{"id":15344,"date":"2013-04-18T13:33:50","date_gmt":"2013-04-18T11:33:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15344"},"modified":"2013-04-18T13:33:50","modified_gmt":"2013-04-18T11:33:50","slug":"dosarul-unei-victorii-partiale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dosarul-unei-victorii-partiale\/","title":{"rendered":"Dosarul unei victorii partiale"},"content":{"rendered":"

\u00cen sf\u00e2rsit, ONU a adoptat Tratatul privind comertul international cu arme clasice. Dupa cel din 1996 prin care au fost interzise experientele nucleare, acesta este al doilea document major din domeniul dezarmarii. Cu c\u00e2tiva ani \u00een urma, Don Mahley, negociatorul Statelor Unite, socotea demersurile pentru reglementarea comertului cu arme o utopie comparabila cu cele descrise de Thomas Morus, la 1516, \u00een faimoasa lui lucrare \u201eUtopia\u201c, consacrata organizarii ideale a omenirii.<\/strong> <\/em>
\nObiectivul tratatului ar fi trebuit sa fie controlul traficului licit de arme si prevenirea celui ilicit. \u00cen stadiul evolutiilor politice de azi, acesta nu poate fi atins. Asa \u00eenc\u00e2t sa ne multumim cu putin, pentru ca tabloul industriei mortii este cutremurator. \u00cen fiecare minut, doua vieti omenesti sunt curmate cu arme de foc; zilnic, sunt produse opt milioane de arme, si munitie suficienta pentru a ucide de doua ori populatia globului; anual, piata mondiala a comertului licit cu arme conventionale \u2013 cel ilicit nu intra \u00een calcul \u2013 este de 1.500 de miliarde de dolari. Informatiile le am din presa internationala, de care ma voi folosi, \u00een continuare, pentru a realiza un succint dosar al adoptarii la ONU a acestui instrument juridic international.
\nIstoricul tratatului<\/strong>
\n1997 \u2013 Laureati ai Premiului Nobel pentru pace, sprijiniti de ONG-uri, reclama adoptarea unui Cod de conduita al \u201etransferului international de arme\u201c;
\n2000 \u2013 Cu ajutorul juristilor, a organizatiilor pentru apararea drepturilor omului si a asociatiilor umanitare, c\u00e2teva ONG-uri elaboreaza primul \u201eproiect de conventie-cadru privind transferul international de arme\u201c;
\n2003, decembrie\u2013 Brazilia, Cambodgia, Costa Rica, Finlanda, Macedonia si Mali se pronunta pentru un \u201etratat de reglementare a comertului cu arme\u201c;
\n2004, septembrie \u2013 Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii anunta ca este favorabil adoptarii unui \u201etratat de reglementare a comertului cu arme clasice\u201c;
\n2005, octombrie \u2013 Uniunea Europeana sustine ideea guvernului britanic. Sa observam ca preferintele ezitau \u00eentre transfer si comert cu arme, elemente sensibile de concept \u00eentr-un acord international.
\n2006, 6 decembrie \u2013 Adunarea generala a ONU adopta rezolutia \u201eSpre un tratat privind comertul cu arme: stabilirea normelor internationale comune pentru importul, exportul si transferul de arme clasice\u201c. Este lansat procesul negocierii \u201eunui instrument global si constr\u00e2ngator juridic pentru stabilirea de norme internationale comune \u00een privinta importurilor, exporturilor si transferului de arme clasice \u2013 TCA\u201c;
\n2009, octombrie \u2013 dupa un lung boicot al negocierilor de catre Administratia Bush, Statele Unite anunta ca sustin ideea adoptarii tratatului;
\n2012, 2-27 iulie \u2013 prima conferinta de negocieri finale; pentru aprobare, din precautie si suspiciuni, marile puteri introduc regula unanimitatii, de care nu ele se vor folosi, ci Coreea de Nord, Siria si Iranul, pentru blocarea negocierilor;
\n2013, 18-28 martie \u2013 a doua conferinta de negocieri; din nou cele trei state belicoase blocheaza adoptarea proiectului; este luata decizia introducerii dosarului \u00een Adunarea generala a ONU si adoptarea tratatului cu 2\/3 de voturi.
\n2013, 2 aprilie \u2013 Dupa sapte ani de negocieri, tratatul a fost adoptat cu 154 de voturi favorabile, 23 de state s-au abtinut, iar Coreea de Nord, Siria si Iranul, ca si p\u00e2na acum, au votat \u00eempotriva.
