{"id":15379,"date":"2013-04-18T14:39:25","date_gmt":"2013-04-18T12:39:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15379"},"modified":"2013-04-18T14:39:25","modified_gmt":"2013-04-18T12:39:25","slug":"un-coregraf-neoclasic-in-ascensiune-horatiu-chereches","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-coregraf-neoclasic-in-ascensiune-horatiu-chereches\/","title":{"rendered":"Un coregraf neoclasic \u00een ascensiune: Horatiu Chereches"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>De aproape doua decenii, cele c\u00e2teva facultati cu specializarea coregrafie din tara noastra scot pe piata creatori de dans contemporan cu diploma \u2013 la un calcul sumar, sa tot fie vreo doua, trei sute. Ciudatenia face sa nu mai existe \u00eensa nicio companie de profil, \u00een timp ce, pe plan intern, teatrele de repertoriu nu prea au de unde alege, c\u00e2nd vine vorba de montat spectacole clasice sau neoclasice. Dar cum, uneori, vremurile de restriste sunt taman imboldul de care e nevoie pentru descatusarea creativitatii, semnalam cu bucurie existenta unei flori \u00eentr-o primavara ce se lasa mult asteptata. Dincolo si \u00eenainte de studiile superioare de specialitate, Horatiu Chereches este prim-solist al companiei de balet a Teatrului National de Opera si Balet \u201eOleg Danovski\u201c din Constanta, a crescut sub aripa regretatului maestru al carui nume \u00eel poarta teatrul, a furat meserie de la el si a m\u00e2ncat-o pe p\u00e2ine.<\/strong> <\/em><br \/>\nDupa o prima lucrare de autor (\u201eAgon\u201c), pe care o salutam \u00een 2011, \u00een stagiunea curenta doua spectacole, de facturi diferite, poarta semnatura lui: un balet narativ, clasic si un \u201epoem vocal-coregrafic\u201c.<br \/>\n<strong>\u201eCenusareasa\u201c<\/strong><br \/>\nAtunci c\u00e2nd este abordat un titlu deja cunoscut balerinilor si spectatorilor \u00een mai multe versiuni, originalitatea devine o provocare. Desi a fost Print \u00een varianta de referinta a lui Oleg Danovski, c\u00e2t si \u00een cea a lui Calin Hantiu de la acelasi teatru constantean, Horatiu Chereches reuseste sa \u00eemprospateze unul dintre basmele cele mai prizate de catre publicul local si de catre cel al turneelor anuale ale companiei \u00een spatiul european germanofon, \u00een contextul refolosirii, \u00een buna parte, a scenografiei lui Catalin Ionescu-Arbore.<br \/>\nOpt\u00e2nd pentru o formula alerta, \u00een doua acte si mai multe tablouri, coregraful opereaza o selectie si, pe alocuri, o redistribuire a partiturii prokofiene, careia \u00eei adauga inserturi din muzica lui Massenet si reg\u00e2ndeste detalii ale libretului lui Nikolai Volkov \u00een spiritul coerentei regizorale, exploat\u00e2nd datele scenice de care dispune. Evita capcana unui dramatism dinamic care sa faca ecou celui sonor, dar nu \u00eengroasa nici umorul, desi comicul de situatie si de caracter e omniprezent. Jongleaza cu verticalitatea si cu viziunea geometrica \u00eentr-un spatiu limitat (foarte prizata este aparitia Printului alunec\u00e2nd, ca din cer, pe un tobogan textil), sugereaza cu abilitate starea de vis si respecta conventiile povestii: stop-cadrele produc rupturi \u00eentre actiune si subtext, Printul, \u00eensotit de cei doi Cavaleri, colinda lumea \u00een cautarea alesei inimii sale m\u00e2n\u00e2nd caluti de lemn etc.<br \/>\nLipsa de ostentatie si caracterizarea dinamica a personajelor justifica folosirea pantofilor de demi-pointes \u00een actul I si a celor cu toc la balul de la palat. Abil \u00een exploatarea unui numar relativ redus de dansatori, Chereches umple totusi scena, desfasur\u00e2nd o varietate de desene si de combinatii numerice.<br \/>\nVorbitor fluent al limbajului clasic, coregraful brodeaza pe marginea unui vocabular familiar, pe care \u00eel \u00eembogateste cu precadere \u00een zona cea mai spectaculoasa, aceea a prizelor, mai mult sau mai putin acrobatice. Acestea culmineaza cu momentul (recurent \u00een baletele sale) al fetei care nu atinge pam\u00e2ntul c\u00e2teva minute bune, timp \u00een care este purtata din brate \u00een brate de un grup de baieti (aici, \u00een Dansul arab din actul II). Frazarea e cursiva, combinatiile de pasi decurg firesc, momentele descriptive alterneaza cu cele \u00een care sunt explorate accentele si liniile melodice mai neumblate.<br \/>\nAmalia M\u00e2ndrutiu creeaza o Cenusareasa adolescentina, delicata ca expresivitate, dar ferma \u00een executia tehnica, cu brate care vorbesc si picioare care c\u00e2nta. Sergiu Dan este un Print \u201eabordabil\u201c, lipsit de emfaza, iar Eliza Maxim are prestanta unei Z\u00e2ne bune (desi ram\u00e2ne discutabila rezolvarea scenografica a tutu-ului acoperit, ca o ciuperca, de pelerina batr\u00e2nei nevoiase).