O data cu depasirea limitelor de azbest pe care le da circumscrierea \u00een geometria arhitecturii si a gradinii formale a paradisului pe pam\u00e2nt, teologia ajunge sa absoarba versantul demonologic al practicii inerente ce apare \u00een acelasi timp cu dispersia ei \u00een lume. Fie prin recunoasterea acestuia, tot at\u00e2t de repede pe c\u00e2t se depisteaza negul de pe obrazul strain, fie, pe de alta parte, prin adeziunea temporara la metode exorciste arierate, prin supraveghere, pedeapsa si triumfalism divin proiectat \u00een cer, ca si pe pam\u00e2nt. Voia Domnului, ca dat imanent discutabil, adica supus discutiei, interpretarii, adaptarii si pasiunii mulajelor comunitare, este, \u00een \u201eDupa dealuri\u201c (2012), interfata unui accident de convergenta a stimulilor si a receptorilor: crima este o rascruce a bunelor intentii ce decurg din aplicarea riguroasa, desi catastrofala \u00een succesiunea lor sistemica, a unor registre religioase, medicale, medico-legale si apoi juridice, care declina, pe r\u00e2nd, raspunderea morala \u00een fata orfanului. Credinta devine, \u00een schimb, mai \u00eent\u00e2i un laitmotiv retoric, apoi un filtru de legitimare si, \u00een cele din urma, discret si persistent, o plasma subiacenta de supunere psihologica a celuilalt.
\n\u201eDupa dealuri\u201c confirma, de la nivelul titlului, explorarea zonelor de invizibil social, excluz\u00e2nd \u00eensa, pe de o parte, \u00eentelegerea lor ca marje reziduale irelevante, pe de alta, limitarea lor la o curte manastireasca anonima. Nesfintita, pentru ca nu este \u00eenca pictata, si cuprinsa \u00eentre r\u00e2nduri de sipci subrede si soproane ticsite cu lemne din padure, manastirea din deal apare ca un avatar ai cucerniciei neolitice. Fiziologia monolita a spatiului nu justifica, \u00eensa, inadecvarea fetelor bisericesti \u00een receptarea diversitatilor umane: credinta este un soi de cuib de r\u00e2ndunica populat sezonier, vulnerabil la orice spasme din temelii ale institutiei care \u00eei asigura subzistenta. \u00centocmai cum orice teologie integrata \u00een lume tinde sa se transforme \u00een demonologie, orice teologie intrata \u00een contact cu omul risca sa devina un infern al lacunelor de comunicare si de empatie umana. Ca-n dublul actiune-reactiune, la un stimul violent de proportiile unui exorcism, raspunsul nu poate capata dec\u00e2t dimensiunea miniatural-apocaliptica a mortii, pentru aceia care se retrag din lume si a asasinatului, pentru cei condamnati sa ram\u00e2na \u00een ea. O constiinta \u201etulburata\u201c, cum o numeste parintele cu o revoltatoare imprecizie neurologica, se rastoarna, prin moarte, \u00eentr-o capcana a constiintei pacatului criminal colectiv, reflect\u00e2nd statutul permanent reversibil si afinitatile de multiplicare canceroasa a raului, mult mai maleabil la conversiune si stabilizare dec\u00e2t binele. Esential, filmul lui Cristian Mungiu releva aberatia de constitutie a raului, \u00eentotdeauna negociabil, versatil, deschis la cameleonisme pedagogice si prelucrare ad hoc, spre deosebire de bine, univoc, scolastic, frigid, impus spartan, ca o educatie formatoare p\u00e2na la deformare, asensibilizare si \u00eenstrainare, un bine cu \u201erigiditate instalata\u201c, cum se conchide \u00een raportul medico-legal al moartei.
