{"id":15352,"date":"2013-04-18T13:47:03","date_gmt":"2013-04-18T11:47:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15352"},"modified":"2013-04-18T13:47:46","modified_gmt":"2013-04-18T11:47:46","slug":"ympersonalismul-energetic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ympersonalismul-energetic\/","title":{"rendered":"YMpersonalismul energetic"},"content":{"rendered":"

Bogdan Cosa, \u201eO forma fara adapost primara\u201c<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u00cen ce priveste poezia, principalele probleme ale comunicarii internautice (ale integrarii poeziei \u00een retelele de socializare) sunt date de reducerea inevitabila a publicului de carte \u2013 si, implicit, a preferintelor acestora \u2013 la reteaua \u00een interiorul careia aceasta functioneaza. De aceea \u00eemi permit sa spun ca site-ul clubliterar.com are, \u00een ciuda renumelui bun creat \u00een ultimii ani, c\u00e2teva probleme: \u00een primul r\u00e2nd, o \u201eacademie de poezie\u201c, chiar si sub forma unui grup compact, nu poate depasi stadiul aproape didactic de scriere si corectura de texte, iar, \u00een al doilea r\u00e2nd, mecanismul poate genera impresia falsa ca simpla adeziune la un anume curent poetic (sa spunem, at\u00e2t \u201egrup\u201c, \u201egrupare\u201c, c\u00e2t si \u201edirectie\u201c \u2013 \u00eentreg sensul socio-cultural al termenului) legitimeaza superioritatea scriiturii. Istoria recenta a clubului arata \u00eensa tot mai mult ca ceea ce odata a fost o platforma de impact major \u00een discutia asupra literaturii tinere a pastrat astazi doar numele, exemplele notabile de autori care ies din \u201efabrica de poezie\u201c cu volume bune fiind tot mai putine. Totusi, trebuie recunoscut faptul ca site-ul a ramas aproape singurul de acest gen din zona literara rom\u00e2neasca si ca este unul extrem de activ. Dan Sociu, Andrei D\u00f3sa, Vlad Moldovan sunt doar c\u00e2teva din numele prezente constant \u00een discutiile de forum, iar fiecare din cei trei poeti poate fi unul din exemplele de escaladare a logicii pe care o exersam mai sus (faptul ca banda rulanta rar reuseste sa produca surprize placute). \u00cen rest \u2013 si aici trebuie sa fac o remarca personala \u2013 marea parte a textelor par baltite \u00een acelasi stil de lucru.
\n\u00cen schimb, nivelarea discursului (pentru ca, de fapt, discutiile de pe club se reduc uneori la a privi textul ca pe un construct LEGO, care poate fi permanent \u201e\u00eenfrumusetat\u201c si \u201ecuratat\u201c, la o logica exclusiv structuralista si la operarea, \u00een fond, cu simple modificari tehnice) rareori reuseste sa determine reusite la nivel stilistic. Astfel ca, vizat direct de aceasta lume a \u201etrudei pe text\u201c, debutul lui Bogdan Cosa aproape ca nu poate fi despartit de contextul pe care l-am mentionat. \u201eO forma de adapost primara\u201c este unul din exemplele recente de situatie confuza: un autor talentat (romanul \u201ePoker\u201c este, de departe, una din cele mai bune alegeri ale editurii Cartea Rom\u00e2neasca la capitolul debut \u2013 daca nu ultima alegere decenta macar), cu o vocatie concreta si exclusiva pentru proza, decide sa scoata un volum de versuri, impulsionat, cel mai probabil, de mirajul pe care \u201efabrica de scriitori\u201c despre care vorbeam mai devreme \u00eel pune \u00eenaintea oricui. Problema \u00een astfel de cazuri este ca, pentru astfel de autori, urmele evidente ale influentelor si lipsa unei voci personale devin zonele greu de digerat pentru cititori. Pentru ca, daca minimalismul (secvential) dublat de ermetica mistica nu este o problema pentru amatorii de poezie contemporana, lipsa unui program poetic puternic (a se \u00eentelege registru activ), altul \u00een afara de setarea atmosferei prin intermediul absconsului, a misterului, determina cititorii la a renunta prematur sa mai faca decodarile necesare impuse de Cosa.
