Si \u00eenainte, \u00een comunism, scriitorii scriau la ziar: pe teme date sau, mai rar, alese liber de ei \u00eensisi. \u00cen presa cotidiana, cel care a spart tarcul temelor impuse las\u00e2nd scriitorului dreptul de \u201ea bate c\u00e2mpii\u201c cu gratie nespusa este Octavian Paler, care, c\u00e2tiva ani, a pastrat si protejat \u00een paginile \u201eRom\u00e2niei libere\u201c o asemenea rezervatie de elita. \u00centre altele, c\u00e2teva \u201eteme\u201c ale lui N. Manolescu au trecut si pe acolo. Scapat, dupa ’89, \u00eentr-o libertate netarmurita, \u201escriitorul la ziar\u201c se pune adesea de bunavoie la dispozitia onor publicului cititor caruia i se preda si pe care-l \u00eentretine si chiar \u00eel distreaza cu gaina care naste pui si cu alte nazdravanii ca aceasta. S-ar zice ca, arunc\u00e2ndu-si costumul de gala, scriitorul la ziar se \u00eembraca nu prea rar \u00eentr-o haina de clovn, fac\u00e2ndu-l pe cititor sa r\u00e2da cu tot dinadinsul si cu orice pret. Deseori, cu un pret bun de tot! Multi au redescoperit \u00een c\u00e2rciuma gazetareasca legea de aur a comertului, fie el si socialist: \u201eclientul nostru, stap\u00e2nul nostru\u201c. Stap\u00e2nul e \u00een genere un om chinuit de dari si obosit de alergatura dupa un loc de munca. Scriitorul la ziar \u00eei mai descreteste fruntea, \u00eel g\u00e2dila cu glumele lui ca sa-l faca sa r\u00e2da si sa mai scape de necazuri: sa uite de ele, ca de scapat nu scapa. Ziarele si televiziunile, \u00eentr-un elan evazionist fara precedent, se \u00eentrec sa-si \u201edistreze\u201c c\u00e2t mai mult si c\u00e2t mai grosolan clientul, \u00eendepart\u00e2ndu-l cu o veselie de cel mai prost gust de fiorul tragicomic al vietii lui cotidiene. Totul e tratat \u00een cheia umorului ieftin si a r\u00e2sului prostesc: Stan a murit, iar Bran s-a prostituat. C\u00e2tiva scriitori contemporani, mai ales dintre cei pe care glumetii ziarelor \u00eei considera \u201eexpirati\u201c, nu privesc lucrurile \u00een acest fel. Ei mai cred ca sunt lucruri cu care nu se glumeste. Se \u00eentreaba, cum o face undeva autorul \u201eLumii \u00een doua zile\u201c, George Balaita: \u201ep\u00e2na unde se poate glumi?!\u201c si, stric\u00e2nd veselia generala si sfid\u00e2nd pofta de r\u00e2s, pun \u00eentrebari grave si nelinistitoare, fara sa le pese (le pasa!) daca ele vor trece neauzite de urechile surde ale cititorilor pregatiti doar sa r\u00e2da \u00eentruna. Deloc lipsiti de umor, scriitorii acestia prefera totusi \u201esa se faca de r\u00e2s\u201c sfid\u00e2nd r\u00e2sul si retez\u00e2nd cu gravitatea si seriozitatea lor pofta de r\u00e2s si de voie buna \u00eentretinuta \u00een genere de scriitorul la ziar. Ei strica sarbatoarea cotidiana cu \u00eentrebarile lor prea grave, inoportune, chiar \u201eridicole\u201c, cu acea mirare buimaca a lui Marin Preda care se \u00eentreba c\u00e2ndva ce s-o fi \u00eent\u00e2mplat cu fostii lui morometi cazuti de la o vreme \u00eentr-o veselie maladiva si inexplicabila c\u00e2nd viata lor luase o \u00eentorsatura ce numai vesela si fericita nu era?! Printre acesti mari \u201etrouble f\u00eate\u201c, dintre care i-as aminti acum pe regretatul Alexandru George si pe contemporanul nostru Augustin Buzura, altul care nu se dezminte cu niciun pret este si Nicolae Breban. Neobosit, autorul \u201eAnimalelor bolnave\u201c continua sa-si bombardeze cititorii pe care-i are cu subiecte, teme si idei nesuferite amatorilor de r\u00e2s si glumetilor cu orice pret. El e un scriitor serios, care ridica probleme importante si pune cu orice risc \u2013 \u00eei place riscul! \u2013 \u00eentrebari capitale. Cea mai recenta \u00eentrebare capitala a acestui neobisnuit scriitor la ziar este aceasta: \u201eCe se \u00eent\u00e2mpla cu elita acestui neam?