{"id":15373,"date":"2013-04-18T14:34:40","date_gmt":"2013-04-18T12:34:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15373"},"modified":"2013-04-18T14:34:40","modified_gmt":"2013-04-18T12:34:40","slug":"confesiuni-provocate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/confesiuni-provocate\/","title":{"rendered":"Confesiuni provocate"},"content":{"rendered":"

\u201eM\u00e2ncator\u201c \u2013 si, cu voia Dv., comentator \u2013 de carti de literatura subiectiva (jurnale, memorii, genurile biograficului etc.), am citit, fara sa-l pot lasa din m\u00e2na, un volum de excelente interviuri aparut recent la Editura Nico (de care, marturisesc, nu auzisem p\u00e2na acum). Se intituleaza \u201eConfesiuni provocate\u201c si \u00eei are ca autori pe Mircea Dinutz si Rodica Lazarescu, dascali, filologi si publicisti \u00eenvatati, primul plecat din aceasta lume cu nici doua luni \u00een urma. Cu profesorul si scriitorul Mircea Dinutz, redactorului sef al revistei \u201ePro Saeculum\u201c, am colaborat multi ani ca membru al colegiului redactional al publicatiei amintite ce apare \u00een Vrancea mea natala, la Focsani, unde a fost fondata si condusa cu daruire si impecabil profesionalism, p\u00e2na la stingerea sa, de regretatul coleg si prieten Alexandru Desliu, fiint\u00e2nd apoi gratie devotiunii si straduintei doamnei Nina Desliu. Rodica Lazarescu, secretarul general de redactie al revistei focsenene, a grupat \u00een aceasta carte, conform proiectului stabilit \u00eempreuna cu Mircea Dinutz, dialogurile publicate de ei \u00een \u201ePro Saeculum\u201c si \u201eVatra veche\u201c. Cei mai multi dintre interlocutorii lor sunt scriitori, \u00een primul r\u00e2nd critici, eseisti, istorici literari, dar si, de pilda, un mare prozator, Dumitru Radu Popescu, o mare poeta, Ana Blandiana, un istoric de prim-plan, Gheorghe Buzatu, sau un mare editor, Niculae Gheran. Acesta din urma este abordat, cum era de asteptat, si \u00een calitatea sa de scriitor, autor al trilogiei \u201eArta de a fi pagubas\u201c, o fresca a unei epoci din ce \u00een ce mai \u00eendepartate si a lumii mahalalei bucurestene, oaza de civilizatie si originala spiritualitate. Limba pastoasa, umorul amar si fictiunea bine temperata potenteaza epica acestei povesti din \u201eCartierul de Est\u201c al Europei, tulburatoare marturie de suflet despre existenta si conditia umana \u00een cosmopolitul areal balcanic.
\nCeea ce caracterizeaza \u201econfesiunile provocate\u201c de Mircea Dinutz si Rodica Lazarescu este mai ales spiritul critic ascutit, dar responsabil si constructiv. \u00cen aproape toate exista puternice accente polemice si o durere, sunt tentat sa spun de neam, mai mult sau mai putin difuza, atunci c\u00e2nd nu e reactie indignata si chiar revolta, fata de at\u00e2tea c\u00e2te se \u00eent\u00e2mpla \u00een cultura si \u00een societatea rom\u00e2neasca postdecembrista, unde si c\u00e2nd \u2013 constata \u00eengrijorat Eugen Simion \u2013 \u201emodelul national a devenit\u2026 mitocanul politician cu dare de m\u00e2na. Sau toapa de extractie periferica plina de bani si de ifose. Un dezastru!\u201c. O realitate \u00een fata careia \u2013 ne \u00eendeamna criticul \u2013 \u201enu trebuie sa ne resemnam cu ideea ca spiritul national se destrama si ca mitocania o sa fie vesnic la putere\u201c, desi, \u00een opinia reputatului istoric Gheorghe Buzatu, \u201eam retrogradat de la Rom\u00e2ni la rom\u00e2ni, si am ramas aici\u201c. Dar poate ca nu pentru totdeauna, asa cum crede si Eugen Simion, scriitorul cu o vasta opera, profesorul, academicianul, constructorul de Cultura, cu majuscula (monumentalul \u201eDictionar al literaturii rom\u00e2ne\u201c, \u201eCaietele\u201c eminesciene, impozanta serie Pleiade etc.). Sa te angajezi\u00a0 si, rara avis pe aici, pe la noi, sa duci la bun sf\u00e2rsit\u00a0 proiecte de o asemenea anvergura, cum face Eugen Simion, trebuie sa ai o nezdruncinata \u00eencredere ca spiritul national si cultura rom\u00e2na nu vor pieri strivite de tavalugul globalizarii si de alte tavaluguri dinlauntru si din afara. Altminteri, la ce bun sa mai construiesti?!
