{"id":15359,"date":"2013-04-18T13:53:06","date_gmt":"2013-04-18T11:53:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15359"},"modified":"2013-04-18T13:53:06","modified_gmt":"2013-04-18T11:53:06","slug":"aldulescu-reloaded","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aldulescu-reloaded\/","title":{"rendered":"Aldulescu reloaded"},"content":{"rendered":"

Radu Aldulescu, Cronicile genocidului,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 318 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

N-am \u00eenteles \u00eenca \u2013 si nici nu-s sigur ca importa \u2013 ce face din Radu Aldulescu unul dintre cei mai prolifici prozatori de azi: pauperitatea din care-si face blazon \u00een fiecare dintre interventiile sale publice, sau un soi de \u201edemon interior\u201c al scrisului. Cert e \u00eensa ca, de la debutul din 1996 p\u00e2na acum, scriitorul a publicat c\u00e2te un roman la doi-trei ani. Surpriza a fost sa-l vedem \u00een ultima vreme \u2013 sfid\u00e2nd oarecum pretentiile de genialitate ale scriitorului rom\u00e2n dintotdeauna \u2013 dispus sa scrie pornind de la un subiect comandat. \u201eAna Maria si \u00eengerii\u201c (2010) era o poveste senzationalista (viata unei femei din Arad bate literatura), mult diminuata de directetea stilistica a prozatorului. Desi romanul nu mai atinge cotele din \u201eAmantul colivaresei\u201c sau din \u201eProorocii Ierusalimului\u201c, el da seama de capacitatea iesita din comun a scriitorului de a \u2026\u201ealdulesciza\u201c, daca mi se permite aceasta formulare fortata. Cu alte cuvinte, prozatorul are deja un imaginar at\u00e2t de specific, \u00eenc\u00e2t e capabil sa atraga \u00een sfera lui povesti si tipare reale c\u00e2t se poate de \u00eendepartate de modelele sale fictionale. E meritul lui Aldulescu ca ceea ce s-ar fi putut transforma cu usurinta \u00eentr-o naratiune cu potential lacrimogen (drama umana din spatele povestii e \u00eentr-adevar impresionanta) a devenit, \u00een \u201eAna-Maria si \u00eengerii\u201c, o meditatie dura despre vina si fatalitate.
\nFarsa sexuala<\/strong>
\nPe de alta parte, cel mai recent roman, \u201eCronicile genocidului\u201c, e menit sa demonstreze, involuntar, limitele acestei viziuni prea personale. Dincolo de trama si de destinele individuale ale personajelor si indiferent de natura inspiratiei, Radu Aldulescu lucreaza la Romanul marginalului post revolutionar \u2013 redactat \u00een aceeasi \u201eretorica \u00een zdrente\u201c, cum observam \u00eentr-un articol mai vechi. Eroii si povestile lui Aldulescu n-au cum sa prinda contur, de vreme ce un stil indirect liber guverneaza \u00eentreaga retorica a romanului, omogeniz\u00e2nd mereu scenele si situatiile narative. \u201eVocea\u201c naratorului se apropie insidios de cea a personajelor, c\u00e2nd compatimitoare si tandra, c\u00e2nd cruda si amenintatoare, \u00eentr-o pasta stilistica ce nu aluneca niciodata \u00een kitsch, dar care \u00eel scuteste pe prozator de mecanisme de constructie mai complicate. Acest stil indirect liber acaparator \u2013 a carui neglijenta vine, ce-i drept, ca o manusa imaginarului decazut, tipic lui Aldulescu \u2013 are c\u00e2teva consecinte vizibile cu ochiul liber: disparitia izolarii si a ierarhizarii scenelor si, odata cu ele, a faptelor; mutilarea consistentei personajelor, din moment ce naratorul patrunde prin efractie, c\u00e2nd te astepti mai putin, \u00een intimitatea lor. Cu corolarul de subtext ca, la stadiul de dezumanizare pe care l-au atins, li se retrage chiar dreptul la propria interioritate.
\n\u201eCronicile genocidului\u201c nu face abstractie de la acest tip de constructie descentrata, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, si mai evident dec\u00e2t \u00een alte romane, personajele se descompun (decad, adica, uman) vaz\u00e2nd cu ochii. Personajul central, Robert Stan, zis Satan \u2013 sau, \u00eentr-un registru ce amesteca mereu caricaturalul cu grotescul, de-a dreptul Diavolul \u2013 n-are nici macar brutalitatea virila a personajelor din celelalte romane. Marginalitatea sociala era compensata, \u00een imaginarul anterior al lui Aldulescu, de o energie sexuala iesita din comun. \u00cen schimb, aceasta energie devine \u00een cazul sexagenarului Robert tot mai mult o forma de farsa (ca o ultima zv\u00e2cnire de vitalitate), mai ales ca prozatorul \u00eel plaseaza \u00een compania unor concubine tinere si nimfomane \u2013 de la Andreea, contorsionista, p\u00e2na la perversa Br\u00e2ndusa. Cu cele doua se angajeaza Robert \u00eentr-o relatie pe sexualitate si pe moarte, \u00eentr-un triunghi erotic perdant pe toate planurile.
