{"id":15381,"date":"2013-04-18T14:41:39","date_gmt":"2013-04-18T12:41:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15381"},"modified":"2013-04-18T14:41:39","modified_gmt":"2013-04-18T12:41:39","slug":"gala-verdi-wagner-de-la-opera","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gala-verdi-wagner-de-la-opera\/","title":{"rendered":"Gala Verdi – Wagner de la Opera"},"content":{"rendered":"

Primele semne<\/strong>
\nDupa preluarea fr\u00e2ielor puterii la prima scena lirica nationala, la cumpana anilor, noul management s-a vazut nevoit sa reproduca proiecte de stagiune ale vechii conduceri, cel putin pentru \u00eenceputul lui 2013. Asa \u00eenc\u00e2t conceptia schimbarii si asteptatele initiative vor fi decelabile abia \u00een perioada urmatoare, mai consistent \u00een sezonul 2013-2014. P\u00e2na acum a pus \u00een opera doar ceea ce era deja generic g\u00e2ndit, cu doua exceptii semnificative. Mai \u00eent\u00e2i a anulat deja traditionalul Concurs de Canto \u201eMaestrii Artei Lirice\u201c care \u00een acest an era menit sa omagieze numele mezzosopranei Zenaida Pally (ce pacat ca marea artista, una dintre cele mai ilustre ale Rom\u00e2niei, ram\u00e2ne \u00een continuare \u00een penumbra rememorarilor oficiale, la peste un deceniu si jumatate de la trecerea \u00een nefiinta!) si l-a \u00eenlocuit cu o competitie \u00een format nou, programata \u00een iunie. Apoi, \u00een spatiul ramas disponibil prin disparitia Concursului Zenaida Pally, la sf\u00e2rsit de martie, a aparut gala (doua serate identice consecutive) destinata marcarii Anului aniversar Verdi – Wagner 200, ce prefigureaza premierele cu \u201eTannh\u00e4user\u201c si \u201eOtello\u201c, proiectate tot de vechea conducere, dar care vor fi produse \u00een aprilie, respectiv \u00een septembrie, la Festivalul International \u201eGeorge Enescu\u201c.
\n\u00cenaintea galei din 31 martie, o scurta conferinta de presa a directorului general Razvan Ioan Dinca, anuntata cu numai douazeci ?i patru de ore \u00eenainte si desfasurata \u00eentr-un cadru… intim \u2013 \u00een foyer, \u00een picioare \u2013 a dezvaluit c\u00e2teva g\u00e2nduri si planuri repertoriale, reluarea baletului \u201eLacul lebedelor\u201c si operei \u201eFaust\u201c, \u00een vechile viziuni importante ale lui Gheorghe Iancu, respectiv Alexandru Tocilescu, precum si doua noi productii cu \u201eRigoletto\u201c si \u201eTraviata\u201c \u00een mizanscenele unor regizori englezi, acestea din urma menite fiind sa \u00eenlocuiasca actualele montari, una istorica, alta mai recenta. Cel putin pe termen scurt, mixtura \u00eentre titluri noi venite din proiecte anterioare (\u201eDon Giovanni\u201c, \u201eTannh\u00e4user\u201c, \u201eOtello\u201c), refrisari (\u201eLacul lebedelor\u201c, \u201eFaust\u201c) si alte viziuni (\u201eRigoletto\u201c, \u201eTraviata\u201c) da o imagine pozitiva. \u00cen privinta altor noutati, mai asteptam.
\nValoroasa diaspora lirica rom\u00e2na<\/strong>
\nGalele Verdi – Wagner au intentionat sa \u00eembine prezentele pe scena Operei Nationale a unor c\u00e2ntareti din diaspora rom\u00e2na cu aceia care sunt distribuiti \u00een mod curent \u00een spectacolele bucurestene. Din punctul de vedere al primului grup, demersul a fost temerar, \u00eentruc\u00e2t \u00een Occident programarile se fac cu ani \u00eenainte si era putin probabil ca artistii nostri stelari sa fie gasiti liberi la sf\u00e2rsit de martie. Totusi, initiativa a fost laudabila si a vadit orientarea managementului catre re\u00eemprospatarea afiselor cu numele rom\u00e2nesti cu care ne m\u00e2ndrim vaz\u00e2ndu-le \u00een distributiile internationale.