\nLa \u00eentrebarea Rodicai Lazarescu: \u201eMai e Caragiale cu noi?\u201c, Eugen Simion da un raspuns care ar trebui sa-i fie citit cu o dictie perfecta oricarui regizor de teatru (sau de film) \u00eenainte de a cuteza sa puna \u00een scena Caragiale. Iata-l: \u201eCaragiale este, cu siguranta, cu noi. Adica actual. Adica ne place, \u00eel citim, revenim la el. L-am recitit lunile din urma. E colosal Nenea Iancu! Un regal. Un spirit complex. Multi fac eroarea de a-l confunda cu personajele sale, vaz\u00e2nd \u00een el un Mitica filosof de cafenea, neserios si locvace. Eroare! I.L. Caragiale nu-i numai zeflemistul de serviciu al literaturii noastre, este un mare creator, care vede viciile rom\u00e2nesti de la un etaj superior al spiritului. El are, ca si Eminescu, o metafizica, din perspectiva comicului, \u00een cazul lui. Este un spirit diurn, \u00een timp ce Eminescu este un spirit nocturn\u2026 Un moralist diurn plin de cruzime si, totodata, afectiune\u201c.
\nCitind acestea, \u00eemi vine \u00een minte o asa-zisa reprezentare cu \u201eNoaptea furtunoasa\u201c la Teatrul National din Iasi semnata de un regizor foarte cunoscut. B\u00e2ntuit de cine stie ce fantasme, el a cobor\u00e2t\u00a0 abuziv, grotesc, scabros, \u201eetajul superior al spiritului\u201c genialului Nenea Iancu la \u201e\u00eenaltimea\u201c, cum ar fi spus Petre Pandrea, dintre buric si organele, masculine si feminine, de mai jos de el. De la aceasta\u2026 altitudine l-a perceput nefericitul regizor pe Caragiale. E problema lui, dar de ce trebuia ca ea sa fie exhibata \u00eentr-un adevarat templu al teatrului rom\u00e2nesc, pe scena caruia, \u00een timpul directoratului lui Mihail Sadoveanu, a fost reprezentata prima integrala Caragiale, imediat dupa moartea scriitorului. Sanctionata sever de public, nu si de somnolenta si conformista noastra critica de specialitate, cu exceptia a vreo doi cronicari, deseul a disparut repede de pe afis, dar stai si te \u00eentrebi: cine raspunde, inclusiv material, nu numai moral, pentru paguba adusa de o astfel de \u201eproductie\u201c?
