\u201eC\u00e2mpia eterna\u201c, titlul primei carti, tiparita \u00een 1968, a lui George Alboiu (n. 1944), a ramas sintagma sub semnul careia a fost asezata \u00een lecturile critice toata poezia sa. Toposul imaginar cu acest nume \u00eei domina, \u00eentr-adevar, scrisul, la \u00eenceput mai autoritar, prin abundenta referintelor manifeste la repere geografice dunarene ce vizeaza \u00eensa constituirea unei \u201egeografii mitice\u201c \u2013 cum s-a spus \u2013, apoi \u00een chip mai filtrat, prin exploatarea inspirata a unor structuri formale, de sorginte folclorica. Desi Costin Tuchila, autorul postfetei la antologia de sub acelasi titlu aparuta \u00een 1984, afirma ca \u201eGeorge Alboiu nu este un poet \u00eencadrabil \u00een\u00a0 asa-zisa generatie ’60\u201c, datele de baza ale limbajului sau \u00eel situeaza, tocmai dimpotriva, chiar dincolo de considerentele de v\u00e2rsta biologica, \u00een spatiul de expresie esentialmente \u201eneomodernist\u201c al acesteia; mai exact, printre liricii care, mobiliz\u00e2nd o tematica \u201etraditionalista\u201c, o modeleaza cu tehnici ale modernitatii transfiguratoare. Ca si inevitabil, trimiterile s-au facut la poeti ai aceleiasi generatii, precum Ion Alexandru ori Gheorghe Pitut, iar dintre \u00eenaintasi la Ion Pillat, dinspre care se aud, c\u00e2nd si c\u00e2nd, si ecouri prozodice, de \u201ealexandrin rom\u00e2nesc\u201c.
\n\u201eC\u00e2mpia\u201c e aici un teritoriu vizionar, deloc \u201erealist\u201c, \u00een care regimul figurativ al expresiei\u00a0 uzeaza de hiperbolizari expresioniste, contur\u00e2nd un univers fantasmatic centrat pe asemenea simboluri cumva generice, dintre care au fost nu o data citate, alaturi de reiterarea celui aflat \u00een inima viziunii, \u201eC\u00e2mpia Eterna\u201c, altele precum: \u201edrumul\u201c, \u201est\u00e2lpul\u201c, \u201esoimul\u201c, \u201ec\u00e2rtita\u201c, \u201elacrima\u201c si, \u00eentr-un contrast semnificativ, \u201eMuntele Singur\u201c, situat \u00een pozitie centrala, ca un\u00a0 fel de axa de simetrie \u00eentre fata diurna, solara, si cea nocturna, a vastei \u00eentinderi.: \u201ePentru cei care vad \u00een ceata noroioasa\/ a giganticei toamne, \u00een mijloc un munte\/ crescut desparte gem\u00e2nd cele doua\/ C\u00e2mpii Eterne.\/ Pe o c\u00e2mpie vesnica zi, dincolo vesnica noapte.\/ Pe una se scutura soarele alb,\/ pe alta soarele negru se scutura.\/ Str\u00e2mtele trecatori doar sufletele\/ lasa sa curga printre ele.\/ Si Dorul misuna la poale de munte\u201c. Asadar, pe de o parte, spatiul plan, al teluricului, care atrage fiinta spre straturile organice, vitale, mocnind de energii latente, vesnic deschis, \u00eensa si generator de stari halucinatorii (\u201evom privi \u00een ochii pam\u00e2ntului\/ p\u00e2na ni se vor umple ochii de ochii pam\u00e2ntului\u201c), si cel al ascensiunii spirituale \u00eentr-un soi de asceza solitar-contemplativa, direct marturisita: \u201eCu grele haine de pam\u00e2nt eu ostenesc spre v\u00e2rful muntelui sa ma purific\u201c, \u2013 uz\u00e2nd de o figuratie emblematica.