\u201c (\u201eContemporanul\u201c, nr.3\/2013). Somativa si chiar ultimativa, interogatia scriitorului \u2013 el \u00eensusi exponential pentru elita careia \u00eei pune \u00eentrebarea \u2013 chestioneaza asupra unui mare si nelinistitor paradox: asupra unei oboseli batr\u00e2nesti \u00een care a cazut elita unui neam suspectat de mult si de multi de o \u201etinerete fara batr\u00e2nete\u201c. \u201eCe se \u00eent\u00e2mpla cu noi, cu elita acestui neam? Am obosit deja? \u00cenca suntem sau am fi prea tineri pentru a ne lua cu adevarat soarta \u00een m\u00e2ini…\u201c? \u2013 iata o \u00eentrebare ce ne trimite direct la… imnul national: \u201eAcum ori niciodata croieste-ti alta soarta!\u201c. Doar ca, de fiecare data, soarta ne-a alunecat din m\u00e2ini. Si, se pare, \u201eacum\u201c n-am prea fost noi \u201eniciodata\u201c, vesnicul \u00eenceput a ramas mereu fara sf\u00e2rsit, adica ne\u00eencheiat sau \u201eneispravit\u201c, cum i-a zis Dumitru Draghicescu si a repetat-o \u00een titlul unei carti triste si minunate neuitata Mariana Sora. Cine-i de vina? Previzibil, dar nu mai putin contin\u00e2nd o buna parte de adevar, raspunsul lui Nicolae Breban este acesta: \u201eimperiile care ne-au protejat \u00een secole ne-au infuzat un anume tip de dependenta, cu deosebire \u00een Tara Moldovei si \u00een cea Rom\u00e2neasca, unde Rusii si Turcii ne-au tratat drept niste colonii bune de muls, iar pe voievozii nostri ca pe niste bas-buzuci sau viziri cu sarcini periferice… iar pe la 1700 trimit\u00e2ndu-ne Grecii din mahalaua Fanarului sa ne educe, adica sa ne strice moravurile, daruindu-ne un fel de machiavelism oriental, un cinism \u00eembracat \u00een caftane si \u00eentr-o limba eleganta ca o arma posibila, printre altele, \u00een rostul nostru de a ne suporta starea de vesnici cetateni de m\u00e2na a doua si victime \u00eenfricate ale vesnicelor stap\u00e2niri\u201c. Actualitatea sau actualizarea acestei explicatii este stravezie: stim sau credem a sti cine sunt \u201eTurcii\u201c si cine \u201eGrecii\u201c din mahalaua Fanarului de azi. Din cele \u201etrei secole de fanariotism\u201c prozatorul scoate \u201eacea nostalgie literara cu accente geniale si putrede totodata, savoarea si aproape cultul unei parfumate si calme, lascive dezesperari\u201c, precum si \u201edorul dupa o ratare cu arome de narghilea inhalata visator, pierdut \u00eentr-o lume facuta spre a muri \u00eencet, cutreierat de amintiri colorate ale unei tinereti si ale unui trecut totdeauna mintite. Boala unui anumit scepticism care ia forme fataliste…\u201c: \u00eei recunoastem aici pe Sadoveanu, dar si pe Mateiu Caragiale, cu emulul sau Eugen Barbu, nici Cioran nu e absent, cu \u201edorul\u201c lui dupa ratare, e aproape si Isarl\u00eek-ul lui Ion Barbu, \u201eseverul poet care s-a \u00eenflacarat pentru un capitan\u201c. Pentru un \u201ecapitan\u201c, rosu sau verde, s-au \u00eenflacarat multi: nu scapa nici Sadoveanu, \u201ecel mai mare prozator rom\u00e2n\u201c, dar si el \u201e\u00eembibat de acel machiavelism marunt si oriental care ne face si ne-a facut \u00een moment grele, de cumpana, sa alegem calea mai usoara si grabita a plecarii grumazului; a unei viclene prostituari…\u201c \u00cen fata \u201eviclenei prostituari\u201c a Ceahlaului literaturii rom\u00e2ne am tresarit si m-am oprit, \u00eentorc\u00e2ndu-ma \u00eenapoi, \u00een urma cu aproape doua decenii, c\u00e2nd un t\u00e2nar scriitor publica un