sa fie respectati si totodata reusind sa-si ridice tara. Sa ne g\u00e2ndim doar la olandezi, care printr-o munca fara preget au smuls o buna parte din tara Oceanului Atlantic!
\nScena lumii, astazi \u00een profunda schimbare, cu deplasari geopolitice pe planeta, pe care le sesizam doar partial si incomplet, este \u00een general absenta \u00een existenta noastra, multi pastr\u00e2ndu-ne imagini false si depasite ale realitatii, care a devenit sau tinde a deveni alta. Comportamentul nostru a devenit de fapt vetust, ne-am pus niste \u201eochelari de cal\u201c si nu vedem \u00een cotidianul nostru dec\u00e2t o parte a lumii si a evolutiilor ce au loc de la o zi la alta sau din vreme \u00een vreme mass-media ne transmit c\u00e2teva stiri senzationale si picante, care sunt departe de a ne \u00eenfatisa corect si concret ceea ce s-a schimbat sau se schimba.
\nInsuficient sunt prezente \u00een atentia noastra probleme fundamentale legate de existenta noastra, a oamenilor, si de viitorul generatiilor urmatoare. Cine ne informeaza asupra proceselor de crestere demografica, fara \u00eendoiala amenintatoare, planeta av\u00e2nd limite ale posibilitatilor de alimentare? Problema apei, cantitatea de care se poate dispune si perspectivele viitorului, tin\u00e2nd seama de cresterea necontenita a consumului este si ea practic eludata sau minimalizata. De asemenea, problema fundamentala a schimbarii climei, pe care o simtim cu totii de la an la an, pare inexistenta \u00een preocuparile conducatorilor marilor puteri care poarta cei dint\u00e2i raspunderea ori a Organizatiei Natiunilor Unite, care fara \u00eendoiala nu ne satisface prin activitatea ei, desi cu aproape sapte decenii \u00een urma toate nadejdile se puneau \u00een existenta ei.
\nDar a mai avut loc o schimbare, care este \u00een necontenita dezvoltare. Pe l\u00e2nga lumea reala a aparut lumea virtuala, care a usurat \u00een multe privinte existenta noastra, dar care \u00eesi poarta si amenintarile. Viata noilor generatii a dob\u00e2ndit o noua \u00eenfatisare; ea are \u00een centru ordinatorul, care ofera t\u00e2narului informatii si prin jocuri posibilitatea de distractie. De fapt, asistam la un proces de \u00eennoire a personalitatii umane, care poarta \u00eensa \u00een sine primejdiile dezumanizarii.
\nInternetul a devenit o \u201ealfa si omega\u201c, existenta cotidiana a unui t\u00e2nar, leg\u00e2ndu-se de el. C\u00e2t mai citesc si ce mai citesc?! \u00cen mod evident, lectura este \u00een diminuare si din ce \u00een ce, \u00een primejdie. Mai grav\u00e3 este \u00eensa calitatea informatiei recoltata prin internet, uit\u00e2ndu-se \u00een general ca nu este vorba de o \u201eBiblie\u201c, ci de o informatie deseori de calitate inferioara si neselectiva si \u00een orice caz incompleta, desi cei care o utilizeaza au ajuns sa creada \u00een ea ca \u00eentr-un text sacru! Computerul este fara \u00eendoiala un instrument minunat, dar folosit la ceea ce poate efectiv contribui la mersul \u00eenainte, si nu divinizat.
\nTotodata, \u00een comparatie, lectura este destinata informarii si \u00eentregirii cunostintelor, dar, totodata ea este menita sa mobileze si sa \u00eennobileze progresiv spiritul uman. Lectura \u00eentregita cu meditatia duce la \u00eentelegerea unui \u00eentreg si nu doar a unui util si necesar unei informari rapide. Lipsa lecturii va avea grave consecinte, va diminua orizonturile de cunoastere, va cobor\u00ee stacheta dotarilor intelectuale. Relatia dintre om si computer trebuie neaparat mentinuta la raportul om-instrument, altfel p\u00e2ndind primejdia robotizarii omului si a dezumanizarii.
\nDar oricum este necesar ca lumina sa reusim fiecare sa ne gasim ritmul, cum unii si l-au gasit, dar pe cont propriu, nepreocupati de ceea ce are loc dincolo de ei, uit\u00e2nd de interesele generale ale comunitatii si mai ales de ale lor proprii. \u00cen viata fiecaruia pot interveni accidente care sa-l faca dornic de a dob\u00e2ndi sprijinul celorlalti si de asemenea trebuie sa tina seama de faptul ca progresul si bunastarea comunitatii au \u00een mod firesc consecinte pentru propria sa existenta.
\n\u00cen aceasta tara frumoasa, minunat \u00eenzestrata, desi de veacuri bunurile ei au fost luate de unii si de altii, sta viitorul nostru al fiecaruia. Trebuie \u00eensa sa-i purtam de grija, cel putin sa ne preocupe, caci numai daca vom fi solidari si uniti \u00een ceea ce o priveste \u00eei vom asigura ei si noua un viitor liber si \u00eembelsugat. Eu unul am crezut toata viata ca \u201efie p\u00e2inea c\u00e2t de rea, tot mai bine \u00een tara ta\u201c! Si stramosii si \u00eenaintasii nostri au avut necontenite \u00eencercari, dar valurile istoriei nu i-au clintit si au demonstrat o putere de rezistenta demna de vesnica admiratie. Sa-i imitam si mai ales s-o faca tinerii nostri, care poarta raspunderea viitorului; sa nu cedeze si sa priveasca mai ales la partea plina a paharului, silindu-se a contribui si ei la ridicarea unei tari care este si a lor!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen ultimii ani, am devenit o societate necoagulata. Trasaturile de unitate au slabit. Nu mai avem sentimentul unitatii dec\u00e2t la unele reuniuni sportive. Privirile ne sunt \u00eendreptate constant \u00een afara si am uitat ce tara frumoasa avem. Suntem \u00een stare sa muncim eficient si cu spor pentru altii, dar nu pentru noi, pentru comunitatea noastra.… Cite\u0219te mai mult »Noi si schimbarile<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15409","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1009,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15409","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15409"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15409\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15409"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15409"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15409"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}