\nIntentia de a-i atrage a fost evidenta si prin faptul ca acestor invitati la gala, soprana Valentina Nafornita, tenorul Alexandru Badea si basul Dan Paul Dumitrescu, le-au fost oferite pe scena, \u00een cadrul festiv al seratei din 31 martie, \u201econtracte onorifice care simbolizeaza angajamentul luat de catre parti \u00een sensul perpetuarii colaborarii lor\u201c. Bun \u00eenceput, timid totusi, \u00eentruc\u00e2t asemenea contracte ar fi trebuit oferite c\u00e2t mai repede si unor nume ca \u2013 listez neexhaustiv \u00een ordine alfabetica \u2013: Nicoleta Ardelean, Anda Louise Bogza, Roxana Constantinescu, Cellia Costea, Ruxandra Donose, Angela Gheorghiu, Teodora Gheorghiu, Anita Hartig, Brigitta Kele, Bogdan Mihai, Elena Mosuc, Liliana Nikiteanu, George Petean, Stefan Pop, Adrian S\u00e2mpetrean, Ileana Tonca etc. Nu-i uit pe marii nostri dirijori si regizori Christian Badea, Petrica Ionescu, Ion Marin, Silviu Purcarete, Andrei Serban…
\nCe panoplie de valori! Am mai afirmat cu at\u00e2t de multe prilejuri, \u00eenc\u00e2t am devenit banal: cu acestia, cu altii, pe scena, \u00een fosa si la pupitrul mizanscenelor, Opera Nationala Bucuresti poate concura cu teatre importante ale lumii. Este calea la care, probabil, s-a g\u00e2ndit si managerul Razvan Ioan Dinca, daca \u00eemi amintesc interviul acordat postului Radio Rom\u00e2nia Cultural sau declaratiile de la conferinta de presa, \u00een care a enuntat si reiterat intentia duelului cu marile scene din strainatate. Sa dea Dumnezeu! Sa nu fim sceptici! Are hardware-ul la dispozitie. Dar… software-ul? Va reusi? Sa vedem.
\nContractele onorifice \u00eenm\u00e2nate \u00een cadrul galei au avut un format special, care a inclus primul blazon heraldic din istoria Operei bucurestene, cu valoare de simbol si pentru utilizare ca logo al institutiei. A fost creat si prezentat de dr. Tudor Tiron, membru al Comisiei Nationale de Heraldica, Genealogie si Sigilografie a Academiei Rom\u00e2ne. Fara sa comentez simbolistica si asocierea elementelor conceptuale, Helios-Apollo, coroana, pajura, muzele dansului si tragediei (poate muza asimilata muzicii, Euterpe, si-ar fi avut si ea un loc), remarc \u00eenscrisul \u201eArs gratia artis\u201c, acelasi de pe binecunoscuta emblema a Casei de filme Metro-Goldwyn-Mayer. Sa fie de bun augur si sa poarte noroc!
\nSi pentru ca am adus vorba de programarile stagiunilor la teatrele mari din strainatate, ei bine, pentru 2013-2014 ele au fost deja lansate integral \u00een conferinte de presa si publicate pe website-urile oficiale. Odata parcursa perioada de tranzitie a conducerii Operei Nationale Bucuresti, este cazul sa fie anuntate, pentru \u00eenceput, macar cu cadenta trimestriala sau semestriala, titlurile spectacolelor, cu distributiile rolurilor principale cu tot. Sa dam primele semne de normalitate europeana \u00eentr-un management modern! Se poate invoca motivul incertitudinilor. Nu conteaza. Modificarile pe parcurs sunt acceptate si practicate si la Viena, si la Milano, si la Paris, si la Londra.
\nOrchestra pe scena<\/strong>
\nDe mult instrumentistii Operei Nationale nu au mai parasit fosa, pentru a c\u00e2nta pe scena. Raport\u00e2ndu-ne tot la declaratiile radiofonice ale managerului, se pare ca sistemul va deveni o obisnuinta. O idee buna, mai ales pentru programe semi-concertante, precum cele ale galelor si mai ales sub conduceri renumite precum cea a lui Cristian Mandeal, dirijor foarte aplecat \u00een ultimii ani catre muzica de opera. Maestrul a fost, de fapt, steaua stralucitoare a seratelor. Cel putin \u00een 31 martie, geniul care \u00eel stap\u00e2neste i-a calauzit bagheta si spiritul catre lecturi importante, induse printr-o gestica simpla, cvasi-teutonica, de comunicare puternica.
\nOrchestra Operei s-a regasit \u00een sunete mult mai unitare ca altadata, cu echilibru \u00eentre partide (merit conceptual al dirijorului), si-a sporit atentia si fermitatea \u00een atacuri, concentrarea, corelarea dinamica optima cu vocile solistilor si corului. Singure, alamurile, trebuie sa se responsabilizeze. Compartimentul de coarde s-a remarcat \u00eenca din debutul uverturii \u201eOlandezul zburator\u201c, apoi prin ampla respiratie a uverturii \u201eTannh\u00e4user\u201c (notabil, misterul imaginii Venusberg-ului), masivitatea sonoritatilor wagneriene a dominat sala. Asa au fost finalurile maiestuoase si coplesitoare ale celor doua amintite pagini, pline de v\u00e2rtejuri sonore.