\nSupra-control poetic<\/strong>
\n\u201eO forma de adapost primara\u201c este conceput intentional \u00een interiorul acelorasi tehnici pe care le-au \u00eencercat \u00een volumele de anul trecut Dmitri Miticov sau Alex Vasies. \u00censa, daca la Miticov accentul cadea pe revolta silent \u00eempotriva institutionalizarilor si repercusiunile imediate ale corporationismului asupra indivizilor (depresie, angoasa, neliniste), discursul fiind aproape sociologizat, iar Vasies era mai mult un scouter al situatiilor pure, dispun\u00e2nd de un fel de calofilie a naratorului care se temea de discursivitate si alegea mereu aceeasi foarfeca pentru versuri (ermetismul frazei, \u00eencifrarea sentimentala), Bogdan Cosa este prin definitie, \u00een prima jumatate a volumului, un mistic senzorial. Nimic la vedere, nimic limpede \u00een versurile atmosferice ale lui Cosa, ci, mai mult chiar, autorul exerseaza permanent supra-controlul poetic: \u201eam ajuns aici\/ pentru ca\/ cercul\/ dupa ce devine complet\/ nu mai permite \u00eentoarceri exacte \u2013\/ doar \u00eentepatura din interior\/ mai stie punctul initial\/ ea singura se poate opune\/ falsei glisari a amintirilor\/ pe principiul rulmentului\/ care alege sa blocheze comunicarea\/ oamenii sunt g\u00e2nditi dupa adevaruri tehnice\/ care nu suporta context\u201c. Sententios, axiomatic, Cosa construieste \u00een nesperate r\u00e2nduri mici puncte care, tocmai pentru ca nu pot fi asimilate niciunei ordini poetice reale, supravietuiesc doar prin aparentul supra-sens. \u00censa, cum se va prinde orice cititorul \u201eselectiv si inteligent\u201c (\u00eentr-un sens, evident, contrar celuia pe care \u00eel propune V. Leac pe coperta a patra), poezia lui Cosa nu ram\u00e2ne \u00een urma acestor experimente dec\u00e2t un construct steril. Vocea \u201ela liziera insomniei\u201c, pe care o propune Vlad Moldovan pare, odata cu parcurgerea volumului \u201eO forma de adapost primara\u201c, mai degraba inversul, adormirea totala a oricaror situatii fertile artistic.
\n\u00centre ultra-obscur si iste?<\/strong>
\nDesigur, se poate vorbi despre vocea specifica a lui Cosa, despre discretia cu care construieste decoruri si stari, \u00eensa niciodata aceasta maniera (deja exersata de noile directii poetice despre care am vorbit) nu este completata de momente cu adevarat puternice. Mai mult, un argument \u00een plus pentru catalogarea lui Cosa drept \u201epierdut \u00een poezie\u201c este aerul nesigur pe care \u00eel expira permanent poemele. \u00centre a fi ultra-obscur si istet, autorul poemelor atmosferice se joaca uneori fara retineri: \u201e4000 \u00ee.Hr.\/ Iov\/ A.D.\/ Iuda\/ 2000 d. Hr.\/ Iova\/ 3000 d. Hr.\/ Yoda\u201c. Astfel de momente ram\u00e2n \u00eensa ancorate mai mult \u00eentre glume si statusuri de Facebook, banalitati cool care \u00eencep sa inunde \u2013 \u00eentr-o lume postumana \u2013 tot mai mult cotidianul. \u00censa, nefolosite ca material poetic, ci lasate \u00een starea lor naturala, ele nu pot trece (evident, nu?) drept poezie. Problema este cu at\u00e2t mai grava cu c\u00e2t momentele de \u201e\u00eentelepciune\u201c ale autorului sunt la fel de plate: \u201esa-ti lasi g\u00e2ndurile sa se foiasca\/ nu e ok\/ s\u2026t sentimentele sunt semnele \u00eenvinsului\u201c, \u201ecategoria este facilul prin definitie\u201c, \u201e\u00eendemnul e calea\/ pe care nimeni nu o urmeaza\u201c. Astfel de definitii sapientiale pot fi gasite la tot pasul. Nu e de mirare ca, la un moment dat, ai senzatia ca ai de a face cu un autor care \u00eeti testeaza atentia. S-ar putea, la fel cum a patit Andrei D\u00f3sa, sa fii pur si simplu distras de constructia atenta si de meticulozitatea versurilor de la carentele poetice. Pentru ca, de la prima lectura, \u201ecel mai bine si mai inteligent structurat volum de la \u00abIeudul fara iesire\u00bb \u00eencoace\u201c (cum \u00eel