eseu, \u201eMari scriitori \u2013 mari prostituati\u201c, care a st\u00e2rnit valurile unei indignari ce nu s-a stins nici azi: t\u00e2narul scriitor, acuzat de atunci \u00eencoace de huliganism (!), nu spunea acum aproape 20 de ani altceva dec\u00e2t spune azi despre \u201ebadita Mihail Sadoveanu\u201c Nicolae Breban \u00eensusi. Mai departe, Nicolae Breban constata \u201ece se \u00eent\u00e2mpla cu elita acestui neam\u201c, \u00eendeamna la asumarea \u201e\u00eentregii vini\u201c ce revine elitei istorice si actuale, vorbeste despre \u201eunii tineri \u00eenvatati, fiind si inteligenti\u201c care \u201esi-au sacrificat propria vocatie\u201c, spre a conchide ca \u201etabara noastra, zisa intelectuala s-a \u00eempartit \u00een doua, \u00een trei\u201c: unii care \u201enu mai cred \u00een necesitatea statului unitar, a unei natiuni\u201c, \u00een \u201emiturile nationale, compromise de comunism\u201c, iar \u201enoi nu facem dec\u00e2t sa vorbim, sa vorbim, pierduti si orgoliosi \u00een norul de fraze…\u201c
\nAsta cam asa este: dezbinarea elitei, cu radacini vechi \u00eenca de pe vremea \u201eTurcilor\u201c si a \u201eGrecilor\u201c adusi atunci din Fanar si azi din alte parti continua, ca o buna traditie, \u00een s\u00e2nul elitei ramase si ea, probabil, \u00eentr-o tinerete fara batr\u00e2nete. Adevarul e ca marii scriitori din trecut, cei din trecutul comunist, au semnalat (!) \u00eenca de atunci, \u00een opere importante, o anumita \u00eenclinatie a bietilor pam\u00e2nteni catre supunere si resemnare, efect t\u00e2rziu si persistent al acelei \u201edependente\u201c infuzate de \u201eimperiile care ne-au protejat\u201c. \u00cenclinatia respectiva a fost speculata si amplificata \u00een anii comunismului prin vasta campanie de \u201eformare a omului nou\u201c nu dupa decalogul biblic, ci dupa reteta laica si profana a propagandei acelui timp. Scriitorul rom\u00e2n, elita pe care o are \u00een vedere Nicolae Breban, a sf\u00e2rsit prin a \u00eentoarce, \u00een marile carti scrise atunci, reteta \u00een opusul ei. Sunt multe exemple de opere, inclusiv ale lui Nicolae Breban, care dau seama despre aceasta veritabila \u201e\u00eentoarcere a armelor\u201c petrecuta \u00een literatura rom\u00e2na \u00eempotriva respectivei campanii de \u201eformare a omului nou\u201c, contra tentativei, \u00een parte izbutita, de a smulge din omul supus vremilor radacina demnitatii nationale, \u201espalarea\u201c lui de trecutul mult-putin si de modelele \u00een jurul carora s-a format. Din numeroasele exemple ce se pot da aleg unul singur ilustrativ pentru curajul marilor scriitori, dar si pentru marea lor arta de a \u201e\u00eentoarce armele\u201c contra poruncilor vremii: nuvela \u201eLeul albastru\u201c de Dumitru Radu Popescu, o capodopera literara actuala oric\u00e2nd si oriunde. Nuvela e o parabola. Povestea e simpla, ca \u00een toate marile opere: scapat din cusca, un leu batr\u00e2n si \u201emankurtizat\u201c, apatic, se plimba alene sub ochii uimiti, intrigati ori speriati ai concetatenilor lui la fel de \u201emankurtizati\u201c si ei. Culmea denaturarii: leul, sedentar si conformist ca un pensionar de duminica, e albastru, si-a schimbat culoarea sub efectul unui fel de cosmetizare miciurinista. \u00cen fine, fostul leu cu gheara tocita a suferit, ca si oamenii, o spalare pe creier. Nu mai stie ca e leu, dupa cum si zimbrii dintr-o \u201erezervatie\u201c a lui Adrian Paunescu uitasera ca sunt zimbri: nu mai aveau ce face cu libertatea. Avertismentul asupra pierderii gustului libertatii dupa ce ai suferit operatia tenorilor scopiti este teribil: se apropie de