{"id":15350,"date":"2013-04-18T13:44:34","date_gmt":"2013-04-18T11:44:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15350"},"modified":"2013-04-18T13:44:34","modified_gmt":"2013-04-18T11:44:34","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xxiii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xxiii\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati \u00een URSS (XXIII)"},"content":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.<\/strong> <\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eNorocul meu a fost ca am prins imediat limba lor\u201c<\/strong><\/p>\n

NIKOLAUS BARTHOLD<\/p>\n

M-au luat \u00een 14 ianuarie 1945. \u00centr-o duminica dimineata, era chiar micul dejun. Atunci au venit jandarmii, cum ar fi acum Militia sau Politia. Erau jandarmi, \u00eensotiti de un rus, cu arma. Chiar m\u00e2ncam. Au intrat \u00een casa si ne-au zis: \u201eVa \u00eembracati si mergeti cu noi\u201c. M-am \u00eembracat. Am plecat: tata, care este nascut \u00een anul 1903, \u00een luna octombrie, atunci e ziua lui de nastere, eu si pe fratele, care este nascut \u00een 1927. Dar fratele meu nu era pe lista, pentru ca el era sluga la unul, Iosif. Ei veneau cu liste care erau \u00eentocmite de primarie. Ne-au luat, ne-au dus si ne-au zis : \u201eSa va luati m\u00e2ncare pentru doua saptam\u00e2ni\u201c. At\u00e2ta ne-au zis.
\nDin comuna noastra Fodorhausen, care era situata l\u00e2nga comuna Gad, ne-au dus \u00een curtea scolii generale din Ghiulvaz. Ne-au adunat de la Peciu, de la Ivanda, de la Ceaus, de la Ionel (Johannisfeld, denumirea germana). Astea erau comune cu populatie germana. La Ghiulvaz am gasit rusi gata pregatiti care amenajau vagoanele cu paie \u00eenauntru. Ca sa ne \u201esimtim\u201c bine. \u00cen vagon era o galeata ca sa faci nevoile. Acesta era \u201ebou-vagonul\u201c, de animale. Fiecare si-a adus o patura ca sa se acopere. Erau \u00eempreuna toti, si barbati, si femei.
\nCopiii notarului au scapat<\/strong>
\nFratele nu era pe lista. Dar n-a scapat. Fiindca noi, ca toti taranii, am avut cai si caruta. Ne-au pus \u00een caruta. Si fiindca n-avea cine sa conduca, pentru ca nu era pe lista, fratele a m\u00e2nat caii. Si dupa aia, la Ghiulvaz, s-a vorbit. \u201eAcesta-i tot german\u201c. Ca nu era luat \u00een evidenta la comuna. Si dupa aia a venit vorba sa vina si el. Si cu caruta ne-a dus un altul care n-a fost luat \u00een Rusia. \u00censa ce era mai important? La noi \u00een comuna era un notar, unul Schweizer, nume nemtesc, avea si el copii care trebuiau dusi \u00een lagar, \u00een Rusia. Au scapat toti copiii lui. Era si unul nascut tot \u00een Gad, comuna de care apartineam noi. El era tot functionar. Cei care aveau relatii pe la primarie si-au mai scos copiii de pe lista. Sigur. Trebuia luat de la 18 ani baietii. Sigur, eu eram nascut \u00een 1929, dar trebuiau luati baietii p\u00e2na \u00een 18 nascuti. Adica nascut \u00een 1927. \u00cen alte comune luau si mai tineri. La Ionel, i-au luat pe cei nascuti \u00een 1929.
\n\u00cen scoala, \u00een curte, la Ghiulvaz, am stat vreo doua zile, nu mai mult. P\u00e2na au pregatit vagoanele. \u201eBou-vagon\u201c. Erau femei si barbati \u00eempreuna. S-a \u00eenchis usa si gata. De-aia am avut galeti pentru lipsa mica si de luat apa. S-au oprit vagoanele unde era nevoie, niciodata \u00een gara. \u00cen afara, ca sa fie la vedere. Sa nu fugim. S-a-nt\u00e2mplat c-a fugit unul si dupa aia au prins un rom\u00e2n si l-au luat. \u00cen locul lui, ca sa aiba numarul. Mai erau unii din armata rom\u00e2na si aveau nume nemtesc, desi nu stiau o boaba nemteasca. Unul Boschmann sau asa ceva \u00eel chema. Si l-au luat si pe el. El era \u00een opinci.