numeste D\u00f3sa, lipsit de precautie pe coperta a patra) ram\u00e2ne doar o cacealma: programul sentimental este anihilat complet tocmai din cauza alaturarilor bizare, rareori nimerite (\u201ec\u00e2nd ceata izbeste trotuarul\/ \u00een noi se transfera\/ nelinistea rozatoarelor\u201c), angajamentul traumatic esueaza si expresionismul temperat umple momentele de lacuna creatoare (\u201enoaptea ca o menghina\/ avanseaza suspect\/ soarele\/ \u00eenfasoara odata cu ziua\/ tifonul \u00een jurul ochilor\/ o senzatie straina\/ ne leaga\/ de m\u00e2ini\/ si nu e pace\u201c), iar discursului autentic-biografist \u00eei lipseste aerul de universal, \u00eenchis \u00eentre momente pe care numai autorul le poate \u00eentelege (\u201ev\u00e2nzatoarea se preface si ea\/ c\u00e2nd te ascund dupa rafturi\/ doua claxoane 22.39\/ 22.41\/ 22.42\/ 1 lecuta de dragoste\/ \u00eentr-o benzinarie\u201c).
\nStrofe suspendate \u00eentr-un farmec propriu pe care autorul nu reuste sa-l transmita cititorului dec\u00e2t ca pe un cadru neprelucrat poetic \u2013 unde a prelucra poetic nu \u00eenseamna, \u00een niciun caz, a infuza fortat poeticitate \u2013 (\u201eam trecut lin pe l\u00e2nga scheletul metalic al serelor\/ a vibrat dreapta pe drumul de tara\/ radioul b\u00eez\u00eeia\/ undeva\/ la margine\/ \u00een lumina deschisa a c\u00e2mpului\/ cu fundul pe capota calduta\/ ne-am luat ramas bun\u201c). Cam acesta este tratamentul pe care Bogdan Cosa \u00eel rezerva cititorilor sai la primul volum de versuri, unde versuri ca \u201enu e pace\/\/ si niciun adapost posibil nu e de gasit\/ nu e pace\/ ci o libatie\/ deasupra metropolei\u201c, \u201enu e pace\/ si niciun prilej de uluire\/ nu e de gasit\/ nu e pace\/ sub nivel\/ sau deasupra\u201c, se pierd usor \u00een diluviunea poetica.
\nCum numai Pollok si alti putini norocosi vor arunca cu vopsea \u201ela \u00eent\u00e2mplare\u201c pentru a face arta, la fel, poeziei care mizeaza pe reducerea mijloacelor tehnice \u00eei trebuie multa substanta dincolo de maniera minimal-ermetica deprinsa. Am impresia ca prozatorului Bogdan Cosa nu \u00eei strica acest mic exercitiu liric, \u00eensa \u00eemi pare ca cel care odata facea valuri cu prezenta \u00een literatura t\u00e2nara s-a aliniat \u00eentre poetii plati ai noilor valuri. Pe l\u00e2nga faptul ca asta \u00eei va dauna mult \u00een receptarea literara, volumul \u00eei aduce si \u00eencadrarea (poate injusta pentru romancier, \u00eensa, uneori, n-ai ce face \u2013 daca te-ai asezat la masa, joaca!) \u00eentr-o poezie de grup solipsistic. Pentru ca, \u00een afara de c\u00e2tiva autori-exceptie, nisele literare au mereu membri de umplutura. Bogdan Cosa ne prezinta, deocamdata, un volum peticit sa dea bine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bogdan Cosa, \u201eO forma fara adapost primara\u201c, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013 \u00cen ce priveste poezia, principalele probleme ale comunicarii internautice (ale integrarii poeziei \u00een retelele de socializare) sunt date de reducerea inevitabila a publicului de carte \u2013 si, implicit, a preferintelor acestora \u2013 la reteaua \u00een interiorul careia aceasta functioneaza. De aceea \u00eemi permit sa… Cite\u0219te mai mult »YMpersonalismul energetic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8786,6115],"class_list":["post-15352","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-o-forma-fara-adapost-primar","tag-bogdan-cosa"],"views":1101,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15352","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15352"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15352\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15352"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15352"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15352"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}