<br \/>\nTrioul alcatuit din Mama si Surorile vitrege este, ca de obicei, principalul prilej de gaguri: o Mama uscativa \u00een travesti (Mihai P\u00e2slaru), ce-si da ochii peste cap cu senzualitatea unei capre, \u00eesi ignora sotul mic, cazut \u00een darul betiei (Cezar Buculei) si nu se sfieste sa le concureze pe cele doua fiice, \u00een cadrul lectiei de dans \u2013 savuros moment de echilibristica la bara mobila \u2013, dar si la m\u00e2na Printului sau macar a unuia dintre Cavalerii sai; cele doua fete (Laima Costa si Delia Luca), dezinvolte si f\u00e2snete \u00een pielea unor personaje razg\u00e2iate si obraznice chiar si cu propria lor mama, \u00eempreuna cu care danseaza o parodie deja comuna a Lebedelor mici, o inside joke gustata mai cu seama de cunoscatori.<br \/>\nAlaturi de acestia, demi-solistii Anotimpurilor si ai dansurilor de caracter contribuie la realizarea unui balet vesel, colorat, pe placul tuturor generatiilor de spectatori.<br \/>\n<strong>\u201eL&#8217;Heure d&#8217;or de Paris\u201c<\/strong><br \/>\nMai apropiat ca structura de \u201eAgon\u201c, \u201eL&#8217;Heure d&#8217;or de Paris\u201c este un spectacol \u00een doua parti, alcatuit din suite de tablouri nelegate \u00eentre ele printr-un libret, ci prin asociere sau stari. Autor totodata al regiei si scenografiei, Horatiu Chereches alege partituri simfonice ale unor compozitori francezi \u2013 Debussy, Saint-Sa\u00ebns, Gounod, Massenet pentru prima parte \u2013 si sansonete, muzica de caf\u00e9-concert si slagare pentru cea de-a doua \u2013 Dassin, Aznavour, Brel, Gainsbourg si, desigur, Piaf.<br \/>\nAdmirator declarat al teatrului kabuki, coregraful creeaza miniaturi, \u00eembin\u00e2nd muzica, dansul si lumina \u00een ideograme si simboluri complexe. Decorul se rezuma initial la trei panouri mobile, manevrate de dansatori, apoi acestea schiteaza un interior de cafenea, \u00een care fiecare interpret sau grup \u00eesi prezinta, pe r\u00e2nd, povestea. Dominanta cromatica este rosul, a carui intensitate se topeste uneori \u00een senine tonuri de albastru. Paravanele culisante filtreaza imaginea personajelor, izol\u00e2nde-le \u00een sincronia scenei; fumul si retroproiectia, jocul de umbre si de siluete \u00eentretin o atmosfera nostalgica, trec\u00e2nd de la seninatatea dragostei \u00eemplinite la suferinta despartirii si de la sagalnicia dansatoarei de cabaret la placerea hoinarelii pe bulevarde.<br \/>\nDaca limbajul coregrafic al primului act este un dulce stil clasic (uneori cu trimiteri la secvente binecunoscute, precum Moartea lebedei, remodelata si reverberata \u00een executia a trei dansatoare), cel de-al doilea act este mai liber si mai aproape de contemporan. Sopranele Daniela Vladescu si Bianca Ionescu si baritonul Marius Eftimie propun viziuni personale ale pieselor interpretate live, \u00een general fara sa interactioneze cu dansatorii, plas\u00e2ndu-se \u00een zona comentariilor din off sau a decorurilor sonore.<br \/>\nCoregraful urmareste si de asta data expresivitatea atitudinii, frumusetea liniei \u00een desfasurare sau a pozei, cultiv\u00e2nd cursivitatea frazarii si spectaculosul vizual: un estet al miscarii dansante, \u00eendragostit de infinita plasticitate a vocabularului clasic.<br \/>\n\u00cencheiat \u00een forta, cu un fragment din \u201eBolero\u201c-ul lui Ravel pentru cinci perechi aduse treptat la unison, \u201eL&#8217;Heure d&#8217;or de Paris\u201c este un spectacol placut, relaxant, un omagiu adus muzicii franceze si o invitatie la visare, \u00een atmosfera aurie a Orasului luminilor.<br \/>\nSub \u00eendrumarea asistentului-coregraf Monica Chereches si alaturi de echipa tehnica, solicitata din plin, balerinii Amalia M\u00e2ndrutiu, Eliza Maxim, Rie Aoyagi, Delia Luca, Laima Costa, Kanoko Suzuki, Costea Ayla, Yukimi Otsuka, Horatiu Chereches, Adrian Mihaiu, Sergiu Dan, Mihai P\u00e2slaru, Sorin G\u00e2lca si Gigel Ungureanu (prim-solist al Operei bucurestene) ne invita la une heure d&#8217;or de la danse&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De aproape doua decenii, cele c\u00e2teva facultati cu specializarea coregrafie din tara noastra scot pe piata creatori de dans contemporan cu diploma \u2013 la un calcul sumar, sa tot fie vreo doua, trei sute. Ciudatenia face sa nu mai existe \u00eensa nicio companie de profil, \u00een timp ce, pe plan intern, teatrele de repertoriu nu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-coregraf-neoclasic-in-ascensiune-horatiu-chereches\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un coregraf neoclasic \u00een ascensiune: Horatiu Chereches<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2593,8801,8800],"class_list":["post-15379","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-balet","tag-coregrafie","tag-horatiu-chereches"],"views":2350,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15379","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15379"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15379\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15379"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15379"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15379"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}