\u00cen sf\u00e2rsit, o manifestare de rasunet a Rom\u00e2niei la Salonul Cartii de la Paris. Prezenta\u00a0 la prestigioasa manifestare a unor scriitori rom\u00e2ni importanti carora li s-au alaturat critici, profesori universitari, editori a readus \u00een memorie timpul interferentelor firesti dintre cultura rom\u00e2na si cea franceza. Cele mai mari c\u00e2stiguri ale acestei participari, \u00een opinia mea, ar putea veni de la valorificarea cu os\u00e2rdie a dialogului nou stabilit cu aceasta ocazie \u00eentre elitele celor doua state. Este o cale de refacere a solidaritatii intelectuale franco-rom\u00e2ne a carei lipsa multi dintre noi o resimtim puternic. Rar ni se \u00eent\u00e2mpla sa avem astfel de ocazii.
\nDupa razboi si chiar dupa intrarea \u00een Uniunea Europeana, Rom\u00e2nia nu s-a mai miscat dezinvolt \u00een spatiul politic si cultural al Europei. Legaturile cu Franta intrasera \u00een rutina birocratica, erau lipsite de interes si mai ales de stralucire, de firesc. Ob\u00e2rsia comuna latina, conlucrarea politica solida de altadata ajunsesera sa aiba ecouri stinse \u00een constiinta rom\u00e2nilor si, mai ales, a francezilor. Pentru multi dintre francezi, tine de domeniul fabulatiei declaratia fostului premier Jean-Louis Barthou ocazionata de pretuirea pe care Parlamentul de la Bucuresti i-a aratat-o, \u00een 1934, prin conferirea titlului de cetatean de onoare al Rom\u00e2niei: \u201eAm\u00a0 \u00een buzunar pasaportul rom\u00e2nesc pe care mi l-a dat vechiul meu prieten Titulescu, fac\u00e2ndu-mi prin aceasta cea mai agreabila surpriza. El mi-a dovedit o data mai mult ca la acest om de stat ratiunea si inima merg mereu pe acelasi drum. Duc din tara dumneavoastra amintiri care vor ram\u00e2ne nesterse \u00een sufletul meu. Le voi spune \u00een Parlamentul francez, le voi spune Frantei. \u00cen lunga mea cariera de 47 de ani de viata parlamentara, n-am luat parte la nici o sedinta care sa egaleze pe aceea din joia trecuta \u00een Parlamentul rom\u00e2n. \u00centre Franta si Rom\u00e2nia este o perfecta unitate si identitate de pareri asupra tuturor chestiunilor la ordinea zilei\u201c. C\u00e2ndva, principesa Martha Bibescu, despre care Claudel spunea ca este o mare scriitoare franceza, era m\u00e2ndra ca tatal ei, Ion Lahovary, participase la crearea statului rom\u00e2n modern, ca prin mostenirea de s\u00e2nge grec bizantin era ortodoxa si se bucura ca prin cultura apartine at\u00e2t celei rom\u00e2nesti c\u00e2t si celei franceze.
\nLegaturile \u00eentre Rom\u00e2nia si Franta, str\u00e2nse siprofitabile \u00een acea vreme, si-au pierdut din consistenta. Nu mai suntem \u00een acel punct fericit. Razboiul a produs o fractura istorica ce se vindeca prea \u00eencet chiar si dupa intrarea Rom\u00e2niei \u00een Uniunea Europeana. Aceasta este realitatea. Invitarea Rom\u00e2niei ca oaspete principal la Salonul Cartii de la Paris merita sa devina un punct de plecare \u00een refacerea apropierii\u00a0 si legaturilor cu Franta
\nAm fost bucuros sa gasesc \u00een paginile revistei \u201eCultura\u201c discursul rostit la Academia Rom\u00e2na, \u00een 2011, de Thierry de Montbrial despre locul culturii \u00een viata europenilor. Nu este \u00eentocmai exacta afirmatia ca, azi, culturile de centru saracesc. Excesul poate fi pus pe seama dezamagirii unui om care vine dintr-o mare cultura si \u00eei judeca sever esecurile. Dar Montbrial are dreptate c\u00e2nd crede ca o adevarata cultura europeana nu trebuie sa ignore potentialul si contributia \u201eculturilor de margine\u201c \u00eenca necunoscute. Cum este cazul celei rom\u00e2nesti. Ar trebui sa luam considerentul ca un \u00eendemn pentru a nu lasa sa se piarda succesul culturii rom\u00e2nesti la Salonul Cartii de la Paris.