\nPartea cea mai rezistenta a acestei lirici e alimentata de sentimentul osmozei dintre om si pam\u00e2ntul stratificat, saturat de oseminte ale stramosilor, organic legat de faptura traitoare acum: \u201eCapul meu rataceste pe strazile lumii\/ dar picioarele mi-au ramas undeva \u00een c\u00e2mpie\u201c, \u201eintram cu tatal meu \u00een c\u00e2mpie.\/ Am intrat atunci si n-am mai iesit\u201c, \u201e\u00een loc de s\u00e2nge seva picura\/ din bratul mursecat de s\u00e2nge\/ pe trunchiurile salciilor pl\u00e2ngatoare\u201c, \u201ecolinele lungi\u2026 nu sunt dec\u00e2t picioarele mamei \u00eenlemnite\u201c, \u201epe fundul r\u00e2urilor umbla noaptea barbatii\/ izbindu-se cu piepturile de maluri\u201c, \u201eDin somn trezit \u00een curtea cu aguzi asculti\/ cum g\u00e2f\u00e2ie din fumuri sate dedesubt\u201c, \u201ePlecau oamenii noaptea\/ la femeile pam\u00e2ntului \u00eengropate pe c\u00e2mpuri\/ cu s\u00e2nii doar afara, \u00eenv\u00e2rtosati\/ \u00eengurguiati de roua turburata\u201c; dar, mai ales, aceste doua versuri autodefinitorii: \u201eOchiul meu \u00eengropat \u00een pam\u00e2nt ram\u00e2ne deschis\/ si c\u00e2mpia e viziunea\u201c\u2026). \u00cenrudirea cu \u201eViata deocamdata\u201c a lui Ion Alexandru e evidenta, pe un fond de sensibilitate blagian-expresionist, ce dilateaza enorm senzatia: \u201eE-at\u00e2ta pustietate \u00eenc\u00e2t daca cineva\/ s-ar ivi vorbind ar rostogoli\/ din negura lui planete \u00eentregi\/ pe C\u00e2mpia Eterna.\u201c\u00a0 Evoc\u00e2nd acest univers, Eugen Simion vorbea despre \u201eviziuni negre\u201c si despre \u201eun sentiment coplesitor de singuratate, de o imagine a sf\u00e2rsitului \u00een ordine cosmica, de o senzatie, \u00een fine, de vid si de descompunere \u00een traditia echatologhiei romantice\u201c (\u201eScriitori rom\u00e2ni de azi\u201c, I, Ed. Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 1978, p. 240).
\nGigantismul acesta al viziunii (\u201eun ruralism ridicat p\u00e2na la dimensiuni universale\u201c, \u00eel caracteriza Gheorghe Grigurcu \u00een al sau \u201eTeritoriu liric\u201c din 1972) marcheaza puternic versurile din primele carti ale poetului (\u201eCel pierdut\u201c \u2013 1969, \u201eDrumul sufletelor\u201c \u2013 1970, \u201eEdenul de piatra\u201c, \u2013 1970, \u201eSt\u00e2lpi\u201c, \u2013 1974, \u201ePoemele c\u00e2mpiei\u201c \u2013 1971, \u201eC\u00e2ntarea Rom\u00e2niei\u201c, \u2013 1977), afisat si \u00een c\u00e2teva titluri accentuat retorice precum \u201eGloria lacrimei\u201c (1971) sau \u201eCumplita apoteoza\u201c (1973) si trad\u00e2nd \u201eprogramul\u201c, vointa cumva exterioara \u201eviziunii\u201c propriu-zise de a impune impresia de fram\u00e2ntare paroxistica a eului \u00eentr-un cadru de amplitudine cosmica. Mai curajos dec\u00e2t alti cititori ai acestei poezii, Petru Poanta a scris \u2013 si cred ca are dreptate \u2013 ca \u201eLa George Alboiu avem de-a face mai cur\u00e2nd cu o hiperbolizare studiata dec\u00e2t cu o stare de spirit. El vede \u00abenorm\u00bb, dar nu simte \u201emonstruos\u201c. Tehnica poemului ram\u00e2ne aceeasi aglomerare a imaginilor pe o suprafata restr\u00e2nsa, pentru a da impresia de zv\u00e2rcolire colosala si de miscare ritualica\u201c \u2013 v. \u201eModalitati lirice contemporane\u201c, Ed. Dacia, Cluj, 1973, p. 130). Judecata nu se poate, desigur, generaliza, dar destule exemple elocvente sustin aceste asertiuni si e vizibila adesea \u00een acele prime texte intruziunea \u201emesajului\u201c explicit, sustinut de metafore emfatice ori acompaniind-o: \u201eOrgia ma m\u00e2na cu biciul pe c\u00e2mpuri\/ \u00een cautarea prietenilor, butoaiele cu lacrimi\/ asteapta sa fie baute dar voi adormi\/ la umbra lor si-n somn cineva\/ le va rostogoli la nesf\u00e2rsit pe c\u00e2mpie c\u00e2nt\u00e2nd\u201c; \u201eS-a ridicat Iuda de la pam\u00e2nt\/ si a \u00eenceput sa sarute stelele pe gura\/ si cu c\u00e2t se destrabala el \u00een cosmos\/ cadeau taranii pe aratura\u201c; \u201eCei altoiti pe c\u00e2te-o piramida\/ cei care viseaza\/ sa cada din turnuri si din magi\/ pot sa priveasca fluviul din pam\u00e2nt\/ si numai z\u00e2mbetul pe chipuri rastignit\/ \u00eel fura apa si \u00eel duce \u00een etern.