\nDupa ce va fi ratificat de 50 de state, tratatul va intra \u00een vigoare, iar pentru statele semnatare el va deveni obligatoriu.
\nDin culisele negocierilor<\/strong>
\nPentru ca un astfel de instrument juridic constr\u00e2ngator sa fie credibil era nevoie ca principalii exportatori de arme, care sunt si membri permanenti ai Consiliului de Securitate \u2013 Statele Unite, Rusia, China, Franta si Marea Britanie \u2013 sa se puna de acord. Aceasta a fost partea cea mai delicata a negocierilor. Ca si pozitiile statelor belicoase, obstructiile altor state interesate \u00een achizitionarea de arme au contat si ele suficient de mult \u00een negocieri. Proiectul initial prevedea angajarea statelor pentru interzicerea armelor care prezinta \u201eun risc preponderent\u201c pentru comiterea de \u201egrave violari ale drepturilor omului\u201c, acte de terorism sau conduc la aprovizionarea retelelor de crima organizata. Unele tari nu au crezut \u00een reusita demersurilor. A aparut astfel \u201egrupul scepticilor\u201c, care va contribui la trenarea negocierilor. India, Pakistanul, Japonia sau Arabia Saudita insistau pentru recunoasterea principiului \u201edreptului la legitima aparare\u201c. Acuzata la ONU ca furnizeaza arme regimului lui Bachar al-Assad, Rusia s-a vazut constr\u00e2nsa sa aiba o pozitie apropiata \u201egrupului scepticilor\u201c. Primul compromis major s-a realizat \u00een iulie 2012. Alegerile din SUA au ridicat \u00eensa un obstacol suplimentar. Democratii aveau interesul ca adoptarea tratatului sa nu se produca \u00eenainte de acestea (noiembrie 2012), tem\u00e2ndu-se ca votul american poate fi folosit de republicani \u00eempotriva lui Barack Obama. Temerea era \u00eendreptatita. Puternicul lobby pentru comertul cu arme reunit \u00een National Rifle Association (NRA), legat puternic de republicani, se pronunta \u00eempotriva tratatului si ameninta ca acceptarea acestuia va conduce la amendarea prevederilor Constitutiei prin care este autorizata posesia de arme. Pretextul era fals, evident, pentru ca reglementarile se refereau la comertul \u00eentre natiuni.
\nMateria reglementarilor<\/strong>
\n\u00cen forma finala, tratatul reglementeaza nu \u201ecomertul\u201c, ci \u201etransferurile internationale\u201c: importuri, exporturi, tranzitul si courtajul (plata intermediarilor). Aici intra o gama relativ mare a \u201ematerialelor de lupta\u201c, de la pistolete la rachete, avioane, nave de razboi. Forfecat prin tehnica amendamentelor, printre materiale nu se regasesc dronele (avioane fara pilot), transportoarele de trupe blindate, echipamentele destinate fortelor de ordine si alte categorii de arme. Cea mai importanta limita a tratatului se afla chiar \u00een principiul reglementarilor: statele au responsabilitatea \u201eautoevaluarii\u201c riscurilor exporturilor de arme (\u00een text: \u201ematerial de armament\u201c). Adica, ele evalueaza \u00eenaintea oricarei tranzactii daca armele v\u00e2ndute risca sa fie utilizate pentru \u201eviolari grave\u201c ale drepturilor omului. Or \u2013 nu este de demonstrat \u2013, \u00een materie de drepturi ale omului marile puteri nu se afla pe pozitii identice. De aici, posibilitatea de interpretare subiectiva a eventualelor \u00eencalcari ale tratatului. Aceeasi lacuna se repeta si \u00een privinta evaluarii pericolului ca armele v\u00e2ndute sa ajunga \u00een m\u00e2inile teroristilor si ale membrilor retelelor de crima organizata. \u00cen astfel de situatii, \u201estatul (exportator) este obligat sa refuze tranzactia\u201c. Terenul este alunecos, disculparea nu este greu de obtinut. Macar doua dintre exceptiile obtinute de marii exportatori de arme sunt, de asemenea, discutabile. Prima se refera la faptul ca \u201eajutoarele militare bilaterale\u201c nu intra sub incidenta reglementarilor. A doua, solicitata de Statele Unite (principalul furnizor de arme conventionale, acoperind 30% din piata mondiala), stabileste un tratament separat pentru munitii. Ambele exceptii dilueaza serios materia tratatului.