\nCalatoria a durat 21 de zile, cam trei saptam\u00e2ni. Prin Cernauti am iesit la rusi. \u00cen vagoane rusesti, am stat vreo doua trei zile p\u00e2na ne-au schimbat \u00een vagoanele lor. \u00cen alte vagoane. Am ajuns \u00een Lagarul 1013 \u201eOrjonikidze\u201c. Oras Ceasoviar. Stalinski oblast. Lager tausenddreizig. Au fost 1.500 oameni acolo, \u00een lagar. C\u00e2nd am ajuns acolo\u2026
\nBanuiam unde ne duce. Ne-au scos afara, ne-au \u00eempartit \u00een sectii sau unde lucra fiecare. La constructii, unde am ajuns noi erau toate casele bombardate si arse. Stateau numai \u00een pereti. Eu, de exemplu, lucram, adica tineretul, eram vreo 6-7 copii, pot sa zic, ne-au \u00eempartit ca sa \u00eenvatam meserie. Ziceau: \u201ede tineret avem nevoie ca sa facem tot\u201c. Caram molozul care a cazut. Cam vreo 55-60 cm era moloz acoperit peste tot. Dupa aia ne-au \u00eempartit ca instalatori de apa. Asta am lucrat mai mult timp. Trebuia sa caram cu targa, sa curatam. Si fonta-scurgere care a ramas dar nu ardea. A ramas si aia trebuia demontata si facut instalatie noua din cea veche. Demontam si pregateam ca sa fie remontata. Erau rusii cu noi, care ne aratau. Unul dintre rusi a zis ca e brigadier. Munceam de dimineata, de la 7 p\u00e2na dupa masa la 19. Acesta era programul. 12 ore. Zi-lumina!
\n\u00cen 1947, \u00een aprilie sau martie, \u00een 17, era un viscol asa de mare\u2026 ne-au scos pe toti afara din lagar, cu lopeti, cu cazmale, ca sa curatam zapada. Era un tren \u00eenzapezit. Dar ce, puteai sa cureti?! Era viscol. Te-a acoperit, te \u00eentorceai cu capul spre sud, si c\u00e2nd \u00eentorceai capul, \u00een spate era plin de zapada. Iarasi. Si deodata spunea unul sa mergem la lagar, \u00eenapoi. Am lasat trenul asa. Si rusii tipau: Stoi, stoi, stoi! Erau 43 de grade. Minus. Dar nu puteai sa faci nimic.
\nAceeasi m\u00e2ncare, zi de zi<\/strong>
\nM\u00e2ncare primeam ciorba de varza acra si putin malai, sa nu vezi lingura \u00een ea, sa fie mai tulbure. C\u00e2nd am ajuns acolo am primit o m\u00e2ncare calda. Dar tot asa un fel de ciorba de varza acra cu arpacas \u00eenauntru. Ca arpacasul acesta era pentru cei care munceau. Aproape \u00een fiecare zi era aceeasi m\u00e2ncare. Varza acra cu malai \u00eenauntru amestecat sau arpacas. Dar carne sau ceva, nici vorba. De \u00eembolnavit m-am \u00eembolnavit o data, am fost \u00eempartit dupa un timp ca sa mergem nu stiu c\u00e2ti km dupa linie de vagonete. Ca sa poti folosi mai usor materiale sau ceva. Si eu, ca un copil, de 16-17 ani, nu stiam prea multe. M-am pus pe un tractor \u00een spate, unde se agatau remorcile, barele acelea. Eu m-am pus acolo, dupa sofer. Mergeam cu tractoristul, stateam \u00een picioare, eram ca si tineretul, stiti, mai \u201einteresant\u201c\u2026 Si a aparut pe sosea, un vitel, care pastea. Cum a ajuns tractorul, vitelul s-a speriat, si cum era legat de lant sa nu fuga, a sarit \u00een fata tractorului. S-a pus fr\u00e2na si ce s-a-nt\u00e2mplat? C\u00e2t eu am stat pe bara aceea, unde erau agatat cuiul sinele mi-au intrat \u00een picioare. Eu eram aproape ca nu stiam de mine. De durere. Am cazut pe drum. Si vine rusul, stia putin nemteste, era evreu. Zicea ca nu am nimic. Si m-a luat si m-a dus \u00een lagar \u00eenauntru, era unul