\/ Cara fluviul pe sub pam\u00e2nt\/ cer m\u00e2ncat de oameni, rumegat de zei\u201c, \u201e\u00cen fiecare seara m\u00e2ncam secolele cu lingura\u201c\u2026 \u00cen consecinta, poeme sau versuri de foarte buna tinuta sunt sabotate de caderi \u00eentr-o retorica ce suna \u00een gol: \u201egurile zdrobite de extaz\u201c, \u201eochii nostri \u2013 hamali sub sacii de lacrimi\u201c, cineva\u00a0 care \u201emerge pe lume gem\u00e2nd \/ cu ceasul nasterii pe buze ghemuit\u201c etc. etc. Solemnitati, asadar, rostite cu voce mare, o recuzita acum desueta \u2013 cu multi zei, fecioare, magi, lebede si elixiruri, ori cu majuscule presupus prestigioase \u2013 \u201evesnicia Ideii\u201c, \u201e\u00eenceputul Marelui Desfr\u00e2u\u201c, \u2013 care fac serioase deservicii discursului liric. Astfel de oscilatii se produc p\u00e2na t\u00e2rziu: la aproape un deceniu de la debut, \u00een \u201eC\u00e2ntarea Rom\u00e2niei\u201c (1977), se mai pot citi fie reflectii banale si emfatice ca acestea: \u201eOrice creatie e de natura individuala numai Patria este opera unui \u00eentreg popor\u201c, fie o dizgratioasa metafora precum \u00een versul urmator: \u201eCiorba straveche acrita bine cu stelele acestui cer deasupra priponit\u201c; si \u00een alt loc: \u201ec\u00e2ntecul e cea mai veche munca iar cu sudoarea lui ungea Orfeu portile infernului\u201c\u2026
\nAstfel de erori de reprezentare \u201evizionara\u201c sunt corectate \u00een buna masura si compensate de un volum precum \u201eAventura continua\u201c (1981), poate cel mai consistent, alaturi de \u201eTurnir\u201c (1987), din scrisul poetului. Emblema mitica a \u201eC\u00e2mpiei Eterne\u201c mai apare evocata si aici, \u00eensa dilatarea retorica a imaginilor s-a mai domolit si, mai ales, textul \u00een sine a suportat concentrari benefice. Renuntarea la excesele poetizarii prin colorare \u201emetafizica\u201c e privita, totusi, cu o anume reticenta, dupa aparente respingeri declarative, ce se vor dovedi a fi, \u00een fond, ironice: \u201eS-au saturat cu totii de poeme lungi,\/ poate ne-am saturat cu totii de poeme lungi.\/ Transcendenta trebuie acordata \u00een cantitati mici \u2013\/ ce-a fost s-a terminat.\/ La noapte sus va fi doar cerul de care avem nevoie \u2013\/ pielea aceasta de animal albastru\/ sacrificat \u00een cine stie ce timpuri,\/ piele bine \u00eentinsa peste toata istoria.\/ Si acum urmeaza poemul cel scurt:\/ Azi-noapte o pasare mi-a cazut prin acoperis \/ cazuse dar nu prin acoperis \/ si din albastrul cerului pe gleznele ei nu mai ramasese nimic\u201c. \u00cen alta parte, dar cam \u00een acelasi sens, deviind imaginea blagiana a \u00eengerilor morti cazuti din cer, poetul se vede totusi \u00eengenunchind cu multimea si laud\u00e2nd \u201ec\u00e2nd cad din cer aceste murdarii\u201c; sub titlul \u201eConceptul\u201c, barbatul cere \u201enevestei\u201c o ceapa \u00een care sa dea \u201euna cu pumnul\/ sa tresara din somn toate gradinile\u201c, doreste sa-si \u201e\u00eenfig(a) dintii \u00een mirezmele verii\u201c, \u00eensa \u2013 ironic din nou \u2013 \u201ecaut\u00e2nd fara succes, conceptul acesta\/ \u00een proaspat aparutul Dictionar filosofic\u201c.