\nPentru uvertura \u201eForta destinului\u201c de Verdi, Cristian Mandeal a avut o optiune personala, cu tempi relaxati si contemplativi care au stimulat patrunderea \u00een spirit, \u00een timp ce la Marsul triumfal din \u201eAida\u201c grandoarea a venit din urgenta discursului mai mult dec\u00e2t din \u201easezarea\u201c pe tempi mai largi, monumentali.
\nRemarc trei minunate \u00eencheieri orchestrale ce au tintit transcendentalul (Adagio dupa \u201eIn fernem Land\u201c din \u201eLohengrin\u201c \u00een compania corului), esentele rascolitoare (crescendi-decrescendi dupa \u201eIl lacerato spirito\u201c din \u201eSimon Boccanegra\u201c), poetica astrala (violoncelele dupa \u201eO, du mein holder Abendstern\u201c din \u201eTannh\u00e4user\u201c).
\nDaca progresia instrumentala a fost asteptata si evidenta, \u00een schimb Corul Operei Nationale s-a mentinut la aceeasi \u00eenalta si binecunoscuta stacheta valorica, gratie experientei si pregatirii continue asigurata de conducatorul lui de-o viata, neobositul maestru Stelian Olariu.
\nSi pentru ca am vorbit despre tandemul de succes Mandeal – Olariu, trebuie sa notez ca managerul general al Operei le-a oferit Diplome de onoare. Nu numai lor, ci si \u00eentregii orchestre (\u00eenm\u00e2nata concertmaestrului Catalin Tutuianu), solistilor Marius Vlad Budoiu, Madeleine si Ionut Pascu, Serban Vasile, Andreea Iftimescu.
\nVocalistii<\/strong>
\nCu look de lebada, Valentina Nafornita, cel mai asteptat oaspete, a expus un glas \u00een care portiunea centrala a registrului a placut din start gratie consistentei si rotunjimii, \u00een conditiile unei fluente derulari sonore. Soprana dezvolta o frumoasa si sensibila frazare, construieste elegant, integreaza nuante potrivite, ce merg p\u00e2na la pianissimo. Asa a fost \u00een aria Gildei \u201eCaro nome\u201c din \u201eRigoletto\u201c (la care a preferat o alternativa mai putin solicitanta a traditionalei vocalize supraacute) si, \u00eendeosebi, \u00een rar c\u00e2ntata \u201eNon so le tetre immagini\u201c, aria Medorei din \u201eCorsarul\u201c de Verdi. Si nu \u00een ultimul r\u00e2nd, din nou ca Gilda, \u00een cvartet, alaturi de Alexandru Badea, Serban Vasile si Andreea Iftimescu.
\nMarius Vlad Budoiu este, la ora actuala, tenorul wagnerian de unicitate \u00een Rom\u00e2nia. Zeci de ani au trecut de c\u00e2nd Ludovic Spiess sau Cornel Stavru erau Lohengrin, Tannh\u00e4user, Siegmund… \u00cen aria \u201eIn fernem Land\u201c din \u201eLohengrin\u201c, clujeanul a oferit o naratiune iluminata interior, s-a transpus senin si calm, ne-a transpus \u00een atmosfera catre \u00eencheierea eroica \u201eVom Gral ward ich zu euch daher gesandt; mein Vater Parzival tr\u00e4gt seine Krone, sein Ritter ich bin Lohengrin genannt\u201c. Superb panas!<\/strong>
\nO lectura plina de aplomb a adus si soprana Madeleine Pascu \u00een balada Sentei \u201eTraft ihr das Schiff im Meere an\u201c din \u201eOlandezul zburator\u201c, \u00een care vocea a sunat bogat pe registrul de glas intens solicitat, cel median.
\nDan Paul Dumitrescu a oferit doua arii, \u201eIl lacerato spirito\u201c din \u201eSimon Boccanegra\u201c si Come dal ciel precipita\u201c din \u201eMacbeth\u201c, prilejuri pentru \u00eenfatisarea unei voci impunatoare si omogene de bas, corect pliata stilului verdian si cu atacuri de sunet bine articulate (momentul \u201eIl mio pensiero\u201c din \u201eMacbeth\u201c). M-as fi asteptat ca artistul sa nu fragmenteze cu respiratii \u201efurate\u201c unele desene muzicale (\u201e… strazio d’infamia e di dolore\u201c sau \u201e… prega, Maria, per me\u201c din \u201eSimon Boccanegra\u201c) si, \u00een plus, sa profite de finalul (Mi natural) al ariei lui Banquo din \u201eMacbeth\u201c pentru o expunere lunga si sustinuta, ca \u00eencheiere autentica si de impact a ariei.