\nMai important si lumesc, \u00eensa, \u201ece este un ornitorinc?\u201c, se \u00eentreaba maicutele sprintare, c\u00e2nd se p\u00e2ndesc ca niste scolarite exaltate sa se \u00eenchida una pe alta la o partida de fazan ce le diversifica preocuparile casnice, variind \u00eentre taraganarea canoanelor cu mii de matanii si \u201epriponitul\u201c c\u00e2inilor prin curte. Ornitorincul este un monstru. Un mixt de mamifer reptilian, cu semne de \u00eenaripare, \u00eensa terestru. Monstrul reprezinta, \u00een sistemul categoriilor sociale, sesizeaza Foucault, un anormal extrem, un exemplar rar, o rara avis patata, cu trasaturi distinctive la nivel de clasa, de apartenenta la sex sau la specie. Este, sustine Foucault, o combinatie \u00eentre ceea ce este imposibil si ceea ce este interzis, adica ceea ce frizeaza, pe de o parte, limitele imaginarului comun si, pe de alta, ceea ce este inadmisibil social, jen\u00e2nd canonul bunei cuviinte si al identitatilor usor reperabile, transgres\u00e2nd zona de recunoastere instantanee, pentru a se instala \u00eentr-o \u201einteligibilitate tautologica\u201c, adica \u00een limita unui principiu de explicare autosuficienta. \u00cen toate fazele de receptare a genealogiilor anormalului, se instaureaza spontan instinctul de corectare si de ajustare de catre ceilalti la norma, de aducere la aceeasi unitate, fie fiziologica (dar corpul nu suporta transformare rapida, asadar Quasimodo, de pilda, este un monstru irecuperabil, exilat \u00eentr-o biosfera divina, printre clopote, unde poate trai si muri sper\u00e2nd p\u00e2na la surzenie), fie spirituala (ca \u00een orice sub-diviziune de management si PR monoteist).
\nTipul acesta de monstru recunoscut, mult mai calin, popular si popularizat p\u00e2na la domesticire, solicita indirect participare si generozitate recuperatorie din partea celor care-i gereaza ameliorarea, atrag\u00e2nd spre sine forme de reevaluare individuala ce penduleaza \u00eentre dresaj si redresare. \u00cen filmul lui Cristian Mungiu, apare \u00eensa si situatia exceptionala de concomitenta a fenomenelor, c\u00e2nd, pentru redresarea spirituala a Alinei, se folosesc lanturile c\u00e2inilor, \u00eentr-o \u00eencercare dementa de dresare inclusiv a corpului. Cele trei categorii ale anormalului pe care le detaliaza Foucault, mai ales pornind de la regimul juridic al secolului al XVII-lea, au \u00een vedere punctul de referinta al monstruosului: forma cea mai acuta si rara se delimiteaza, mai \u00eent\u00e2i, prin raportare la genul proxim de specie si sex, \u00een vreme ce incorigibilul, caz secundar, sintetizeaza un blocaj \u00een procesul de instalare misionara a unei formule de cunoastere, iar, \u00een al treilea r\u00e2nd, masturbatorul apare ca dat penal numai o data cu reglementarea stiintifica a biologicului, \u00eencep\u00e2nd cu anii 1820-1830.
\n\u201eDupa dealuri\u201c, filmul lui Cristian Mungiu, introduce \u00een acest scenariu anamorfotic, un bonus perturbator prin vizita pe care Alina (Cristina Flutur) i-o face prietenei ei Voichita (Cosmina Stratan), venind din exteriorul extrem al manastirii, dintr-un Occident al exilului, care, conform parintelui niciodata iesit din tara, \u201ecam a pierdut el dreapta credinta, nu prea mai are nimica sf\u00e2nt\u201c. Mai putin evident dec\u00e2t laicitatea occidentala p\u00e2ngarita este seismul afectiv, care o face pe Alina sa erupa succesiv, inund\u00e2nd \u00eentr-o magma de furie cresc\u00e2nda compasiunea bine-intentionata a preotului si a maicilor siderate de orice frison nereligios si de orice iesire din decorul iconografic cotidian. Cu reactii de fete mari de pension, maicutele se fileaza reciproc, prinz\u00e2nd din zbor orice scurgere de informatii despre posibile abandonuri de traseu, ce ar permite vreunei rude sa se infiltreze \u00een manastire, pentru a suplini slabiciunea alteia. \u00cen scena de claca ecleziastica ce calchiaza partial secventa anti-jocului Anei Maria Marinca din \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni, 2 zile\u201c, maicile se aglutineaza ca-n stup \u00een jurul Alinei, recit\u00e2ndu-i acesteia cele 464 de pacate din \u00eendreptar ca niste tocilare premiante si hiperboliz\u00e2nd dincolo de orice forta medie de imaginatie feminina, naravurile si pericolele aferente, cu savoarea colaborationismului de sindicat chitit pe detectarea si chiar inocularea prejudiciului celuilalt. Meschinaria psihologica se da \u00een vileag nu numai prin micile cochetarii rautacioase cu scuipaturi \u00een s\u00e2n anex-flegmatice, ci si prin efecte de cristalizare mitologizanta: intuirea potentialului de rau ambulant pe care \u00eel introduce prezenta Alinei declanseaza un proces semiotic \u00een constelatia caruia rasar senin cruci negre \u00een butuci de brad si gaini care nu se mai oua, lesinuri care au sau n-au legatura cu \u201ezilele acelea\u201c, ruperi anormal de frecvente de lanturi de catre c\u00e2inii pe care, ca o prefigurare canin-infernala, tot Voichita i-a adus, contamin\u00e2nd si spurc\u00e2nd, asadar, locul.