\nDin astfel de mici \u00eenfruntari ale tendintelor asa-zic\u00e2nd demitizante ale noului limbaj poetic (\u00een care un Laurentiu Ulici a vazut contaminari cu \u201eoptzecismul\u201c mai detasat de conventii) rezulta totusi opoezie mai modesta\u00a0 ca ambitie \u201evizionara\u201c, dar mai autentica \u00een fond, ce sugereaza, desigur, o anumita deceptie generata de evolutiile mai recente (ele fusesera \u00eenregistrabile \u00een chiar interiorul modernismului care constientizase deja saturatia de conventional si o anume devalorizare a \u201emetafizicului\u201c), dar duce si la interesante, expresive ecuatii \u00eentre traire si fictiunea ei, \u00eentre existential si livresc. Fenomenul, nou la George Alboiu, indica o tendinta de diversificare a registrelor expresive, remarcata de citatul L. Ulici, \u00eensa care nu trebuie pusa, cred, doar pe seama unor grefe exterioare, ci poate face corp comun cu \u00eensasi evolutia sensibilitatii subiectului liric: acesta evoca, de altfel, nu o data viata lui de orasean ramas cu nostalgii agreste, de om al c\u00e2mpiei \u201eeterne\u201c dunarene. Or, \u00een acest context, atingerile, contiguitatile dintre regimul afectiv\/imaginar si concretele vietii imediate alatura semnificativ chiar actul scrisului cu date ale mai vechiului univers obiectual: \u201eTu ai asezat o jumatate de pepene\/ pe masina de scris\/ si toata ziua n-am mai batut nimic\/ pentru ca stoluri de ciori cobor\u00e2sera \u00een bostana\/ si loveau pepenii: taca, taca, taca, taca,\/ scriind un text absolut inedit.\/ Ciocurile lor devenisera rosii\/ ca picioarele porumbeilor \u00een vremea potopului\u201c. Cum se vede, aluzia biblica transfiguratoare, cu sugestie de dramatism al \u00eenstrainarii\/regasirii unei prospetimi pierdute a senzatiei, apare semnificativ si reveleaza coerenta logicii interne a viziunii. Tot asa, la alte pagini, \u201eUn kilogram de flori de tei\/ cumparate din piata\/ exalta biblioteca.\/ Fosnesc ideile \u00een rafturi\/ ca o c\u00e2mpie seara plina de tei \u00eenfloriti.\/ Se poate g\u00e2ndi, se poate trai\u201c, \u2013 desi, nu prea departe, se scrie ca \u201eacolo unde oboseste g\u00e2ndirea \u00eencepe c\u00e2ntarea\u201c… Un\u00a0 frumos poem reia, sub titlul \u201eUn poet cunoscut\u201c, aceasta opozitie dintre scris si trait, nu fara un ecou din Blaga, cel ce descoperea viata adevarata \u201ela o\u00a0 mie de metri spre rasarit\u201c: \u201eUn poet cunoscut\/ a mai scris o poezie despre\/ \u00abcartofii din piata si marele public\u00bb.\/ De trei zile si trei nopti fara oprire\/ poemul acesta se recita aici.\/ La c\u00e2tiva kilometri de oras\/ gradinarul nu aude nimic\/ dar coboara pe sub pam\u00e2nt\/ l\u00e2nga c\u00e2rtite\/ si, cu palmele,\/ \u00eesi rotunjeste cartofii\u201c. \u00centr-o \u201epilda\u201c similara, nostalgia spatiului natural e sugerata \u00een \u201eAnunt din ziarul Timpul\u201c: \u201e\u00cen ziua de 23 iulie doua mii si ceva\/ \u00eentre doua gari pe c\u00e2mpie\/ toti calatorii trenului 0987654321\/ au tras alarma.\/ S-au dat jos si\/ femei, batr\u00e2ni, copii, adolescenti \/ s-au zbenguit prin porumburi.\/ Nu se stie de ce\u201c.