\nC\u00e2teva vorbe despre gestul unor intelectuali de a refuza invitatia Frantei. El reaminteste de o boala veche la rom\u00e2ni: cea a discordiei. Poate nu este vindecabila aceasta maladie dar se cuvine sa nu fie exportata. Rom\u00e2nia nu trece prin momente faste, conditia intelectualului rom\u00e2n, si acasa, si \u00een strainatate, nu este prea fericita. Solidaritatea franco-rom\u00e2na ne poate ajuta \u00een acest moment sa aratam ca suntem europeni nu prin compromisuri politice, ci prin spirit si cultura.
\n\u00cen timp ce la Paris scriitorii rom\u00e2ni se \u00eent\u00e2lneau cu cei francezi, cu amatorii de literatura, am citit cartea istoricului Lucian Boia \u201eCapcanele istoriei. Elita intelectuala rom\u00e2neasca \u00eentre 1930 si 1950\u201c. Impresia de miscare browniana \u00een r\u00e2ndul mediului intelectual din Rom\u00e2nia este surprinsa de autor cu obiectivitatea cercetatorului serios. \u201eCapcanele istoriei\u201c si \u201eEnciclopedia exilului rom\u00e2nesc\u201c a lui Florin Manolescu, o alta carte despre destinul intelectualului rom\u00e2n trezit sub presa istoriei, ofera motive serioase de reflectie. Prima, pentru \u00eentelegerea efectului atomizarii elitei, a doua, pentru cunoasterea creatiei exilului rom\u00e2nesc. Lectura primeia conduce la ideea ca spiritul critic poate fi viciat de optiuni \u00eenca nelamurite, de capricii sau de calcule pentru cariera. Virtuti sau pacate? \u201eEnciclopedia exilului rom\u00e2nesc\u201c trimite la nevoia de a fi atenti, de a proteja creatorul. Exilul postbelic a fost o experienta fericita pentru putini, dureroasa pentru multi. Desigur, nu mai putem vorbi astazi de exil. Dar ravagiile produse de dezbinare nu trebuie neglijate. Desi nu este singurul, Florin Manolescu are meritul de a readuce \u00een cultura rom\u00e2na creatia exilului. La r\u00e2ndul lui, Lucian Boia nu trage o concluzie, ci \u00eemparte dreptatea acolo unde este posibil sa fie \u00eempartita. Istoricul nu-si propune sa inventeze icoane. Daca lucrurile stau asa, nu vad de ce am fi obligati sa avem nevoie acum de icoane sau de directii cu sens unic.
\nRefuzul de participare a invitatilor speciali ai Frantei vine dintr-un reflex obsedant al delimitarii politice. Pentru Rom\u00e2nia a fost st\u00e2njenitor, \u00eensa nu a avut greutate. Pentru amfitrioni a fost\u00a0 ofensator, dar cum refuzul era usor de luat \u00een calcul, acestora nu le ram\u00e2ne dec\u00e2t sa se resemneze. Succesul prezentei rom\u00e2nesti este unul evident si arata c\u00e2t de mare este nevoia de dialog \u00eentre culturile rom\u00e2na si franceza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen sf\u00e2rsit, o manifestare de rasunet a Rom\u00e2niei la Salonul Cartii de la Paris. Prezenta\u00a0 la prestigioasa manifestare a unor scriitori rom\u00e2ni importanti carora li s-au alaturat critici, profesori universitari, editori a readus \u00een memorie timpul interferentelor firesti dintre cultura rom\u00e2na si cea franceza. Cele mai mari c\u00e2stiguri ale acestei participari, \u00een opinia mea, ar… Cite\u0219te mai mult »Nevoia de dialog<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15315","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":885,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15315","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15315"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15315\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15315"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15315"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15315"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}