\nMaicile consemneaza, \u00een vreme ce parintele consfinteste, respect\u00e2nd distributia pragmatica a rolurilor, care cer o singura minte corespondenta cu divinitatea, parafata de faptul ca \u201etati\u201c poseda, \u00een altar, o icoana despre care se spune ca ar face minuni. Intruziunea spasmodica a Alinei spre altar, dublata de constatarea jignitoare ca \u201eea nu este ca ciorile astea proaste\u201c nu \u00eenseamna revendicarea vreunei adeziuni la spatiul masculin al deciziei, ci marcheaza apoteoza unui lant de gesturi, plecaciuni, curbari, replieri de trup si de spirit care solicita si vor sa asimileze minunea, adica acel corelativ metonimic al obiectului care, neput\u00e2nd sa o convinga, ram\u00e2ne un simplu strat de sticla peste unul de vopsea si altul de lemn, \u00eentr-o stratificare de substante lipsite de emanatii si de abstractiune metafizica. Codul incluziunilor simbolice tine de constiinta tubulara a traumatizatei, care lasa sa alunece, \u00eentr-o singura imagine, mai \u00eent\u00e2i altarul, apoi icoana facatoare de minuni si minunea logic-inclusa, de tradus, la r\u00e2ndul ei, ca nevoie abisala de afectiune. Profilul psihologic, consecvent unei descendente genetice perturbate, proiecteaza patologii schizofrene, combinate cu spasme epileptice, confundate naiv de catre maicute cu turbare diavoleasca si posesii externe a unor forte oculte, ce trebuie flam\u00e2nzite, lasate sa sece prin \u00eensetare, \u00eenainte de a fi surghiunite si obligate, prin chinuri, sa paraseasca trupul. Corpul este numai un format delocutiv al raului, iar dezaltoirea lor se face prin slabirea si \u201edovedirea vrajmasului\u201c, adica prin procesul invers dedublarii personale. Corpul este, \u00een exorcizare, primul orfelinat \u00een care este primit spiritul. Nereusita campaniei de epurare a necuratului de catre \u201etati\u201c, urmat orbeste de alaiul de evlavioase mimetice (amintind, mai ales \u00een portretele colective si la nivelul fizionomiilor, de chipurile grotesc-crispate ale lui Leonardo da Vinci si de tusele expresioniste ale lui Corneliu Baba) provine din faptul ca, indirect, dar acut-psihologic, aprofundeaza si reitereaza conditia de orfana a Alinei, priv\u00e2nd-o de ultimul refugiu care nu-i fusese refuzat spiritului pentru a se ascunde: trupul. Confruntarea cu Dumnezeu-tatal, cel simbolizat \u00een crucifixul pe care aproape ca-l musca Alina, reanimeaza, apoi, un lant indeterminat de hibe psihice, legat, ca un cordon magic al paternitatii cu infinite zale, de ideea de neglijenta, abandon sau abuz.