\nSe poate \u00eentelege, asadar, faptul ca poetul va \u00eent\u00e2mpina cu rezerve mari \u201eproza\u201c cotidiana a noului limbaj, anuntat deja cu ani \u00een urma, chiar la un Arghezi: \u201eDe la-nceputul secolului proza curge pe strazi\/ si trotuare\/ cariaza cimentul si oxideaza aurul.\/ De exemplu: dupa ce-mi perii hainele de acel praf stelar vetust\/ azi la pr\u00e2nz mai Platon si Aristotel\/ haideti la o ciorba de burta!\u201c\u00a0 \u00cen micul ciclu \u201eMetoda c\u00e2rtitei\u201c, cu reflectii despre poezie si nu numai, cam \u00een genul textelor ludic-paremiologice ale lui Cezar Baltag din \u201eMadona din dud\u201c si cu insertii manierist-livresti (\u201ePelin beau, pelin man\u00e2nc seara nici nu ma mai culc. Pe trepte de marmura tacerea paseste cu gratia unui silogism care minte. (…) Cad frunzele si automat \u00eenfloreste polemica\u201c), o varianta a aceleiasi atitudini reapare: \u201eMultumescu-ti tie, doamne, c-am m\u00e2ncat si iar mi-e foame. \u00cen aceste conditii, desi e ceru-aproape, muzica sferelor nu o aude nimeni. Cu z\u00e2mbete \u00eenghesuite \u00een transport comun, rotile huruie, m\u00e2r\u00e2ie, guruie\u201c… \u00centr-un fel sau altul, \u201erealitatea\u201c vrea sa reintre \u00een spatiul artei, \u00een domeniul scrisului: \u201eFrunzele cad pe sevalet\/ si \u00eencearca\/ sa intre \u00een pictura\u201c, o \u201efemeie frumoasa\u201c, \u00eentr-o librarie, \u201ecu soldul ea nu sterge niciun titlu,\/ cu t\u00e2ta nu loveste vreo idee\/ dar\/ tresar toti autorii \u2013 morti si vii\/ si-ar vrea sa-si\u00a0 scrie cartile din nou\u201c…
\n\u201eC\u00e2mpia Eterna\u201c a ramas mai cur\u00e2nd \u00een amintire, dar sevele ei, acum usor deviate printre carti, mai circula \u00eenca. C\u00e2te un poem construit pe tipar folcloric rafineaza \u00een plan formal aceste resurse de ad\u00e2ncime ale poeziei lui George Alboiu, ca \u00een \u201eColind t\u00e2rziu\u201c, care nu e singurul scris \u00eentr-o asemenea maniera: \u201eCata-l fata\/ \u00eennorata\/ pe c\u00e2mpia\/ niciodata.\/ \u00cel catara\/ nu-l gasira\/ lacramara\/ si-l lasara.\/ Cata-l matusi\/ prin br\u00e2ndusi\/ \u00cel catara\/ nu-l gasira\/ lacramara \/ si-l lasara.\/ Cata-l nase \/ prin orase \/ pe sub strofe \/ ucigase. \/ \u00cel catara \/ nu-l gasira\/ lacramara\/ si-l lasara.\/ Cata-l cuc\/ si gugustiuc\/ stie tot\/ dar e uituc.\/ \u00cel catara\/ nu-l gasira\/ \u00eel lasara\/ si, spre seara,\/ lacramara\u201c. E, aici, subtil sugerata, si o mica parabola despre inefabilul poetic, \u00eencadrata cu un mare rafinament decorativ-verbal.