\nPozitii oficiale<\/strong>
\nDupa alegeri, Statele Unite au fost favorabile adoptarii tratatului. Secretarul de stat John Kerry a salutat votul din Adunarea Generala a ONU si si-a exprimat speranta ca acesta \u201epoate contribui la \u00eentarirea securitatii internationale\u201c. Pentru uz intern, Kerry a dat asigurari ca tratatul nu impieteaza asupra Constitutiei SUA \u00een privinta garantarii dreptului cetatenilor americani de a poseda arme. Pentru a-si proteja interesele, China s-a abtinut de la vot, prefer\u00e2nd o pozitie de expectativa. Si Rusia s-a abtinut. Ambasadorul Victor Ciurkin a explicat abtinerea astfel: \u201eTextul tratatului va fi examinat cu toata grija la Moscova \u00eenainte ca Rusia sa decida asupra utilitatii aderarii sau ne-aderarii sale\u201c. El a depl\u00e2ns lacunele textului, printre care si \u201eabsenta controlului specific\u201c, si a apreciat ca \u201esunt insuficient de clare criteriile de evaluare a riscului\u201c. Astfel de criterii, spune ambasadorul rus, nu sunt operabile pentru \u00eempiedicarea alimentarii teroristilor din Cecenia. Pornind de la solicitarea Frantei si Marii Britanii pentru exceptarea de la embargoul impus Siriei si sprijinirea cu arme a opozitiei, ambasadorul Ciurkin a pus sub aceeasi logica si cazul sprijinirii opozitiei siriene. Premierul britanic David Cameron crede ca ne aflam \u00een fata \u201eunui acord istoric care va salva vieti si va usura imensele suferinte provocate de conflictele armate\u201c. Iar ministrul de externe german Guido Westerwelle considera succesul doar \u201eo etapa importanta\u201c care va trebui urmata \u201ede o alta, cu reguli \u00eenca mai ambitioase\u201c.
\nC\u00e2teva observatii<\/strong>
\nChestiunea \u201eautoevaluarii\u201c, adica elucidarea scopului pentru care vor fi folosite armele v\u00e2ndute ram\u00e2ne la latitudinea exportatorului, lasa destule sanse profitului. Totusi, din aceasta prevedere sa luam partea buna: ea va putea sa scoata la iveala, ulterior tranzactiilor, seriozitatea cu care un stat ia \u00een calcul riscurile de razboi. Istoria recenta ofera motive suficiente de reflectie. Analistii amintesc cazul Frantei de dinainte de 2009 si spun ca Parisul ar fi trebuit sa c\u00e2ntareasca bine \u00eenainte de a vinde arme Bahreimului, Libiei sau Siriei. Acum, rebelii djihadisti-salafisti din Mali lupta \u00eempotriva soldatilor francezi cu armele v\u00e2ndute Libiei de Paris \u00een vremea prieteniei dintre fostul presedinte Sarkozy si dictatorul Gaddafi. O a doua observatie de luat \u00een seama: expertii considera ca ar fi fost mai bun un sistem independent de control, \u00een locul \u201eautoevaluarii\u201c. Dar, este evident, pentru un astfel de instrument cei interesati nu vor accepta niciodata transparenta totala. Dovada cea mai buna este ca ei au reusit sa elimine din tratat orice sanctiune pentru cei care \u00eel \u00eencalca. De aceea, adoptarea lui este o victorie doar partiala. Sau, cum spunea ministrul german Guido Westerwelle, o etapa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen sf\u00e2rsit, ONU a adoptat Tratatul privind comertul international cu arme clasice. Dupa cel din 1996 prin care au fost interzise experientele nucleare, acesta este al doilea document major din domeniul dezarmarii. Cu c\u00e2tiva ani \u00een urma, Don Mahley, negociatorul Statelor Unite, socotea demersurile pentru reglementarea comertului cu arme o utopie comparabila cu cele descrise… Cite\u0219te mai mult »Dosarul unei victorii partiale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8780,8781],"class_list":["post-15344","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-comertul-cu-arme","tag-tratat-privind-armele"],"views":976,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15344","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15344"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15344\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15344"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15344"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15344"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}