Un amar\u00e2t de jurnalist naiv, dintr-aceia, putini, \u00een buzunarele carora fluiera v\u00e2ntul, un \u201esc\u00e2rta-sc\u00e2rta pe h\u00e2rtie\u201c care crede si nu crede ca vorbele nu mai fac nici doi bani, dar le pune pe h\u00e2rtie si le da drumul la tipar, un poet, \u00een fine, un poet \u201ecu capul \u00een nori\u201c, despre care se zice ca nici nu stie pe ce lume traieste si nici macar daca el cu adevarat traieste \u00een epoca pretinsilor sai contemporani \u2013 poetul acesta sare dintr-o \u201edebara\u201c si, recent, trimite o scrisoare indignata guvernantilor. Iata \u201eScrisoarea catre guvernanti\u201c pe care i-o publica unul din cele c\u00e2teva jurnale independente ce-au mai ramas asa \u00een Rom\u00e2nia ocupata pe dinafara si pe dinauntru: \u201eC\u00e2nd epoca patriotismului de porunceala va disparea \u00een \u00eentunericul veacului, precum se cuvine sa ne asteptam, c\u00e2nd ramura batuta de unde a ilustrului poet va prinde ad\u00e2nci radacini si la umbra ei s-o adaposti numai suflarea senina a tarii legale, atunci generatia timpului, deschiz\u00e2nd cronica neamului la pagina vestejita consacrata individualitatilor politice de neagra memorie, va citi c-un sentiment amestecat de indignare si amaraciune cam cele ce urmeaza:
\n\u00cen primavara anului de la Hristos (…) se paru ca si elementele naturii pactizara cu silintele ce-si dadeau putinii barbati cu sentimente nationale care reusisera, ca reprezentanti ai natiunii, a exercita un control asupra guvernantilor si a le dovedi degradarea morala a administratiei… Toti aveau constiinta de necesitatea de a se repara si consolida calea ferata. Pentru aceasta douazeci de milioane lei fura acordate guvernului. Cu toata destinatia categorica trecuta \u00een legea prin care se \u00eencuviinta creditul, nimic pentru ameliorarea liniei nu se lucra. Ceva se facu: banii se cheltuira. Trecura luni, trecu un an, ziarele protestara, se ceru de catre deputatii independenti prezentarea socotelilor; la toate se raspunse cu am\u00e2nari la care le da concursul mutismul obisnuit al gazetei oficioase de pe atunci. La \u00eentrebarea continuu repetata: \u00abCe s-a facut cu cele 20 de milioane\u00bb publicistica independenta era unanima \u00een a raspunde: \u00abs-au cheltuit de ministri \u00een risipe inutile si \u00een daruri deghizate\u00bb, \u00eensa vocea acesteia era acoperita de zgomotul asurzitor al declasatilor platiti din iubitul buget proportional cu insultele si vociferarile lor…
\nNoi platim si azi cu greutatea aurului slabiciunea controlului parintilor nostri; da, parintii nostri au fost vinovati, ei au permis ca niste financiari improvizati sa dispuna dupa plac de viitorul generatiilor de azi; da, ei au \u00eengaduit ca niste datorii ce expira peste 10-20 de ani sa le preschimbe \u00een altele superioare \u00een procent si \u00een capital si \u00een durata. Voi, iubiti lectori de astazi, munciti ca sa platiti indolenta autorilor vostri de acum 30 de ani; ca sa rasplatiti osanalele c\u00e2ntate pe altarul bugetului acoperit cu fituici emise pe termen fix si perpetuate \u00een urma ad infinitum de cei ce siliti erau \u00een situatii sa arate ca evaluarile \u00eenflate \u00eentrec c-o patrime \u00eencasarile, iar \u00een ziare \u00eenaltau p\u00e2na la ceruri prosperitatea financiara. Daca de mizeriile acestea ar fi suferit numai predecesorii nostri, ne-am multumi sa controlam ca a fost un timp c\u00e2nd tributul turcesc \u00eesi schimbase numele, dar sub o alta forma era platit de tara de 30 de ori mai sporit unor bancheri straini: \u2013 dar din nenorocire consecintele funeste se gusta de noi; posteritatea noastra chiar ne va blestema. Iata limbajul cu care urmasii nostri vor zugravi starea \u00een care ne gasim astazi.\u201c