\n\u00cen \u201eTurnir\u201c (1987), livrescul si \u201efirescul\u201c se \u00eenvecineaza din nou, cu interferente expresive, trad\u00e2nd o poate mai acuta constiinta a facerii textului, poetul se vede nu o data scriind si compara rezultatul scriptic cu freamatul vietii din preajma. \u201eFerestrele fusesera deschise ca o opera literara\u201c, pozitia si functia poemului sunt resimtite ca revigorante (\u201eCu nicio amintire scriu poemul. El traieste\/ aburind pam\u00e2ntul \u00eentre doua glaciatiuni\u201c), naturalul continua totusi sa concureze cu scripturalul (\u201eCu-un gest regal ea \u00eemi dadu poemul la o parte\/ \u201eHai,\u00a0 lasa scriitura, uite-acum se-alearga ursii-n munti\u201c), toposul c\u00e2mpiei revine din loc \u00een loc, \u2013 acolo \u201eideile alearga desculte\/ si niciodata nu-si amintesc de nimic\u201c), un poem intitulat \u201eSt\u00e2lp de seara\u201c \u00eencepe asa, repun\u00e2nd \u00een ecuatie si competitie organicul teluric, ideea si c\u00e2ntecul: \u201eObosit sunt\/ nu mai pot sa g\u00e2ndesc\/ \u00eemi vine sa c\u00e2nt\/ un c\u00e2ntec ceresc\/ dar sa-mi fie gura\/ plina de pam\u00e2nt.\/ Oboseste g\u00e2ndirea\/ si \u00eencepe c\u00e2ntarea\u201c. (Ultimele doua versuri, prea explicative si repet\u00e2nd o reflectie mai veche, puteau lipsi, desigur). Alta data apare \u201ec\u00e2mpia eterna a bataturii noastre\u201c, dar majusculele au disparut, doar reminiscente din limbajul grandilocvent al debuturilor se mai gasesc, rar, \u00een c\u00e2te-un poem: \u201eDeasupra mea e lumea \u00een procesiune\/ deasupra mea e zgomotul razboiului\/ dintre vazut si nevazutul haituit,\/ sufletele pure ar\u00e2nd\/ la c\u00e2te nouazeci si noua de pacate\u201c; sau: \u201eLa f\u00e2nt\u00e2na Gemenilor jefuita de sete,\/ obosite de drum se culca femeile\/ care au \u00eenghitit anafura de soare\u201c… \u00censa frumoasele ecouri de \u201ecolind\u201c revin, salutar, ca \u00een \u201eColindul florilor de mar\u201c, atest\u00e2nd aceeasi deplina asimilare a spiritului si tiparelor verbale si simbolice mostenite, si e de regretat doar ca ele nu sunt mai numeroase. Altminteri, poetul marilor despletiri vizionare de altadata, scrie acum si un soi de haikuuri, prob\u00e2nd talente de pictor fugar-impresionist si exersat \u00een miniatura: \u201eUn nufar (un nipon)\/ floarea de colt\/ a lacului\u201c; \u201eE treaza verticala\/ orizontala doarme\/ si oblica viseaza\u201c, \u201eun strigat peste-o p\u00e2nza\/ c\u00e2nd un pictor se \u00eeneaca\u201c, \u2013 ori delicate \u201emanierisme\u201c precum: \u201eO zi suparata caz\u00e2nd prin gradina\/ sub ochii rosii ai trandafirului\u201c. Cugetari aforistice, unele pe tema obsedanta a C\u00e2mpiei Eterne, rotunjesc reflexiv scrisul poetului care se autointerpreteaza \u00een volumul \u201eRoata lumii\u201c (1994), c\u00e2nd mai expresiv, c\u00e2nd mai sters: \u201e\u00cen termeni aristotelici, C\u00e2mpia Eterna ar fi ideea actualitatii infinite\u201c, \u201eC\u00e2mpia Eterna, ca planitate pura, contine ideea de unitate a \u00eentregului cosmos\u201c etc. etc.\u00a0 \u00cen orice caz, lectura \u00eentregii poezii a lui George Alboiu, asa inegala cum este aceasta, masoara un efort de iesire din redundanta si monotonia anuntate la \u00eenceput, oferind date diversificate pentru un portret liric ceva mai complex, ireductibil la majusculele spatiului simbolic conventionalizat sub care se \u00eenscrisese, cu av\u00e2nt\u00a0 programatic\u2013vizionar,\u00a0 \u00een primele sale poeme.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eC\u00e2mpia eterna\u201c, titlul primei carti, tiparita \u00een 1968, a lui George Alboiu (n. 1944), a ramas sintagma sub semnul careia a fost asezata \u00een lecturile critice toata poezia sa. Toposul imaginar cu acest nume \u00eei domina, \u00eentr-adevar, scrisul, la \u00eenceput mai autoritar, prin abundenta referintelor manifeste la repere geografice dunarene ce vizeaza \u00eensa constituirea unei… Cite\u0219te mai mult »George Alboiu si \u201eCampia Eterna\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[8797,8796],"class_list":["post-15375","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-campia-eterna","tag-george-alboiu"],"views":1579,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15375","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15375"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15375\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15375"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15375"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15375"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}