\nPe tenorul Alexandru Badea nu-l mai ascultasem de multa vreme. Am regasit excelenta plasare a sunetului care face ca vocea sa fie penetranta, cu \u201esquillo\u201c si acute incisive (un exemplu, nota de Si bemol, \u201emio Rodrigo, t’allontani da me?\u201c, interval de octava ascendenta \u00een duetul cu Posa din \u201eDon Carlos\u201c), am regasit apetenta pentru cantilene si iau drept pilda prima fraza a ariei \u201eQuando le sere al placido\u201c din \u201eLuisa Miller\u201c de Verdi, expusa moale si unduitor. \u00cen rest, am fost surprins de excesul de exprimari departate de romantismul verdian, ce au \u00eencercat o apropiere total nepotrivita de estetica verista si chiar expresionista: apart\u00e9-uri, pianissime care nu-si aveau locul, efecte lipsite de gust (atacul \u201epe dedesubt\u201c al primei fraze \u201eOh! fede negar potessi agl’occhi miei!\u201c a recitativului ariei din \u201eLuisa Miller\u201c). Sunt numai c\u00e2teva notatii dintr-un talmes-balmes stilistic. Artistul a c\u00e2ntat cel mai mult \u00een gala si a avut repertoriul cel mai dificil, arie, duet, cvartet. Sa fie oare cauza unei usoare raguseli \u00een finalul ariei din \u201eLuisa Miller\u201c?
\nAr mai fi o chestiune de etica si eticheta. Oric\u00e2t de cald ar fi fost \u00een sala, ma \u00eentreb cum a fost posibil ca Alexandru Badea sa renunte la un moment dat la sacoul smokingului de concert, pentru ca sa apara \u00een… vesta?! Gestul a ramas, chiar daca artistul a revenit ulterior la eleganta vestimentatie initiala.
\nUn \u201emiscast\u201c din perspectiva culorii timbrale raportata la vocalitatea scriiturilor a fost alegerea glasurilor tinere ale Andreei Iftimescu, mezzosoprana lirica, pentru pagina de implicare dramatica a ariei Azucenei \u201eStride la vampa\u201c din \u201eTrubadurul\u201c si baritonului Serban Vasile, c\u00e2ntaret inteligent si cu pronuntata tenta lirica, pentru consistentul rol al Marchizului de Posa, \u00een duetul cu Don Carlos.
\nPe o alta linie, dupa explorari valabile de puternice personaje romantice si veriste, la care s-a adaugat strivitorul rol titular din \u201eOedipe\u201c de Enescu, excelentul bariton Ionut Pascu s-a vazut \u00een fata acestui veritabil lied care este aria lui Wolfram din \u201eTannh\u00e4user\u201c. A tratat pagina fara imaginatia invocarii Luceafarului nocturn.
\nAmbientul<\/strong>
\nFatada teatrului iluminata colorat, covor rosu, hostese, stralucire orbitoare a pardoselii de marmura din foaierul parterului, proaspat reconditionata (urmeaza restul finisajelor interioare?), expozitie de carte, stand de CD-DVD-uri, tablouri cu mari artisti din trecutul Operei Nationale (mult prea putine, se pare ca urmeaza sa fie adaugate si altele), documentatii luxoase bilingve (rom\u00e2na-engleza) pentru presa, programe de sala cu nimic mai prejos, afisele galei la v\u00e2nzare, sesiune de autografe cu participarea tuturor performerilor, public entuziast si, bine\u00eenteles, flori. Atmosfera de sarbatoare. Consemnez si partea oficiala a serii, cu alocutiunile ministrului Culturii, Daniel Barbu, si ale directorului general al Operei Nationale Bucuresti, R\u00e3zvan Ioan Dinc\u00e3<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Primele semne Dupa preluarea fr\u00e2ielor puterii la prima scena lirica nationala, la cumpana anilor, noul management s-a vazut nevoit sa reproduca proiecte de stagiune ale vechii conduceri, cel putin pentru \u00eenceputul lui 2013. Asa \u00eenc\u00e2t conceptia schimbarii si asteptatele initiative vor fi decelabile abia \u00een perioada urmatoare, mai consistent \u00een sezonul 2013-2014. P\u00e2na acum a… Cite\u0219te mai mult »Gala Verdi – Wagner de la Opera<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8802,8803],"class_list":["post-15381","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-concurs-de-canto","tag-razvan-ioan-dinca"],"views":1315,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15381","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15381"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15381\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15381"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15381"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15381"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}