Cupa Davis, o competitie cu usile \u00eenchise? \u00centrebarea este legitima, daca vom cerceta cu atentie palmaresul acestui adevarat campionat mondial anual al tenisului masculin pe echipe \u00een perioada anilor 1900-1973. \u00centr-adevar, doar patru natiuni au reusit sa-si \u00eenscrie numele pe argintul lustruit al \u201eSalatierei\u201c donate de Dwight Filley Davis, o cupa destinata mai degraba a servi drept urias recipient pentru punch dec\u00e2t ca trofeu al unui sport c\u00e2t se poate de prezumtios. Este vorba despre Anglia, Statele Unite ale Americii, Australia si Franta. Pe scurt, istoria de p\u00e2na \u00een 1973 a Cupei Davis a fost una de \u201efamilie\u201c, \u00een care \u00eensa s-au strecurat, cu tupeul obisnuit, reprezentantii \u201ecocosului galic\u201c.
\nCum arata panoplia cu succese pe natiuni? Ei bine, p\u00e2na la acea data, americanii cucerisera douazeci si patru de editii, australienii douazeci si trei, englezii noua si francezii sase. Fireste, numarul editiilor nu coincide cu cifra succeselor, dar sa nu uitam ca au fost ani c\u00e2nd suprema competitie masculina de tenis pe echipe nu s-a disputat, cel mai adesea din cauza razboaielor mondiale: 1901, 1914-1918, 1939-1945. Si adevarul este ca doar prezenta francezilor surprinde, caci anglo-saxonii au inventat varianta moderna a tenisului si tot ei au dezvoltat acest sport, export\u00e2ndu-l apoi peste tot \u00een lume, dar mai cu seama \u00een colonii. Anglo-saxonii, fie ei britanici, ianchei sau australieni, au transformat tenisul \u00eentr-o constanta a sistemului de \u00eenvatam\u00e2nt si a celui dedicat activitatilor de loisir. Natural ca acest model, perpetuat de-a lungul a c\u00e2torva generatii, avea sa genereze o valoroasa baza de masa, din r\u00e2ndurile careia s-au selectat treptat marii campioni. Constituirea unei traditii a sportului alb, la fel ca \u00een rugby, a asigurat o buna perioada un adevarat monopol anglo-saxon \u00een cadrul acestei \u00eentreceri atletice si de societate.
\nTenisul devenise o marca a apartenentei la elita, \u00een primul r\u00e2nd cea scolara. Sa ne amintim ca de la colegiu si p\u00e2na la universitate, practicarea tenisului pe echipe devenise o moda si chiar o obligatie, iar \u201ec\u00e2ntarirea\u201c calitatii stabilimentelor academice se sprijinea si pe punctajul adus de echipele de tenis masculine. Campionii colegiilor de prestigiu primeau burse de studiu la universitati celebre, iar antrenorii de valoare erau remunerati consistent si elogiati ca oricare alti membri ai corpului profesoral! Iar traditia s-a tot perpetuat… De pilda, astazi, ca si ieri, universitatile americane sprijina \u201eexodul\u201c junilor tenismani de valoare din Europa de Est, acord\u00e2ndu-le burse const\u00e2nd \u00een stipendii financiare si ajutor de cazare, astfel \u00eenc\u00eet trofeele competitiilor universitare pe echipe sa poposeasca \u00een vitrina lor.
\n\u00cen asemenea \u00eemprejurari nici nu e de mirare ca tinerii jucatori de tenis din spatiul anglo-saxon au putut sa se formeze \u00een conditii aproape ideale de competitie, ajung\u00e2nd sa cunoasca par coeur dificultatile si cerintele unei \u00eentreceri tenisistice pe echipe \u2013 ceea ce nu se poate spune despre sportivii francezi sau apartin\u00e2nd celorlalte natiuni angrenate \u00een Cupa Davis. Iar faptul ca p\u00e2na \u00een 1968 \u00een competitiile oficiale internationale, deci inclusiv \u00een Cupa Davis, erau acceptati doar amatorii, a fost un alt avantaj \u00een plus pentru tenismanii ce proveneau din acele tari cu o puternica traditie universitara a tenisului pe echipe.
\nC\u00e2t \u00eei priveste pe \u201ecocosi\u201c, \u00een cazul lor, unul ce nu dispunea de \u201eindustria\u201c producatoare de campioni din spatiul \u00een care se vorbea engleza, ceea ce a prevalat a fost talentul, inteligenta tactica, precedentul Lenglen si coincidenta aparitiei \u00eentr-un acelasi moment istoric a unor personalitati de exceptie, cum au fost cei patru \u201emuschetari\u201c. Asa s-a si constituit de fapt traditia scolii franceze de tenis, cea mai puternica astazi, alaturi de cea spaniola, pe continentul european…
\nDaca lucrurile sunt clare \u00een acest plan din perspectiva englezilor si americanilor, daca am descoperit \u201emiracolul\u201c francez, unul generat mai ales de \u00eent\u00e2mplare si orgoliu revansard, nu trebuie sa neglijam explicatia pentru un alt gen de \u201eminune\u201c, cea produsa la Antipozi. \u00cen Australia, chiar daca traditia universitara nu era at\u00e2t de bogata \u00een tenisul pe echipe ca \u00een Marea Britanie si Statele Unite, \u00een schimb vanitatea nationala si dorinta de a afirma international suprematia australiana prin sport a determinat ca tinerii talentati si apoi campionii sa fie sustinuti financiar de mari \u00eentreprinderi industriale si bancare, ceea ce a facilitat dezvoltarea exploziva a sportului alb pe continentul din emisfera sudica. Si sa nu ignoram nici existenta unui \u201egeniu\u201c al pedagogiei si antrenoratului, pe numele sau Harry Hopman, zis si \u201eMagul\u201c, un adevarat gur\u00fa care a condus echipa \u201ecangurilor\u201c la cucerirea a nu mai putin de saisprezece \u201eSalatiere de Argint\u201c!
\nDoar ca lucrurile aveau sa se schimbe dramatic dupa ce a fost \u00eenfiintata Asociatia Tenismanilor Profesionsti si a aparut clasamentul ATP computerizat, al carui prim lider modial a fost rom\u00e2nul Ilie Nastase, \u00een 1973…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cupa Davis, o competitie cu usile \u00eenchise? \u00centrebarea este legitima, daca vom cerceta cu atentie palmaresul acestui adevarat campionat mondial anual al tenisului masculin pe echipe \u00een perioada anilor 1900-1973. \u00centr-adevar, doar patru natiuni au reusit sa-si \u00eenscrie numele pe argintul lustruit al \u201eSalatierei\u201c donate de Dwight Filley Davis, o cupa destinata mai degraba a… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (34)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6257],"class_list":["post-15320","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-tenisului"],"views":901,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15320","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15320"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15320\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15320"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15320"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15320"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}