de la Ionel. El era ortoped acasa. Piciorul nu era rupt complet, numai osul era crapat. Mi-a pus o atela de lemn sa tina piciorul. Dar aveam durere. Am stat vreo 2-3 luni bolnav \u00een lagar. La doua zile ma pansa, din lemn niste f\u00e2sii asa subtiri, \u00een st\u00e2nga si \u00een dreapta si cu pansamentul a \u00eenvelit piciorul. De plictiseala am vazut la unul din Ceahova, Tremser, tatal lui era prefect atunci, si avea un alfabet rusesc. Eu ca copil m-a interesat si am luat legatura cu baiatul si am zis sa \u00eemi dea sa \u00eenvat literele rusesti, sa citesc si sa scriu. Am avut un caiet pe care l-am luat de acasa pentru scris scrisorile. Si asa am \u00eenvatat limba ruseasca, sa scriu fiindca eram t\u00e2nar si \u00eenvatam foarte usor.
\nCu fratele si tatal meu am ramas \u00eempreuna. Era o pravalie bombardata \u00een timpul razboiului dupa aceea refacuta ca dormitor, dar fara acoperis si numai cu planseu. A plouat \u00eenauntru. Dormeam \u00eempreuna cu ei. Cine avea c\u00e2rpe de acasa o plapuma o perna punea si dormea acolo.
\n\u00cen general pot sa spun ca rusii sunt mai buni la suflet ca orice alta natiune. Asta pot sa spun. De exemplu, cum am fost noi la constructii. Ce era acolo? Sc\u00e2ndura si at\u00e2ta tot p\u00e2na ai scos molozul. Dar noi am aflat ca daca te duceai cu un brat de lemn la oricine daca a avut de m\u00e2ncare ti-a dat. Cu lemnul din constructii ne descurcam, luam la schimb ceva de m\u00e2ncare. Daca era seara, \u00eentuneric, stateai la masa si ajungeai cu lemne, vorbeai: \u201ece vrei sa-ti dau?\u201c Daca am \u00eenvatat mai repede ruseste, am ajuns la sf\u00e2rsit, \u00eenainte de a pleca acasa, am ajuns la colhoz afara. Era ultimul an deja.
\nNe-au scos afara, eram vreo 40 de insi, la colhoz, ca sa adunam recolta ca era \u00een octombrie. Trebuia scos cartoful. Era \u00eentr-o duminica. Cartofi am scos afara, au mers cu tractorul si noi am mers \u00een spate, am facut gramada si dupa aia i-am acoperit cu paie si cu pam\u00e2nt pentru iarna ca sa nu \u00eenghete. Am ajuns \u00een ’49, chiar la Craciun, vreo 6-8 care am lucrat \u00eempreuna: diseara mergem la furat cartofi. \u00cei acoperisem din timp si stiam unde sunt. Ne-am vorbit: \u201etu iei un t\u00e2rnacop, tu iei o ranga\u201c. Pam\u00e2ntul era \u00eenghetat si trebuia sa deschizi ca sa ajungi la \u201emarfa\u201c. Am avut o sacosa, de vreo 15-16 kile, am bagat \u00eenauntru si dupa aia ne-am \u00eentors \u00eenapoi. Dar nimeni nu s-a mai g\u00e2ndit sa mai acopere. Cartofii au \u00eenghetat. Ne-au adunat si ne-au pus la treieris \u00een octombrie. Cu batoze. Am facut gramezi afara pe c\u00e2mp, acoperite cu paie si cu prelate, pentru gr\u00e2u. C\u00e2nd a plouat, gr\u00e2ul s-a stricat. Si noi am \u00eentrebat ce facem acum? Iar rusii au spus: \u201eNu-i nimic, facem votca!\u201c Acesta a fost norocul meu atunci, ofiterul rus care ne-a dus afara pe c\u00e2mp ne-a platit atunci, la un rusnac care a fost, tot brigadier, avea batoza, avea alte agregate. Noi trebuia sa muncim acolo. Si a \u00eentrebat: \u201ecine stie sa scrie si sa vorbeasca ruseste?\u201c Si eu m-am pus eu stiu. Si m-au facut brigadier. Norocul meu a fost ca am prins imediat limba lor. Si aici sunt niste surori care au venit din Rusia si vorbesc cu ele.