\nExista forme intense de surghiunire ale corpului si ale duhului: privarea de libertate, pe care o semnaleaza judicios cei doi politisti ramasi interzisi \u00een fata grozaviei peste care au picat, corespunde privarii de afectiune si diminuarii pasiunii cu care cele doua prietene se \u00eentremasera si supravietuisera, \u00een simbioza, \u00eenainte de plecarea Alinei \u00een Germania, la o munca despre care nu povesteste niciodata p\u00e2na la capat, dar despre care se poate banui ca ar fi aparut ca oferta propusa de un cetatean german Pfaff, venit initial cu ajutoare la caminul de copii. Din toata degringolada de date care zboara printr-o sectie de politie complet abulica, reiese ca deja-numitul profitase de infiltrarea pe care i-o oferea statutul de generos fara-frontiere pentru a face fetelor \u201epoze de toate felurile\u201c, Alina pastr\u00e2nd de la el o camera video, pe care o poarta printre putinele lucruri carate din loc \u00een loc si din tara-n tara, cu o sfintenie probabil m\u00e2njita de cele mai josnice utilizari si utilitati pornografice. Pfaff este forma viral-vulgara a abuzului sexual, a spulberarii intimitatii, prin distrugerea iconicitatii feminitatii si transpunerea ei \u00een forma volanta, laica, a fotografiei itinerante, desacralizate, ce rupe spiritul de trup, sciziunea psihica asimil\u00e2ndu-se, \u00een acest caz, cu orfelinatul mental. Niciun remediu asupra spiritului nu poate, asadar, compensa distrugerea fiziologica, alienarea sexuata (Alina este o amazoana incoerenta \u00een strategii si haotica \u00een persuasiune), violenta sexuala (evidenta \u00een repulsia pentru orice contact social solicitat, fie si la nivelul mediu al comunicarii si tolerantei cotidiene) si sacrificiul psihic (cu marja de configuratie genetica \u00een duplex, ce face ca tatal Alinei sa se fi sinucis, iar fratele ei sa fie un vadit retardat mintal, date, asadar, incorigibile).
\nDependenta afectiva de Voichita si constructia personajelor \u00een binom, cum o tradeaza gestul final al maicutei de a \u00eembraca puloverul Alinei, dupa ce aceasta moare, prelu\u00e2ndu-i cauza si pled\u00e2nd \u00een biserica, \u00eenaintea politistilor si \u00een fata unei icoane ce \u00eenfatiseaza iesirea din morm\u00e2nt a lui Hristos, este o componenta de autoimunitate subiectiva, care contrabalanseaza interior zonele de virginitate sentimentala, orient\u00e2ndu-le asupra proximitatii umane de orice sex. Detaliul hormonal este susurat de Voichita, atunci c\u00e2nd, \u00een timpul primei crize a Alinei, raspunz\u00e2nd \u00eentrebarii preotului daca se poate sa fi ascuns ceva grav la spovedanie, maicuta \u00eentreaba, nu suficient de discret, daca a mentionat si episoadele de masturbare, \u201emalahie\u201c. Consistent tributar schemei de reprezentare a anormalitatii, personajul Alinei combina, prin ecou deductiv, prin partialitate relevanta sau prin integralitate lipsita de orice speranta, toate cele trei trasaturi ale monstruosului relativ: este o orfana, lipsita de carcasa supra-trupului social, \u00eencearca o reintegrare trup-suflet mecanic-erotica si este o alienata afectiv, impermeabila la pedagogia spirituala prin molifte, psaltire, post negru, legare cu lanturi si prosoape ude ori crucificare spontana. Maleabilitatea lingvistica face, \u00eensa, ca instinctul de conservare a grupului asasin sa induca oportun schimbari de accente si treceri de registru de la remediul manastiresc la cel medical: crucea pe care o fac din sc\u00e2nduri devine, \u00een\u00a0 discutia cu politistii, \u201etarga\u201c, pentru ca acestia sa o \u00eenregistreze, logic, ca \u201eproba\u201c, tergivers\u00e2nd la infinit, prin declinari lingvistice si adaptari la medii si domenii, desemnarea si \u00eensemnarea imoralitatii colective. Cinematografic, secventele episoadelor de epilepsie ale Alinei prilejuiesc reprezentari similar antropofage, de canibalism formal, corpul bolnavei fiind \u00eenghitit \u00eentr-un hau al hidrei cu infinite capete care-i sufoca integral suferinta si, care, \u00een final, o anuleaza.
