{"id":15361,"date":"2013-04-18T13:55:16","date_gmt":"2013-04-18T11:55:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15361"},"modified":"2013-04-18T13:55:44","modified_gmt":"2013-04-18T11:55:44","slug":"proza-cu-de-toate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/proza-cu-de-toate\/","title":{"rendered":"Proza cu de toate"},"content":{"rendered":"

Alexandru Vlad, Masline aproape gratis (proze asortate),<\/em> Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2012, 192 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Dupa ce o publicase, \u00een 2010, la editura Dacia XXI, Alexandru Vlad revine cu reeditarea, la Eikon, a culegerii de proza scurta, \u201eMasline aproape gratis\u201c. Asa cum este amintit pe verso-ul paginii de garda, textele au aparut initial \u00een reviste precum \u201eVatra\u201c, \u201eFamilia\u201c sau \u201eObservator cultural\u201c, fapt ce justifica numarul mic de pagini al celor mai multe dintre \u201eprozele asortate\u201c ale scriitorului clujean. Aceleasi ratiuni au impus, probabil, si formula narativa a acestora, stilul anecdotic, cu poanta rezervata pentru final, domin\u00e2nd volumul.<\/strong><\/em>
\nAsemenea celor mai multi dintre colegii lui de generatie, Alexandru Vlad persevereaza \u00een genul scurt, altern\u00e2nd cu romanele si publicistica. Tin\u00e2nd cont de atentia cu care pare scris fiecare text din \u201eMasline aproape gratis\u201c si de \u00eencrederea \u00een profesia de scriitor pe care o inspira, probabil ca autorul este si el \u00een asentimentul lui George Cusnarencu. \u00cen prefata volumului din 2001, \u201eColonia penitenciara oranj\u201c, Cusnarencu \u00eei marturiseste maimutei Soni (mostenite de la Emir Kusturica, dupa filmarile de la \u201eUnderground\u201c), pe care o ia drept interlocutor, ca se \u00eentoarce la proza scurta ca la prima iubire. Sau daca nu ca la prima iubire, macar ca la o veche prietena \u201ecu beneficii\u201c, la care \u00eesi tine \u00een vigoare suflul t\u00e2nar pentru scrisul concentrat si eficient pe \u00eentinderi mici.
\nSubtitlul ales de Alexandru Vlad este o atentionare care se probeaza de-a lungul volumului. Colectia de \u201eMasline…\u201c este mix eterogen, dar cu forte de atractie puternice, astfel \u00eenc\u00e2t bucatile sa se sudeze si sa dea coerenta \u00eentregului. Miz\u00e2nd pe variatie, autorul pare sa-si fi permis si includerea unor texte mai modeste, fie sufocate de angajarea lor sociala, fie simple exercitii stilistice, pe care le plaseaza bine \u00een carte, las\u00e2ndu-le pe cele cu adevarat solide sa iradieze si asupra lor label-ul epic \u201eAlexandru Vlad\u201c.
\nVizibila, dupa lectura volumului, este organizarea tematica tripartita. Pe de o parte, se evidentiaza textele axate pe temele mari, grave; pe de alta parte, reiese interesul pentru derizoriu, pentru universul personal-casnic sau al figurilor si evenimentelor cotidiene (\u00een buna traditie a realismului, ca valorificator al stilului umil). Apoi, spre respectarea elementului paratextual, apar proze \u00een care cele doua tendinte se combina, tonul serios dizolv\u00e2ndu-se \u00een comicul de intentie.
\nAtentie, se filmeaza!<\/strong>
\nPoate textul cu cel mai mare impact uman si social (fara a-si face din aceasta un program, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een altele) este \u201eUmbra pe plam\u00e2ni\u201c, o combinatie \u00eentre eseu si fragment memorialistic, care pune problema asumarii culpei istorice de catre natiuni. Dupa ce se lanseaza \u00een genealizari de tipul \u201eNoi, rom\u00e2nii, avem despre noi \u00eensine imaginea \u00eenduiosatoare ca suntem un popor eminamente pasnic (…) si nu avem prea multe a ne reprosa\u201c (p. 43-44) sau, mai extinse \u2013 \u201eCulpele adevarate par \u00eentotdeauna individuale, chiar si \u00een fata lui Dumnezeu\u201c (p. 44), intra \u00een centrul textului cu rememorarea (pastr\u00e2nd cadrul fictiunii) unei vizite \u00eentr-o catedrala din Graz, Austria. Biserica adapostea o expozitie artistica realizata ca un afront fata de pregetarea orasului \u00een a-si recunoaste vina pentru colaborationismul cu nazismul din timpul razboiului. Descrierile exponatelor si comentariile auctoriale ce \u00eencheie povestirea transmit o tensiune ce duce la ridicarea unor semne de \u00eentrebare cu privire la o chestiune aflata \u00eenca \u00een interesul european (raportarea austriecilor la implicarea \u00een Holocaust este o problema neclarificata, consituind si subiectul unui documentar proiectat la Bucuresti anul acesta, \u00een cadrul programelor Forumului Cultural Austriac).