credinta lui Dostoievski ca omul nu-i facut pentru libertate. Daca memoria nu ma \u00eenseala, \u201eLeul albastru\u201c a provocat la aparitie o vie rumoare, nu mai stiu daca nu si cu efecte contondente asupra autorului. Stiu ca am citit \u00een epoca extraordinara nuvela parabolica despre leul cu gheara tocita av\u00e2nd \u00een minte romanul lui Cinghiz Aitmatov, \u201eO zi mai lunga dec\u00e2t veacul\u201c. Diferenta dintre aceste doua capodopere, egale \u00een splendoarea lor literara, sta nu \u00een valoare, ci \u00een origine: una venea dintr-o tara mica si un popor amar\u00e2t, satelit din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si pe furis nonconformist, al unui imperiu; alta din \u201emareata patrie a comunismului\u201c sub a carei tutela mai eram. Restul (!) e literatura: o mare literatura. Azi, c\u00e2nd ne omor\u00e2m cu stergerea grabnica a trecutului \u00een felurite \u00eenfatisari ale acestuia (oameni, carti si cladiri) parabola din \u201eLeul albastru\u201c, de o actualitate frapanta, ne avertizeaza ca \u00eengroparea trecutului nu e dec\u00e2t anticamera spalarii pe creier destinata si celor ce-l \u00eengroapa. Si acestia din urma sunt din ce \u00een ce mai multi: aproape o populatie \u00eentreaga.
\nAmintindu-l pe Kogalniceanu
\nAm gresit c\u00e2nd \u00een darea de seama dintr-un numar al \u201eCulturii\u201c i-am evocat pe c\u00e2tiva dintre cronicarii \u201eRom\u00e2niei literare\u201c: am gresit, uit\u00e2ndu-l, din pacate, pe Cosmin Ciotlos, titularul cronicii literare a prestigioasei reviste. Dorind sa-mi \u00eendrept greseala \u2013 impolitete regretabila \u2013 am cautat \u00een numarul 14 a.c. al revistei cronica literara a lui Cosmin Ciotlos ca s-o citesc si sa repar ce mai poate fi reparat. Cronica e dedicata \u201ePortretelor fara rama\u201c de Nichita Danilov. Am zis \u201ededicata\u201c? Gresesc din nou: cronica nu-i \u201ededicata\u201c cartii, ci cartea e folosita ca pretext pentru a lovi persoana. \u201eStilistica de tabloid si saracia constiintei artistice\u201c \u2013 \u00eencepe abrupt cronica lui Cosmin Ciotlos \u2013 \u201efac din \u201ePortrete fara rama\u201c o carte de ocolit. As fi trecut-o cu vederea daca…\u201c. Rau a facut cronicarul ca n-a \u201etrecut-o cu vederea\u201c. Orice am zice, o cronica e dedicata unei carti, este o propunere si o recomandare, altfel \u00eesi tradeaza rostul. Sigur, se poate ca o carte sa nu-ti placa: o treci cu vederea. Nu o denunti, din primele doua-trei r\u00e2nduri, ca pe o carte bolnava, ciumata, \u201ede ocolit\u201c de catre cititorii sanatosi la minte si la trup care, altminteri, sunt expusi pericolului contaminarii de \u201eciuma\u201c din carte. Cronicarul \u00eesi aroga din capul locului functia de agent sanitar: \u201eocoliti\u201c aceasta carte ca sa nu va \u00eembolnaviti! Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: cronicarul crede ca portretele lui Nichita Danilov sunt, prin informatiile pe care le furnizeaza, \u201edenigratoare\u201c: \u201eAutorul se amageste (si ne amageste) cu ideea ca ar fi \u00eencercat sa descopere \u201enu fantosa, ci omul\u201c (…) Fara doar si poate, e dreptul lui Danilov sa exalte ridicolul ca pe o calitate, sa creada sincer ca momentele proaste (sau jenante) din viata unui literat sunt, de fapt, admirabile. Dar sa fie el chiar at\u00e2t de naiv \u00eenc\u00e2t sa nu-si dea seama ca, odata publicate, aceste informatii sunt de fapt denigratoare?