\nReferindu-se la patimile, suferintele fara precedent ale limbii rom\u00e2ne, Ioan Adam, criticul, istoricul literar, editorul, filologul fin se confeseaza: \u201e\u00cencep sa ma \u00eentreb daca nu exista o legatura \u00eentre dezorientarea unei societati care de mai bine de doua decenii nu-si poate stabili prioritatile, accentele, si aceasta deruta observabila la nivelul limbii\u201c. Exemplele de accente gresite date de autorul unei moderne si pline de delicii lingvistice \u201ePovestea vorbelor\u201c sunt cum nu se poate mai elocvente privind deruta la nivelul unei limbi ce nu mai e nici dulce si nici frumoasa cum o vedea si o simtea poetul. Nepasarea, dispretul pentru limba nationala, afirma criticul, au drept cauza incultura: \u201eSuntem o tara guvernata, manevrata, manipulata de suplinitori. Traim \u00een \u201eera suplinitorilor\u201c, ca sa reiau titlul unui roman din anii ’80\u2026 avem suplinitori de prim-ministru, de presedinte al Camerei, de prefect, de ministri, de sef de politie, de ce vreti dumneavoastra! Ne conduc suflete moarte si inculte. Meritocratia a murit \u00een Rom\u00e2nia!\u201c Au disparut p\u00e2na si emisiunile de radio si televiziune consacrate limbii rom\u00e2ne, \u00een timp ce \u00eentr-o tara eminamente culturala ca Franta, limba constituie \u201eobiect al apararii nationale\u201c. \u00cen Rom\u00e2nia: \u201e\u00cen ministerul condus de dl. Kelemen Hunor n-am auzit sa existe vreun functionar responsabil cu rom\u00e2nofonia\u2026\u201c (Abia ma pot stap\u00e2ni sa nu scriu \u00een acest context, rom\u00e2nofobie \u00een loc de rom\u00e2nofonie\u2026). C\u00e2nd regretatul George Pruteanu, cu inteligenta sa sclipitoare si cu remarcabila sa cultura lingvistica, s-a angajat \u201esa apere limba rom\u00e2na\u201c, a devenit \u201eobiect de satira concertata si inepta\u201c; iar \u201ec\u00e2nd s-a cerut impunerea prin lege a unor explicatii rom\u00e2nesti, s-au razvratit cretinoizi imberbi de pe la ziare si televiziune. Ei, cica, \u00eenteleg engleza, japoneza, lituaniana, slovena. Sigur nu le stiu. Se vede si din productia noilor generatii de traducatori care lucreaza cu hurta\u201c. Sa mai speram \u00een durata limbii rom\u00e2ne, sa aiba ea forta de a-si \u201eproduce anticorpii salvatori\u201c? Greu de prevazut, dar nu imposibil. Dialogul cu Ioan Adam, care este si un \u00eempatimit de istorie, se \u00eencheie cu un citat dintr-un text al lui Iuliu Maniu, intitulat \u201eProblema minoritatilor\u201c si aparut \u00een 1924, dar care parca ar fi fost scris chiar astazi. Fara \u00eendoiala, tocmai pentru actualitatea sa frapanta, textul vizionarului om politic transilvanean a fost si este cenzurat si \u00eenainte, si dupa 1989, cum aflu din interviul cu Ioan Adam: \u201eViitorul este al unitatilor mari sociale, ori economice, fie ca ele se numesc state, confederatiuni \u00een materie politica, cooperative ori tovarasii \u00een materie economica. Statul rom\u00e2n mai cur\u00e2nd ori mai t\u00e2rziu va trebui sa faca parte din o astfel de mare unitate si rolul lui \u00een aceasta perspectiva va depinde de modul cum a stiut sa se organizeze si sa se conduca p\u00e2na \u00een momentul acelei noi si mari prefaceri. De la destoinicia sa de azi si de la masura \u00een care va putea\u00a0 sa-si c\u00e2stige autoritatea si prestigiul moral, \u00eencrederea si respectul vecinilor sai si a lumii civilizate va depinde daca statul rom\u00e2n va fi un obiect de t\u00e2rguiala, ori un factor hotar\u00e2tor, va fi un centru al formatiunii grandioase ce va veni, ori \u00eesi va t\u00e2r\u00ee viata umilita, daca o va mai avea, de pe o zi pe alta, din gratia altora si servind pe altii!\u201c.
\nMai poate oare sa mai tulbure pe cineva acest avertisment venit din partea unui fauritor de tara? Pe cretinoizii de care vorbeste Ioan Adam \u2013 c\u00e2ta frunza, c\u00e2ta iarba! \u2013 sau pe filosofii rom\u00e2nofobi de pe D\u00e2mbovita \u00een nici un caz.
\n(Va urma)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eM\u00e2ncator\u201c \u2013 si, cu voia Dv., comentator \u2013 de carti de literatura subiectiva (jurnale, memorii, genurile biograficului etc.), am citit, fara sa-l pot lasa din m\u00e2na, un volum de excelente interviuri aparut recent la Editura Nico (de care, marturisesc, nu auzisem p\u00e2na acum). Se intituleaza \u201eConfesiuni provocate\u201c si \u00eei are ca autori pe Mircea Dinutz… Cite\u0219te mai mult »Confesiuni provocate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8794,8795],"class_list":["post-15373","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pe-mircea-dinutz","tag-rodica-lazarescu"],"views":1289,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15373","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15373"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15373\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15373"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15373"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15373"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}