{"id":15392,"date":"2013-04-18T14:57:01","date_gmt":"2013-04-18T12:57:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15392"},"modified":"2013-04-18T14:57:01","modified_gmt":"2013-04-18T12:57:01","slug":"haosul-hormonal","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/haosul-hormonal\/","title":{"rendered":"Haosul hormonal"},"content":{"rendered":"

\u2026cutremure si inundatii si r\u00e2uri otravite si ploaie de foc\u2026<\/strong><\/em>
\nCam acestea sunt simptomele care prevad moartea speciei \u00een mai toate apocalipsele lumii. Dar haosul hormonal care ne p\u00e2ndeste \u00een momentul de fata? Nu va duce el, oare, asemenea celorlalte dezastre naturale, la stingerea vietii pe aceasta planeta? Cum de nu l-a prevazut p\u00e2na acum nici o apocalipsa? Si cum de a devenit el at\u00e2t de evident \u00een ultimii ani?<\/strong><\/em><\/p>\n

Brutal m-am confruntat cu aceasta realitate \u00een urma cu vreo 30 de ani, \u00een prima mea perioada de emigratie, \u00een Olanda. Aveam un copil la scoala din cartier. Si copilul meu avea un prieten. Piet. Un puber plin de sarm, inteligent, cu un spirit viu. Venea la noi acasa si ma amuza totdeauna\u00a0 fiindca vedeam \u00een el acel gen de copil care, de la primele ore de dupa nastere, \u00eesi afirma identitatea. Fusese un baietel probabil si \u00een scutece, nimeni nu l-ar fi putut confunda cu o fetita, \u00een ciuda ochilor lui calzi si albastri si a parului lui alb de blond. \u00cen vremea \u00een care l-am cunoscut eu avea vreo 12 ani, era un barbatus. Venea la noi fiindca \u00eei placea sa discute cu mine \u201epolitica\u201c. Ma uimea c\u00e2t era de implicat, c\u00e2t de matura era judecata lui, c\u00e2te amanunte stia despre evenimentele actualitatii. Ma bucura ideea ca e prieten cu fiica mea.
\nAm observat \u00eensa, dupa o vreme, ca Piet nu mai aparea pe la noi. Am \u00eentrebat ce-i cu el. Fata mea a ridicat din umeri si s-a uitat prin colturi. N-am mai insistat. Mi-am \u00eenchipuit ca s-or fi certat ei, din cine stie ce motive copilaresti si ca o sa le treaca.
\n\u00centr-o zi m-am \u00eent\u00e2lnit cu Piet prin oras. Era \u00eensotit de o fiinta indefinibila. Un chip macerat de v\u00e2rsta, machiat excesiv. Cu plete blonde p\u00e2na la br\u00e2u. Cu marul lui Adam extrem de pronuntat. Cu o posetuta tipator colorata pe coapsa. O fustita scurta. Genunchi nodurosi, de barbat. Si voce cavernoasa. Piet a vrut sa-mi prezinte aratarea de l\u00e2nga el. Sa spuna ca \u00eei este mama n-ar fi putut, fiindca pe maica-sa o cunosteam. Sa spuna ca este taica-sau? Da, trebuia s-o spuna. Fiindca aratarea, asta fusese, p\u00e2na la operatia at\u00e2t de reusita si de costisitoare, prin care devenise transsexual.
\nAm discutat acasa cu fata. Mi-a spus ca li s-a explicat la scoala. Fiindca si ei sunt, nu-i asa, la v\u00e2rsta pubertatii, o v\u00e2rsta critica, la care sunt confruntati cu tensiuni hormonale. Si ca omul e liber sa se elibereze de asemenea tensiuni cum considera el ca este mai potrivit.
\nMa prindea nepregatita. Mi-am adus aminte de bunica mea care, dupa primul razboi mondial, ramasese vaduva, la 27 de ani, cu patru copii. De ce tensiuni hormonale se va fi eliberat ea muncind pe br\u00e2nci sa si-i creasca?\u2026 Ma g\u00e2ndeam la tatal meu, cel mai mare dintre acesti copii. Caruia la v\u00e2rsta critica maica-sa \u00eei spusese: \u201ePune m\u00e2na pe carte, sa \u00eei ajuti si pe ceilalti. Fiindca suntem prea saraci, nu ne putem permite sa fim si prosti\u201c. Asa ca el se eliberase de presiuni, \u00eenvat\u00e2nd noaptea, la lum\u00e2nare.
\nPiet, mi-a spus fata mea dupa o vreme, a disparut de la scoala. Nimeni n-a mai aflat nimic despre soarta lui. Parintii s-au mutat din cartier, la mai bine. Fiecare si-a refacut viata, potrivit \u201eeliberarii\u201c lui hormonale.
\nDupa vreo c\u00e2tiva ani, \u00eent\u00e2mplator, av\u00e2nd drum prin Madrid, l-am vazut pe Piet \u00eentr-o gara. Era \u00eentr-un colt al peronului, \u00eentr-un grup de drogati. De abia l-am recunoscut. Statea pe vine. Dormita, inconstient. Facuse pipi pe el. Nu si-a dat seama cine sunt. M-am dus la un politist. I-am spus ca eu \u00eel cunosc pe copilul acela, pot sa dau despre el relatii. Politistul mi-a replicat ca el nu lucreaza \u00een acest domeniu. El este la circulatie. Am insistat. M-a privit ur\u00e2t, amenintator. M-a sfatuit sa-mi vad de treaba, cine adica sunt eu? M-am urcat \u00een tren.
\nSi astazi mai am inima grea, relat\u00e2nd aceasta poveste.
\nDoar ca astazi am \u00eenvatat sa reactionez la asemenea confruntari. Am \u00eenvatat cum sa spun \u00een orice \u00eemprejurare cu gura plina de z\u00e2mbete: \u201eHi, how are you?\u201c Cu toata politetea, m-au sfatuit prietenii din emigratie. Fiindca legile antidiscriminatorii sunt dure. Si, daca dau semne de uimire sau de discomfort la asemenea \u00eent\u00e2lniri, pot sa fiu acuzata de discriminare. O acuzatie care costa scump. Intru \u00eentr-un lant de procese care nu se mai termina. Si platesc de ma rup.<\/p>\n