\u201c. De fapt, \u201einformatorul\u201c, autorul acestor \u201eportrete fara rama\u201c \u2013 adica despovarate si scoase din cliseele ipocrite ale bunei-cuviinte mic-burgheze si filistine \u2013 este un observator cu ochi ascutit, care vede de la peluza ce nu vede spectatorul din balcon, un scriitor cu simtul special al umorului aflat pe granita dintre ironia coroziva si sarcasmul malitios. Cu c\u00e2teva exceptii, regretabile prin supralicitarea detaliilor ce desfigureaza portretul si plictisitoare prin redundanta, cartea \u201ede ocolit\u201c de catre cititorul din mintea cronicarului contine scene si portrete memorabile din viata literara \u2013 si nu numai! \u2013, configur\u00e2nd si un tablou al moravurilor ce o definesc. Niciun citat din cele pe care cronicarul le incrimineaza suspect\u00e2ndu-le de \u201edenigrare\u201c, calomnie ori \u201epromiscuitate\u201c nu-i sustine afirmatiile si judecata de valoare asupra textelor din carte. Cronicarul e \u201eoripilat\u201c de \u201emaruntisurile aproape private\u201c pe care le da la iveala \u201eranchiunosul\u201c Nichita Danilov \u00een excelentele lui portrete: acelea nu sunt, cum zice, \u201epretexte de campanie publica\u201c, din contra, \u00een \u201emaruntisurile\u201c acestea constau savoarea si pregnanta vietii care curge, era sa spun g\u00e2lg\u00e2ie, \u00een ele. Cititorul de buna-credinta, iar nu \u201eavocatul\u201c unor cauze \u00een care se complace cronicarul, va descoperi si singur acele pagini si acele portrete, numeroase, \u201ede neocolit\u201c din cartea lui Nichita Danilov. Iar confuzia pe care acelasi cronicar o \u00eentretine \u00eentre \u201esordid\u201c si \u201emaruntisurile\u201c vietii este regretabila: maruntisurile \u201esordide\u201c din extraordinarul portret pe care i-l face, bunaoara, lui Virgil Mazilescu sunt cele ce vorbesc mai elocvent despre tragedia unui poet dec\u00e2t o poate face epitetul ornant al bunei-cuviinte literaturizante si mincinoase. Acelasi lucru \u00een privinta memorabilelor pagini despre destinul tragic al Marianei Marin. Lui Cosmin Ciotlos i se pare \u00eensa \u201einacceptabila\u201c urmatoarea fraza: \u201eDin solidaritate si compasiune, era \u00een stare sa-si daruiasca nu numai sufletul ci si trupul\u201c. Uneori, deseori pudibonderia ori grimasa dispretuitoare menite sa protejeze fatarnic si filistin buna imagine asupra cuiva ascund cu siguranta o impresionanta si \u201einacceptabila\u201c grosolanie la adresa adevarului, \u00eentotdeauna mai bun dec\u00e2t orice minciuna conventionala. Cronicarul are o parere personala, proasta, despre ceea ce el socoteste \u201emisoginismul \u00eengrozitor\u201c al autorului, descopera c\u00e2t de \u201ederanjant e tratamentul rudimentar pe care Danilov \u00eel aplica femeilor\u201c vadindu-se carent de \u201eo minima tandrete\u201c fata de acestea arunc\u00e2nd, \u00een fine, \u201eformulari nedemne\u201c la adresa lor. Nu le-am descoperit \u00een textele cartii, dar cred a descoperi scopul \u00een slujba caruia cronicarul pune exageratiunile sale, \u201e\u00eenfund\u00e2ndu-l\u201c cum poate pe autor: pentru a plati niste marunte polite generationiste sau de alta natura si a injecta cartii virusul unei \u201estilistici\u201c pe care ea nu o are, \u201estilistica de tabloid\u201c, corespunzatoare \u00een consecinta unei \u201esaracii a constiintei artistice\u201c. Nu rezulta \u00een ce consta aceasta \u201esaracie\u201c, dimpotriva, \u00een cartea lui scriitorul schiteaza cu multa empatie o veritabila si verosimila cronica de moravuri a vietii literare, pe care n-o stropeste cu apa de trandafiri, dar nici n-o \u201edenigreaza\u201c cu tot dinadinsul. Ci doar \u00eei descrie \u2013 deseori cu verva si ironie taioasa \u2013 cursul viu, cu bunele si cu