\nMa \u00eentreb \u00eent\u00e2i daca \u00een Rom\u00e2nia exista ori vor mai exista cititori, pardon!, receptori adecvati unei asemenea \u201eScrisori catre guvernanti \u201ecarora li se prezice blestemul posteritatii. O mare parte dintre ei sunt cititori analfabeti cu diplome cu tot, chit ca sunt luate de pe internet sau de la vreun butic universitar. Analfabetismul ascuns sub foile dosarului parlamentar al baietilor destepti de acolo gireaza \u201edarurile deghizate\u201c din \u201eScrisoarea catre guvernanti\u201c. \u00cen privinta lor nu-i nimic de facut. O chestiune careia n-am izbutit sa-i dau de capat se refera la adresantul Scrisorii: cui se adreseaza publicistul, pentru cine scrie jurnalistul respectiv? Senzatia, s\u00e2c\u00e2itoare, e ca acela care scrie priveste de sus si peste capetele cititorilor sai din vremea \u00een care scrie. Pe adresa cui \u00eesi trimite el \u201eScrisoarea\u201c, cine pot fi contemporanii, cititorii lui de azi? Guvernantii? Parlamentul? Presedintia? Parlamentul e plin de insi cu doctorate pe puncte si cu buzunarele doldora de diplome ce nu le folosesc la nimic. \u00cendrept\u00e2ndu-ne urechea spre Presedintie, auzim si acum de acolo strigatul patriotic dintr-o celebra campanie electorala de odinioara: \u201eAici sunt banii dumneavoastra!\u201c Aici, adica \u00een gropile nationale din soselele europene ale Rom\u00e2niei de azi. \u201eScrisoarea\u201c nu-i pentru surzi. Nu-i nici pentru patriotii de porunceala. E, pare-se, pentru niste parinti vinovati ai viitorilor copii, nenascuti, pentru cei de m\u00e2ine si de poim\u00e2ine care vor plati \u00eentruna \u201ead infinitum\u201c indolenta declasatilor platiti din \u201eiubitul buget\u201c. Oricum, va mai curge multa apa \u00een albii si albiile poate vor seca p\u00e2na c\u00e2nd \u201eScrisoarea\u201c sa-si gaseasca adresantul precis, definitiv si sanctionabil… Cine-i autorul ei, desigur, ati ghicit: poetul M. Eminescu din \u201edebaraua\u201c filozofului, jurnalistul \u201eretrograd\u201c, cu o viziune politica, filozofica si civica \u201etotalmente nula\u201c \u00een ochii altui filozof de astazi. Exista si opinia ca nu doar scoala, dar si exegeza de specialitate sa dea la o parte, ca netrebnice ori prapastioase, productiunile jurnalistice ale lui Eminescu, efemere si caduce: poetul sa ram\u00e2na doar Poet, nici mai putin, dar nici mai mult. Curat \u201eapolitism\u201c! Si cine a scos la iveala acum aceasta \u201eScrisoare catre guvernanti\u201c?! Nu-i putin meritul, as zice ca e patriotic!, al celui ce s-a nevoit sa dezgroape articolul (\u201eC\u00e2nd epoca patriotismului…\u201c, Timpul, 21 mai 1881) si sa gloseze pe marginea lui si a altor comentarii eminesciene: poetul Cassian Maria Spiridon, \u00eentr-un serial plin de puncte de vedere de o \u201einactualitate\u201c strigatoare la cer, publicat \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c nr. 1 si 2 din 2013 sub titlul \u201eEminescu si opiniile sale economice\u201c. Din nefericire, analfabetii nostri stiutori de carte nu-l vor citi, \u00eenc\u00e2t eforul patriotic al poetului de la Iasi ram\u00e2ne ca un strigat \u00een pustiu. Sceptici \u00een aceasta privinta, ne facem totusi datoria de a mai reproduce din Eminescu doar c\u00e2teva \u201einactualitati\u201c. Una e aceasta: \u201ePolitica de concesii, \u00eenstrainare, rascumparari si datorii \u00eesi arata roadele \u00een cifre statistice ce nu au pereche \u00een nici o tara din lume, a carei prosperitate economica este vadita, cum zice oficiosul nostru. E vorba ca sistemele trec, popoarele ram\u00e2n. Iata contrariul, caci, ca la noi la nimenea. La noi poporul trece si sistemul patriotismului de industrie ram\u00e2ne\u201c. Cumplit de \u201einactuala\u201c este si opinia publicistului Eminescu despre viciile capitalismului bursier: \u201eVa sa zica oameni care au banii lor plasati \u00een \u00eenscrisuri ipotecare, \u00een