\nEcuatia superioara o da, si \u00een aceasta ultima productie Radu Aldulescu, raportul extrem de complex dintre mizerie, sexualitate si boala. \u201eCronicile genocidului\u201c e, din orice unghi l-am privi, un roman al ratarii, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u201evagabonzii\u201c de meserie ai prozatorului \u00eencearca sa se stabileasca, chiar si pentru o clipa, la casa lor. Dupa o viata de ratacire printre meserii care de care mai \u00eenjositoare (cea de gropar e singura cu oarecare valente \u201emetafizice\u201c), barbatul sexagenar e aproape de a-si \u00eentemeia o familie cu mult mai t\u00e2nara Andreea si cu fiul ei. Doar ca un amestec de \u00eemprejurari bizare, \u00eencurajate de stilistica amalgamata \u00e0 la Aldulescu, face ca mirajul \u201efamiliei de batr\u00e2nete\u201c sa se \u00eendeparteze tot mai mult. Crizele de isterie, cu tentative de sinucidere, ale Andreei, saracia care-i obliga sa se mute din loc \u00een loc, ispitele Br\u00e2ndusei, pulsiunile \u00een contratimp ale lui Robert \u00eensusi, tot mai excitat pe masura ce se stafideste, sunt tot at\u00e2tea modalitati de pastrare \u00een provizorat. Robert \u201eintra \u00een anul mortii cu Andreea de g\u00e2t si cu Br\u00e2ndusa de m\u00e2na\u201c, sintetizeaza, \u00eentr-un moment de hiperluciditate, naratorul. \u201eO lume de o nebunie subtila, insesizabila si deopotriva devastatoare\u201c da tonul actelor individuale ale eroilor lui Radu Aldulescu. Mizeria cotidiana \u2013 care-i face pe eroi sa-si restr\u00e2nga tot mai mult posibilitatile \u2013, e \u00eenghitita, \u00een \u201eCronicile genocidului\u201c, de mizeria morala.
\nUn roman didactic<\/strong>
\nInconsecventele, tradarile, \u201ecurvaria\u201c, fie ca e vorba de cea proprie, a Br\u00e2ndusei sau de cea mai \u201e\u00eenalta\u201c, a lui Laurian Susanu, ziaristul-interlop, proprietar al \u201eFoii Argesene pentru Minte si Cuget\u201c, fac legea \u00een aceasta lume. Singura lectie servita aproape cu lingurita de-a lungul \u00eentregii povesti e restr\u00e2ngerea permanenta, la nivelul optiunilor individuale, dar si la scara societatii, a orizontului moral. Din acest punct de vedere, \u201eCronicile genocidului\u201c e cel mai didactic roman al lui Radu Aldulescu. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t aspectul de fresca vie a tranzitiei rom\u00e2nesti \u2013 cu toata mizeria si compromisurile ei \u2013 dispare aici complet \u00een favoarea unui eseism caznit (cu toata intentionalitatea lui parodica), transpus sub editorialele lui Laurian Susanu, un fel de Dan Diaconescu de Arges: \u201eMulte evenimente postdecembriste, precum cele din martie 1990 de la T\u00e2rgu Mures sau mineriadele s-au autoproclamat din capul locului si sunt catalogate si azi de cei interesati \u00een acest sens drept actiuni ale societatii civile dornice de libertate si democratie, fara nici un amestec din partea Securitatii sereiste, care la vremea respectiva, mai mult dec\u00e2t acum, s-au c\u00e2nd deja s-a \u00eenfipt pe pozitia prosperitatii capitaliste, \u00eenca trudea din rasputeri pentru inventarea de noi obiecte ale muncii: partidele istorice renascute pentru a periclita democratie originala iliesciana, prin v\u00e2nzarea tarii strainatatii sau aducerea \u00eenapoi a mosierilor si patronilor care au \u00eempilat taranimea si clasa muncitoare, p\u00e2na la venirea comunistilor salvatori; regele care a plecat din tara cu un vagon de lingouri de aur si vrea sa se \u00eentoarca pentru a mai suge din bogatiile tarii; ungurii care t\u00e2njesc dupa Ardeal; golanii, drogatii si v\u00e2ndutii din Piata Universitatii, care atenteaza la integritatea statului de drept si a democratiei originale etc\u201c.
\n\u201eCronicile genocidului\u201c ram\u00e2ne unul dintre cele mai bune romane de anul trecut doar pentru ca \u2013 fapt care nu s-a mai \u00eent\u00e2mplat de ceva vreme \u2013 productia de proza a fost mediocra, si pentru ca alti prozatori au ratat mai spectaculos.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Aldulescu, Cronicile genocidului, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 318 p.   N-am \u00eenteles \u00eenca \u2013 si nici nu-s sigur ca importa \u2013 ce face din Radu Aldulescu unul dintre cei mai prolifici prozatori de azi: pauperitatea din care-si face blazon \u00een fiecare dintre interventiile sale publice, sau un soi de \u201edemon interior\u201c al scrisului. Cert… Cite\u0219te mai mult »Aldulescu reloaded<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15359","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1066,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15359","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15359"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15359\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15359"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15359"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15359"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}