relele ei, \u00een definitiv ca orice viata, \u00een care personajele nu sunt fantosele unor modele prestabilite canonic, ci oameni vii (si morti!) \u00een carne si oase, care trec prin drame, tragedii, comedii. De tot hazul este \u00eencruntarea fioroasa si moralista a cronicarului calific\u00e2nd drept \u201eignobila\u201c scena \u00een care portretistul descopera si descrie o forma de coruptie (ca sa nu spunem prostitutie!) din viata literara. Un critic \u00een voga \u00eei cere poetei despre care scrie ca lauda sa-i fie rasplatita: \u201eMai pe rom\u00e2neste\u201c \u2013 noteaza scriitorul \u00een insectarul sau \u2013 \u201ei-a pus conditia sa-i devina amanta\u201c. La aceasta propozitie, prea cruda \u00een continutul ei, cronicarul ia foc: \u201eAfirmatia e mai prejos de orice comentariu\u201c! Mai prejos, dar nu ezita sa o puna \u00een c\u00e2rca scriitorului care dezvaluie, mai presus de orice ipocrizie, un adevar al vietii ce nu-i chiar cu desav\u00e2rsire absent nici din paradisul imaculat al vietii literare de azi, de ieri si dintotdeauna. Frisoanele pudibonde ale cronicarului \u00een fata acestor \u201emaruntisuri\u201c ale vietii m-au mirat. Inacceptabila, descalificarea portretistului eminent prin atribuirea \u201estilisticii de tabloid\u201c m-a dezolat, ca sa nu spun ca m-a \u00eentristat: ar fi prea mult. Sa ne resemnam a mai observa ca recenzia este ea \u00eensasi o expresie fidela daca nu a cartii, atunci macar a moravurilor, bune ori rele, din viata literara: e si acesta, chiar de-i mic si involuntar, un c\u00e2stig. Altminteri, st\u00e2nd prea mult cu ochii lipiti de autor si lovind persoana, cronicarul a scapat din m\u00e2na cartea. Vorbeste despre invidie si ranchiuna \u201eprovinciala\u201c, descopera izbucniri \u201epamfletare\u201c ce-l \u201edenigreaza\u201c ori \u00eel persifleaza pe obsedantul Mircea Cartarescu de care, \u00eentr-adevar, prea multi n-au loc. Nimic de zis: s-ar prea putea ca autorul sa fie un om \u201erau\u201c, poate chiar invidios: cartea, \u00een schimb, este admirabila, plina cu portrete fara rama care se vor tine minte. O lectura nepartinitoare are de ales \u00eentre carte si persoana. Merg pe m\u00e2na lui Kogalniceanu: citesc cu mare placere cartea, iar persoana, cu vorba t\u00e2narului cronicar, \u201eo trec cu vederea\u201c. Cartea lui e \u201ede neocolit\u201c.<\/p>\n
P.S.<\/strong> \u00cen \u201eIntroductie la \u00abDacia literara\u00bb\u201c, expiratul Mihail Kogalniceanu spune: \u201eCritica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Si \u00eenainte, \u00een comunism, scriitorii scriau la ziar: pe teme date sau, mai rar, alese liber de ei \u00eensisi. \u00cen presa cotidiana, cel care a spart tarcul temelor impuse las\u00e2nd scriitorului dreptul de \u201ea bate c\u00e2mpii\u201c cu gratie nespusa este Octavian Paler, care, c\u00e2tiva ani, a pastrat si protejat \u00een paginile \u201eRom\u00e2niei libere\u201c o asemenea… Cite\u0219te mai mult »Rusii, Turcii, Grecii si Leul albastru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4492,2781],"class_list":["post-15340","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-n-manolescu","tag-octavian-paler"],"views":1384,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15340","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15340"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15340\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15340"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15340"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15340"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}