\nTot at\u00e2t de relevant psihologic este, \u00eensa, si sistemul de referinte prin surogate, care opereaza, deseori, la nivelul translatiilor de cadre succesive, pe de o parte, si \u00een reteaua de simboluri intersanjabile, pe de alta. Atunci c\u00e2nd Alina este dusa la spital legata fedeles, ca un animal furios \u00een spume, maica stareta ram\u00e2ne vigilenta pentru a recupera fr\u00e2nghiile, pe care Voichita le va reatasa clopotelor de la care fusesera smulse, pentru interventia \u00een forta asupra bolnavei. Revenind, apoi, la manastire dupa externare, Alina se \u00eendreapta, ca-ntr-un efect de voodoo, tocmai asupra sforilor clopotelor pe care le trage, \u00een afara slujbei, \u00eentrerup\u00e2nd lectura preotului. Contaminarea obiectelor, pe baza traumatica si morbida, explica, de altfel, regimul translatiilor, \u00een cadrele duble, care privilegiaza reluarea aniconica \u00een prim-plan a secventelor iconografice din planul de fundal. \u00cenca nesfintita, biserica are nevoie de un sacrificiu, care sa lege circuitul iconografic intern si sa concretizeze salvarea unui suflet pentru finalizarea materiala a institutiei care a gerat acest proces. Este de sub\u00eenteles ca esecul proiectului manastiresc este reluarea fiascoului terapeutic aplicat bolnavei. Suprastilizarea iconografica este sesizabila si \u00een tripticul cu functie de altar din cabinetul doctorului, las\u00e2nd sa defileze, de la st\u00e2nga la dreapta, ca-ntr-un concurs de Miss, cele trei fecioare tutelare ale melanjului procedural pe care \u00eensusi medicul \u00eel aplica: alaturarea Fecioarei Maria, a unei dudui vaporoase pe o plaja \u00eensorita si a Monei Lisa, ca suprema bravada feminina, reia, simbolic, amalgamul de medicamentatie mixta indicata de la spital, ce combina folclor neurologic, cu superstitie fara sens, estetizari neavenite si justificari necredibile cu solutii de m\u00e2ntuiala, care nu lasa loc niciunei m\u00e2ntuiri.
\nFundamental \u00een interventia doctorului este, \u00eensa, schimbul de replici pe care \u00eencearca sa-l aiba cu Alina, \u00eentrebarile pe care i le pune acesteia si raspunsurile pe care le da, complementar, Voichita, suplinind marturisirile din zona afectivului din trecut, dar las\u00e2nd-o, \u00een schimb, pe bolnava sa indice proiectiile subiective de viitor, cu tot riscul discordantelor de sensibilitate: daca Alina sustine ca \u201eam venit sa o iau pe ie\u201c, Voichita corecteaza defetist-tandru ca \u201e A venit la mine sa ma vada\u201c, comprim\u00e2nd spatiul intimitatii conjugale la conjunctia prezentului social, de complezenta, singura ofranda care nu-i solicita infidelitati divine. Optim-psihanalitica, pozitia crucificata a Alinei \u00een spital se suprapune imaginii corpului \u00eentins pe catafalcul freudian, permit\u00e2nd o glisare \u00eenspre constiinta copilariei, \u00eenca reverberata \u00een dorul fata de tatal sinucigas, care uneori \u00eei vorbeste Alinei prin niste voci numai de ea auzite. Credinta este, asadar, constr\u00e2nsa la legitimitatea paterna lumeasca, fie si in absentia, pentru ca Dumnezeul personal, mai mult dec\u00e2t \u00een oricare alte cazuri simbolice, nu numai ca a murit, dar s-a sinucis, las\u00e2nd ulterior alternativa unei asimilari din mers a componentei masculine, prin stagii personale violente (Alina \u00eenvatase karate, iar Voichita se lauda \u201efetelor\u201c geloase ca domnisoarele batr\u00e2ne c\u00e2nd aud vorbindu-se de iubitul altora, ca nimeni nu i-a pus la pam\u00e2nt prietena) sau prin recunoasterea masculinului \u00een forme brutal-freudiene, cu \u00eenglobarea componentei sexuale dezvirginante \u00een reprezentarea sinistrului domn Pfaff, surogat de iubire orfelina a adolescentei tuturor traumelor. Ruperea trup-spirit se transmite de la mental la trupesc si la arhitectural, indic\u00e2nd despartirea copilului de tata, a adolescentului de casa, a credintei de biserica, a evlaviosului de pastor, a amintirii de prezent, a traumei de terapie, \u00eentr-o dislocare continua, ce \u00eentretine sentimentul de neapartenenta si de izgonire \u00eentr-un orfelinat heterotopic-utopic.