\nO alta trimitere istorica este cea la Revolutia rom\u00e2na din ’89, \u00een \u201eNote \u00een decembrie\u201c. Proza seamana cu o dizertatie despre participarea la manifestatiile de la Cluj si despre deziluziile resimtite dupa trecerea anilor. Pun\u00e2nd alaturi fragmente de jurnal, impresii de lectura si note ulterioare evenimentelor, textul are o puternica nota moralizatoare, ajung\u00e2nd la o saturatie de pesimism ce altereaza placerea lecturii (tot \u00een sezon hibernal, doar ca fara miza sociala si cu un Villon recuperat prozastic este si \u201eIarna\u201c, o elegie destul de diluata). \u00cen aceeasi categorie a temelor mari se afla si \u201eScaunelul\u201c, tabloul eroziunii cauzate de batr\u00e2nete, al neputintei de a mai controla propria existenta (desi redata \u00eentr-un stil aproape jurnalistic, cu fraze scurte, fara pauze de comentariu, povestirea batr\u00e2nului care nu se putea sustrage flecarerii \u201efemeilor familiei\u201c este de o tristete care persista mult timp dupa \u00eenchiderea cartii).
\nApropiat de stilistica postmoderna, primul text al volumului, \u201eAlungarea din Paradis\u201c este o rescriere a episodului biblic, \u00een care se aduc completari pe care Scriptura pare sa le fi omis. Av\u00e2nd referinte precise din Biblie, dar nuant\u00e2nd cu ironie \u201enefericitul accident\u201c (\u201em\u00e2nia lui Dumnezeu, stim cu totii cum se manifesta: cu tunete si fulgere, care, odata declansate, antreneaza fara \u00eendoiala aproape \u00eentotdeauna ploaia\u201c, p. 6), naratorul apropie evenimentul de sensibilitatea cititorului contemporan, compar\u00e2nd senzatia primilor oameni cu un sentiment recognoscibil: \u201eErau acum ca doi extraterestri pe o planeta noua, ca doi logodnici aruncati \u00een strada de proprietar\u201c (p. 5). Povestirea este organic construita, \u00eentruc\u00e2t, pe parcurs, se observa faptul ca fragmentul pierderii Paradisului este un pretext dramatic pentru aducerea \u00een prim-plan a unui \u201eaccident\u201c personal (alungarea din casa bunicii); el, la r\u00e2ndul lui, devine exemplificator pentru un regret nemarturisit, dar sugerat: \u201esa aflu ca orice iertare, c\u00e2t de binevoitoare, se anuleaza daca repeti greseala\u201c (p. 8). Desfasurarea naratiunii din aproape \u00een aproape, pe model inductiv, acumuleaza tensiunea epica spre final, astfel ca adevarul descoperit devine pregnant.
\nViata cu minuscula<\/strong>
\nAlaturi de prozele cu subiect \u201eserios\u201c se afla si cele care surprind viata cu minuscula. Mai mult ca la cele precedente, aici este mai evident tiparul anecdotic, dezvaluind aceeasi preocupare pentru coerenta narativa. Alexandru Vlad se dovedeste un profesionist al scrisului si atunci c\u00e2nd vorbeste despre istoria ochelarilor (\u201eMinima Dioptrica\u201c \u2013 si, pe aceeasi tema, \u201eAntropina\u201c, despre un control de rutina la ochi), c\u00e2nd face portretul unui latinist \u201eplicticos si insistent\u201c (\u201eMemento\u201c, p. 120) sau c\u00e2nd descrie traseul feroviar din Balcani, p\u00e2na \u00een Viena, \u201eacolo unde Vestul se freaca cu Estul\u201c (\u201eBeclean pe Somes\u201e, p. 49). Oprindu-si atentia mai putin pe dezvoltarea epica, c\u00e2t pe un aspect ordonator, Alexandru Vlad nu se sfieste sa ofere concluzii axiomatice: \u201eun Mitica Dragomir si un Mircea Sandu se dovedesc tot at\u00e2t de eterni ca elementul dac din s\u00e2ngele poporului\u201c (\u201eQ.E.D.\u201c, p. 41); \u201epopoarelor mici le plac \u00eentotdeauna statuile mari\u201c (\u201eDespre statui. Opinia unui practician\u201c, p.134); \u201enu diversitatea bauturilor scumpe e mare, ci mai degraba a licorilor foarte ieftine\u201c (\u201eUna mica si incerta\u201c, p. 75), dovedindu-si priceperea \u00eentr-o diversitate de domenii.