efecte ale statului rom\u00e2n, tot efecte sigure, v\u00e2nd aceste efecte sigure spre a cumpara actiuni neexistente ale unei societati neexistente. Nimeni nu stie nici ce va face societatea viitoare, nici ce soi de \u00eentreprindere va \u00eencuraja \u2013 totul e cuprins \u00een haosul viitorului. Dar tocmai pentru ca nimic nu e sigur, tocmai pentru ca nesiguranta absoluta da loc la sperante exagerate, specula a si pus m\u00e2na pe fictiune si o vinde drept bani buni. E cu totul indiferenta pentru speculatori valoarea intrinseca a viitoarelor titluri. Ei stiu ca la orice noua emisiune patronata de nume cunoscute se naste hausse \u00een piata si cestiunea principala e de a vinde c\u00e2t e hausse. Deci, precum vede oricine, ei nici nu au titluri \u00een m\u00e2na. Mai mult! N-au nici bani necesari pentru a le cumpara, adica n-au nimic, nici bani, nici efecte, dar cu toate astea c\u00e2stiga bani. Rugam pe oricine sa aprecieze aceste \u00eemprejurari si a-si face o judecata despre natura lor\u201c. Gustul riscului neacoperit, haiducia speculativa proprii unui capitalism salbatic nu scapa ochiului expert al poetului \u201ecu capul \u00een nori\u201c… Prevazator si \u00eengrijorat de viitorul neamului sau, poetul cu pana publicistului \u00een m\u00e2na pune pe h\u00e2rtie aceste r\u00e2nduri disperate scrise pentru orbi: \u201eRamas \u00eendarat din cauza nestatorniciei istoriei sale, trebuind sa deprinda a priori si prin scoala oarecum ceea ce alte popoare au deprins prin traditie si experienta proprie, fara putere de a rezista \u00een afara, subminat de o imigratie lacoma, numeroasa si dispretuitoare de tara, guvernat chiar de elemente straine, pentru care patrie si nationalitate sunt nu convingeri, ci pretexte de a parveni, acest popor este condamnat la o sigura pieire, precum este condamnat la mizerie. Dar se vor mai inventa \u00eenca zece, douazeci de ani decoratii pentru tradatori si pornografi, dar se vor mai improviza demnitati publice pentru nulitati si pentru naturi catilinare, dar se vor mai vinde tarani \u00een piata pentru a hrani pe acesti oameni, \u00een sine vorbind, istoria rom\u00e2nilor se \u00eencheie \u00een secolul acesta poate pentru totdeauna.\u201c Ca si
\nI.L. Caragiale, \u00een alt registru, acest \u201epersan\u201c picat din Luna a privit \u00een destinul si \u00een viitorul poporului sau cu un ochi de laser, \u201escriindu-ne\u201c istoria pentru o lunga perioada. Care nu s-a \u00eencheiat \u00eenca, dar sta mereu sub semnul profetiei lui si al perceptiei catastrofice a celui ce \u201esimtea enorm si vedea monstruos\u201c: am\u00e2ndoi put\u00e2ndu-se revendica de la \u201ePerit-au dacii?\u201c, interogatia retorica a lui Hasdeu. Cine are timp sa astepte va afla daca posteritate va mai fi, iar blestemul jurnalistului Eminescu se va \u00eemplini.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un amar\u00e2t de jurnalist naiv, dintr-aceia, putini, \u00een buzunarele carora fluiera v\u00e2ntul, un \u201esc\u00e2rta-sc\u00e2rta pe h\u00e2rtie\u201c care crede si nu crede ca vorbele nu mai fac nici doi bani, dar le pune pe h\u00e2rtie si le da drumul la tipar, un poet, \u00een fine, un poet \u201ecu capul \u00een nori\u201c, despre care se zice ca… Cite\u0219te mai mult »\u201eScrisoare c\u0103tre guvernan\u0163i\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-15405","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1099,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15405","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15405"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15405\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15405"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15405"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15405"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}