\nSuprema discordanta, la \u00eenceput nu este cuv\u00e2ntul, ci scrisul, ce marcheaza triajul uman, depistarea si eliminarea nocivului prin discriminare: placuta pusa la intrarea \u00een curtea manastireasca, scrijelita de patronul spiritual al locului semnaleaza scurt ca \u201eAceasta este casa lui Dumnezeu. Interzis celor de alte religii. Crede si nu cerceta.\u201c Chiar daca biserica nu a fost \u00eenca pictata, o \u00eencercare naiva a pictorului este reprezentata pe bolta f\u00e2nt\u00e2nii, la care \u00eesi conduce Voichita prietena pentru prima dintre ablutiuni. Imaginea lui Hristos se rasfr\u00e2nge, de pe aceasta bolta, \u00een abisul f\u00e2nt\u00e2nii, echivalentul psihologic al forului interior al Alinei, al tulbulentelor, al frisoanelor si al traumelor juvenile ascunse, nespovedite. Nu accidental, imediat dupa ce iese de la spovedania impusa de catre preot, se sprijina, aproape de prabusire, de buza f\u00e2nt\u00e2nii, care pare sa o \u00eenghita. Este, deci, atrasa hipnotic de vocea raului intern, ce \u00eencepe sa mocneasca, sa se tumefieze o data cu amplificarea amintirii, st\u00e2rnite de confesiune, adica de o sedinta psihanalitica devastatoare prin lipsa de metoda clinica. Abisal-credincioasa, Alina este o cautatoare disperata a iubirii si a afectiunii, solidara p\u00e2na la neomenie si salbatica p\u00e2na la animalitate \u00een protejarea singurului bun sufletesc de care o lume, fie reglata de un tata-Dumnezeu invizibil, fie de un tata disparut, fie de un tata-proxenet pregnant-traumatic, fie de un \u201etata Nusu\u201c adoptiv pus pe jecmaneala, fie de un \u201etati\u201c invers-faustic \u201ece vrea sa faca vesnic bine si face vesnic rau\u201c, a privat-o p\u00e2na la \u00eennebunire si a abandonat-o apoi \u00een orfelinate succesive. Voichita, mater fortunae pentru o Alina careia \u00eei c\u00e2nta matern noaptea, \u00eenv\u00e2rte roata f\u00e2nt\u00e2nii si \u00eesi \u00eendeplineste destinul de Parca pe care \u00eel ilustrau inert si celelalte surori, cu gheme de l\u00e2na si crosete \u00een m\u00e2ini: Fortuna pag\u00e2na supra-determinanta pentru Alina, Voichita \u00eembraca sutana razbunarii prietenei sale, iese \u00eenaintea \u00eenvierii reprezentate \u00een ultima secventa din biserica, coboara de pe un perete de pluta scena Apocalipsei, permite Alinei sa fuga \u00een ultima noapte si se desolidarizeaza de grupul asasin, marturisind politistilor ritul crimei. Fara sa fie un complement al celei ucise, Voichita este continuarea justitiara a acesteia, cea care se marturiseste si depune marturie, iesind din spatiul orfelinatului manastiresc si cobor\u00e2nd \u00een lumea de dincoace de dealuri. Fara a avea totusi promisiunea faptului ca lumea de dincoace de dealuri ar putea fi altfel dec\u00e2t aceea de dincolo de dealuri. Sau dec\u00e2t aceea de Dincolo.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O data cu depasirea limitelor de azbest pe care le da circumscrierea \u00een geometria arhitecturii si a gradinii formale a paradisului pe pam\u00e2nt, teologia ajunge sa absoarba versantul demonologic al practicii inerente ce apare \u00een acelasi timp cu dispersia ei \u00een lume. Fie prin recunoasterea acestuia, tot at\u00e2t de repede pe c\u00e2t se depisteaza negul… Cite\u0219te mai mult »Domnul Pfaff si bunul Dumnezeu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7949,83],"class_list":["post-15366","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-dupa-dealuri","tag-film"],"views":1327,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15366","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15366"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15366\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15366"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15366"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15366"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}