\nRemarcabil pentru observatiile pe care le face este \u201eZgomotele scrisului\u201c, un text despre schimbarea statutului scriitorului (si a zgomotelor pe care meseria sa le produce), \u00een care ironia amara (\u201es-a dus dracului turnul de fildes\u201e, p.11) se alatura concluziilor sarcastice: ca scriitor, \u201eo jumatate de viata te straduiesti sa devii cunoscut si, daca-ti reuseste, cealalta ti-o petreci \u00eencerc\u00e2nd sa treci drept un necunoscut\u201c (dar doar pentru cei \u201edin prea putine locuri, \u00een prea putine cazuri. Si aceasta, \u00eentotdeauna, \u00een alta parte\u201c, p. 9) si confesiunii jucate (\u201eacum am ajuns sa nu cer altceva dec\u00e2t putina liniste\u201c, p. 11). Iar raspunsul pe care \u00eel primeste scriitorul da seara si piperul povestirii: ar putea scrie \u201e\u00een curtea enorma a vechiului combinat, unde e at\u00e2ta liniste, \u00eenc\u00e2t se aud buruienile cresc\u00e2nd\u201c (p. 12).
\n\u00cenainte erau mai ieftine<\/strong>
\nUn merit al volumului lui Alexandru Vlad este acela ca reuseste sa asezoneze doua lumi \u2013 Rom\u00e2nia comunista si Rom\u00e2nia aflata \u00een tranzitia ei catre cultura post-postmodernitatii. Pentru prima ipostaza, reprezentativ este textul ce da si numele colectiei; aflata aproape de sf\u00e2rsitul cartii (poate pentru a am\u00e2na c\u00e2t mai mult deconspirarea misterului din titlu), povestirea se concentreaza \u00een jurul cautarii maslinelor, care capata \u00een ceausism proportiile unei adevarate goane dupa aur. Gestion\u00e2nd foarte bine acumularile dramatice si juc\u00e2ndu-se cu false deznodaminte succesive, naratorul \u00eent\u00e2rzie finalul, care devine asemeni unei lovituri de teatru. Scurtul epilog ce \u00eei urmeaza marcheaza o data \u00een plus ironia, ca specialitate a casei.
\nCea de-a doua imagine a Rom\u00e2niei este creata prin evocarea unui fenomen aflat \u00eenca \u00een dezvoltare: mall-ul. \u201eTerminus Paradi\u201c vorbeste despre mentalitatea calatorului-de-mall si despre angoasele noului tip de entertaining: \u201eNu-mi gasesc niciodata masina \u00een parcarea aceea complicata, de parca supermarketul n-ar fi de acord sa plec, si ma cuprinde panica\u201c (p. 145). Mall-ul se constituie astfel centru al unei noi civilizatii; corespondentul sau antedecembrist apare \u00eentr-un alt text, \u201ePrimaverii, 50\u201c, \u00een care sunt descrise vestigii \u00een degradare ale unei epoci apuse. Fosta fortareata a partidului unic, situata \u00een Bulevardul Primaverii, \u00eesi marturiseste fastul de odinioara prin imagini azi caricaturale: \u201eperechea de pauni prezidentiali, primita c\u00e2ndva \u00een dar de la sahul Iranului (alt nefericit al istoriei), se strecura cu precautie prin colturile departate, terorizata de c\u00e2inii vagabonzi care ajungeau p\u00e2na aici si o lasau fara oua\u201c (p. 69). Daca centrele comerciale sunt tablouri ale prea-plinului consumist, imobilul din Primaverii \u201eera o simpla cladire golita de sens si atmosfera, care s-a volatilizat odata cu rezidentii ce acumulasera prea multa importanta\u201c (p. 69). \u00censa problema sensului este discutabila si \u00een cazul primelor constructii.
\nDe remarcat este si \u201eRomanul\u201c din volum, o replica realist-urmuziana a \u00eentregului. Reductionist at\u00e2t epic, c\u00e2t si stilistic (naratorul pare sa marseze pentru o specializare a scriitorilor pentru genuri si stiluri individuale), el cumuleaza toate trasaturile volumului (realism, dramatism, ironie, sarcasm, comic savuros), oferind, o data \u00een plus, placerea lecturii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Vlad, Masline aproape gratis (proze asortate), Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2012, 192 p.   Dupa ce o publicase, \u00een 2010, la editura Dacia XXI, Alexandru Vlad revine cu reeditarea, la Eikon, a culegerii de proza scurta, \u201eMasline aproape gratis\u201c. Asa cum este amintit pe verso-ul paginii de garda, textele au aparut initial \u00een reviste precum… Cite\u0219te mai mult »Proza cu de toate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7060,8790],"class_list":["post-15361","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-vlad","tag-masline-aproape-gratis-proze-asortate"],"views":2269,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15361","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15361"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15361\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15361"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15361"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15361"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}