Cu aceasta stare de spirit emancipata urmaresc toate demonstratiile cu caracter sexual de pe planeta. Demonstratii care au devenit capital politic. Suntem pentru socialistii de la guvern, ne manifestam pro. Suntem \u00eempotriva lor, facem apel la credinta, la biserica, la Vatican, la ideea de\u00a0 Dumnezeu. De parca el, dragutul, chiar asa cu barba si cu un ochi atintit catre imprevizibila lui creatura, alta treaba n-ar avea \u00een acest cosmos cu legi necunoscute, dec\u00e2t sa traga cu ochiul cum ne descurcam noi sub plapuma. De parca socialistii toate celelalte probleme ale omenirii le-ar fi rezolvat si le-ar fi ramas acum doar sa sustina o asemenea \u201elibertate\u201c.<\/p>\n

Astazi, deci, am devenit un om care nu se mai mira de nimic. Un om care accepta orice.
\nP\u00e2na la un punct, totusi. Un punct pe care l-am atins zilele trecute. C\u00e2nd l-am vazut pe Obama ca-si cere scuze, fiindca a remarcat ca o femeie este frumoasa.
\nNu l-as mai alege pe Obama pentru un nou mandat. Nu-mi mai prezinta nici o garantie. Cum adica sa-si ceara scuze barbatul asta frumos pentru ca a remarcat o femeie frumoasa?
\nM-am dus imediat pe internet. Am cautat fotografii de-ale judecatoarei Kamala Harris. Este superba. O creatura \u00een care natura si etniile ei amestecate au conlucrat superb. O frumusete frapanta. Si, spre nenorocul ei, o frumusete inteligenta. Fiindca ma tem ca, daca vreun oficial i-ar fi facut un compliment uneia dintre \u201evedetele\u201c care au invadat toate canalele televiziunilor lumii si jignesc feminitatea \u00een ansamblul ei prin vulgaritate, nimeni nu l-ar fi obligat sa \u00eesi ceara scuze.
\nDar Obama? Sa dovedeasca el ca nu e chior? Si asta nu asa, pe vreun coridor sau \u00eentr-un colt de odaie, \u00eentre patru ochi, ci \u00een vazul \u00eentregii omeniri? Sa dovedeasca cel mai frumos presedinte al Americii ca nu are simturile atrofiate si ca observa ca o judecatoare ultracalificata profesional, aleasa \u00eentr-o functie guvernamentala, mai este si frumoasa?
\nSa o spuna un capos ca asta, care vrea sa scoata legi \u00eempotriva v\u00e2nzarii de arme si pune prin asta at\u00e2tea averi \u00een pericol, ca un om se simte bucuros si c\u00e2nd are o participare estetica la viata?
\nMulte au fost semnele care m-au facut sa ma \u00eendoiesc \u00een ultima vreme de uriasa \u00eencredere, simpatie si speranta pe care le-a \u00eenvestit electoratul \u00een acest baiat, la alegerile prezidentiale din SUA. Senzatia ca el este, ca orice pion politic, manipulat si manipulabil, \u00eemi da tot mai des t\u00e2rcoale. Acum \u00eensa, prin aceste scuze, el si-a dat pentru mine foc la valiza. Cum, adica, sa ajunga un barbat sa-si ceara scuze pentru buna lui alcatuire, pentru echilibrul lui hormonal?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u2026cutremure si inundatii si r\u00e2uri otravite si ploaie de foc\u2026 Cam acestea sunt simptomele care prevad moartea speciei \u00een mai toate apocalipsele lumii. Dar haosul hormonal care ne p\u00e2ndeste \u00een momentul de fata? Nu va duce el, oare, asemenea celorlalte dezastre naturale, la stingerea vietii pe aceasta planeta? Cum de nu l-a prevazut p\u00e2na acum… Cite\u0219te mai mult »Haosul hormonal<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8814],"class_list":["post-15392","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-presedintele-obama"],"views":1300,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15392","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15392"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15392\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15392"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15392"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15392"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}