\nScrisoare am primit \u00een fiecare luna. Dar mult mai t\u00e2rziu, nu \u00een primul an. \u00cen lagar difuzorul era important. La 6 dimineata, era ora exacta. Pe st\u00e2lp, \u00een curte. Ne vorbea despre Stalin. Offf, Gott! (O, Doamne!, n.a.)
\nNoi am lucrat la constructii dar nu c\u00e2stigam at\u00e2ta c\u00e2t facea m\u00e2ncarea noastra. Au trecut 2-3 ani p\u00e2na c\u00e2nd am primit o leafa. Si nu am primit m\u00e2ncare. Si am vorbit seara, am hotar\u00e2t ca cine merge la lucru sa porneasca de dimineata la lucru, seara vine la proces. Daca a spus cineva ceva. Se aplica o bataie. \u201eCine a furat p\u00e2ine?\u201c \u201eEu nu am vazut dec\u00e2t ca mesteca. Adica nu am vazut ca fura pita, numai ca \u00eei se misca gura\u201c. Furase p\u00e2ine. Dar p\u00e2inea era lipicioasa, nu era din faina de gr\u00e2u, din orz, ovaz, cu spice, cu tot. Daca o taiai se lipea de cutit.
\nC\u00e2nd am ajuns brigadier la colhoz trebuia sa organizez oamenii dimineata. Venea rusul si spunea \u201eai 30 de oameni acolo: 7-8 la treierat, la adunatul florii soarelui\u201c. Floarea soarelui, c\u00e2nd e copt, unde-i frunza, e mai grea si cu timpul, cu v\u00e2ntul se apleaca \u00een jos. Si au \u00eencercat sa o recolteze. Si c\u00e2nd cadeau bobe pe jos, puneam femeile din sat sa le adune si str\u00e2ngea totul gramada. Erau niste plante care se agatau de haine si femeile se pl\u00e2ngeau ca le rup hainele.
\nDe la colhoz, ne-au dus \u00eenapoi. Se vorbea deja erau zvonuri. Cu c\u00e2teva zile \u00eenainte, ne-au adunat \u00een lagar si ne-au spus sa ne pregatim pentru plecarea acasa. Nu ne-au dat alte haine. Eu am ajuns acasa cu pufoaica. Eram plini de paduchi, si noi, si hainele noastre. Se str\u00e2ngeau la subsuoara. Nu a fost unul care sa nu aiba paduchi. Cine zice ca n-a avut, minte. La noi la barbati a fost cum a fost, ca ne-am tuns. Dar au fost si femei care s-au tuns. Care nu au putut suporta. M\u00e2ncarea era foarte proasta. Dar nu stiu c\u00e2te kile am avut acolo, ca nu aveam c\u00e2ntar. Nu \u00eemi aduc aminte daca m-am c\u00e2ntarit vreodata, acolo. Slabut eram, ce mai!
\nTata a murit acolo \u00een 1947. \u00cen februarie, 28, a murit tata. Fratele si tata lucrau la descarcat vagoane, eram \u00eentr-o fabrica de caramida de samot, pentru cuptoare de turnat. La \u00eencarcat si descarcat, la munca grea! Tata a murit, fratele meu a venit \u00een martie sau \u00een aprilie a fost trecut \u00een transport pentru acasa, dar \u00een loc sa vina acasa a fost trimis \u00een Germania. Pe noi ne-au dus \u00eenapoi din Konstantinovka, ultima data. Fratele a ramas \u00een Germania. A venit \u00een ’47, a \u00eencercat de 2-3 ori sa vina acasa, dar austriecii l-au returnat, fiindca trecea granita individual si le era teama sa nu ram\u00e2na la ei. Dupa 2 ani de zile s-a pregatit un transport \u00een Canada. Si acolo a ramas p\u00e2na c\u00e2nd, acum vreo trei ani, a murit. A facut cunostinta cu o fata aici \u00een Germania, din Iugoslavia, dar tot nemtoaica care a fost si ea deportata. La \u00eenceput a fost o lege \u00een Rom\u00e2nia ca nu puteai sa vii acasa, daca locuiai \u00een strainatate. Sa stai \u00een hotel, sa man\u00e2nci la restaurant.
\nNu ne-am dus la lucru, trei sau patru zile. Dar rusii si-au facut g\u00e2nduri. Ma mir ca \u00een timpul lui Stalin se putea asa ceva, ca noi nu am mai vrut sa muncim \u00een acele zile. Un fel de greva. Eu ma mir si-acum. Ne-am mirat fiindca am scapat fara pedeapsa. Unui dintre noi a sarit gardul de la fabrica ca sa ia niste gr\u00e2u, au macinat si facea cu apa cu sare pe cuptor sau \u00een plita, un fel de placinta.
\nDupa el s-a \u00eenchis lagarul<\/strong>
\nAm iesit ultimul din lagar. Pot sa zic ca chiar ultimul. De ce? Fiindca \u00een dormitor am uitat un termometru. C\u00e2nd esti bolnav, ai temperatura, \u00eel folosesti. Si stiam ca-l aveam \u00een buzunar, \u00een salopeta. Si l-am uitat si m-am dus \u00eenapoi. Aia plecau deja. Si atunci, c\u00e2nd am iesit la poarta, m-au controlat si mi-au luat termometrul. Am ramas fara el. O fata avea niste poze, le-a adus de acasa cu armata SS, cum a avut ea un prieten dragut. Eu n-am stiut ce-mi da ea. Aveam o pufoaica mare si l-am ascuns \u00eenauntru. \u00cen lagar, la plecare, treceai prin comisii ca sa nu duci acasa ceva nepermis. Ai, ai\u2026 Und\u2026 C\u00e2nd mi-a arata ea ce-a adus am ramas tablou, poze de la SS. Daca ma cauta si ma gasea cu ele eram \u2026 kaput. Ram\u00e2neam acolo. Altii au uitat gamela, ca fiecare avea gamela lui. Si eu mi-am uitat gamela. Fara creier\u2026
\nAm intrat \u00een Sighet, \u00een Maramures. C\u00e2nd am facut armata, acolo am facut, la lucru, \u00eenca 3 ani si sase luni. P\u00e2na la 26 de ani. Dupa aia m-am casatorit, am cunoscut pe sotia. C\u00e2nd am venit \u00eenapoi tot \u00een vagon am fost cu unchiul meu, fratele lui tata. C\u00e2nd am ajuns la Timisoara, am avut bilet dat pentru acasa, ne-au preluat, am primit fiecare bilet. Rom\u00e2nii ne-au \u00eempartit si ne-au zis unde sa te prezinti pentru lucru. Eu am fost repartizat la Timisoara, Igot, care era o \u00eentreprindere comunala. Dar nu m-am dus la Igot. M-am dus la Sighet, unde aveam o cunostinta veche care lucra \u00een constructii. Si m-a prezentat si am lucrat acolo la o instalatie, la o cladire noua. Si am ramas instalator.
\nVinovati pentru deportarea noastra sunt, \u00een ordine: Hitler, primul. \u00censa, al doilea, notarul nostru din comuna, din primarie, si secretarul, astia sunt de vina. Care ne-au pus, desi eram prea t\u00e2nar. Noi nu trebuia sa fim dusi. Numai p\u00e2na la 18 ani. Aveam 16 ani jumatate, eram copil.<\/p>\n

\nA consemnat Florin-Razvan Mihai<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.   \u201eNorocul meu a fost ca am prins imediat limba lor\u201c NIKOLAUS BARTHOLD M-au luat \u00een 14 ianuarie 1945. \u00centr-o duminica dimineata, era chiar micul dejun. Atunci au venit… Cite\u0219te mai mult »Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati \u00een URSS (XXIII)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15350","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1019,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15350","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15350"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15350\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15350"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15350"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15350"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}