Aproape ca ne-am obisnuit cu constatarea ca, \u00een ultimii ani, companiile de balet din tara sunt alcatuite dintr-un numar tot mai mare de dansatori straini, bucurosi sa gaseasca un loc de munca \u00een Europa la \u00eenceput de cariera, \u00een timp ce absolventii nostri \u201ese reorienteaza\u201c sau pleaca spre tari mai calde din punct de vedere economic. Este \u00eensa pentru prima data, din c\u00e2te stiu, c\u00e2nd unuia dintre acestia i se ofera ocazia de a-si depasi conditia de interpret, devenind creator \u00een chiar teatrul al carui angajat este.
\nAleisha Sibhoun Gardner provine din Noua Zeelanda, este fiica unei balerine si si-a completat studiile de specialitate, \u00eencepute foarte de timpuriu, la Australian National Ballet School din Melbourne. A fost desemnata \u201eNew Zealand Ballerina of the Year\u201c, a c\u00e2stigat premii si si-a \u00eenscris \u00een repertoriu pas-de-deux-uri si roluri din repertoriul clasic. Din 2008 locuieste la Sibiu, unde este membru fondator al Teatrului de Balet, alaturi de care a efectuat deja turnee importante, c\u00e2t si om-orchestra, atunci c\u00e2nd nevoia o cere, conduc\u00e2nd orele de antrenament si repetitiile companiei.
\n\u201eAnotimpurile\u201c lui Antonio Vivaldi, a caror premiera a avut loc la Casa de Cultura a Sindicatelor \u00een prag de Martisor, \u00eentr-un coup\u00e9 cu un fragment din baletul \u201eLa Vivandi\u00e8re\u201c montat de Pavel Rotaru, ne-a produs placuta surpriza a unui creator gata copt de la prima punere \u00een scena, dintr-o benefica \u00eembinare de experienta condensata si inspiratie. Si nu e putin lucru, av\u00e2nd \u00een vedere durata lucrarii si faptul ca titlul este o adevarata obsesie \u00een r\u00e2ndul coregrafilor. Fara sa fi urmat studii superioare \u00een domeniu si fara sa fi trecut prin etapa miniaturilor \u201ede facut m\u00e2na\u201c, Aleisha Gardner ofera un spectacol \u00eenchegat, coerent si, mai ales, de atmosfera.
\nPartiturile celor patru concerte vivaldiene, intitulate aici \u201eRenasterea\u201c, \u201eMaturitatea\u201c, \u201e\u00centarcarea\u201c si \u201eDecaderea\u201c \u2013 redactarea caietului-program, \u00eentr-o limba rom\u00e2na savuroasa, dar corecta gramatical, \u00eei apartine \u2013, sunt anticipate de sunete naturale (ploaia, furtuna etc), iar constructia circulara \u00eencepe si se reia odata cu prima mladita ce razbeste din \u00eentunericul pam\u00e2ntului.
\n\u00cembatata de muzica lui Vivaldi, Gardner \u00eesi struneste \u201eimpresionismul coregrafic\u201c cu o uimitoare pricepere, \u00eentr-o corespondenta nesofisticata a suportului sonor cu coloritulul emotional si vizual. Relatia ei cu muzica este jucausa, diversa, urmarind uneori linia melodica, alteori coment\u00e2nd-o sau plas\u00e2ndu-se \u00een contrapunct. Orchestratia ansamblurilor si alternanta secventelor solistice cu cele de grup confera echilibru structurii spectaculare, dupa cum vocabularul dinamic folosit exploreaza \u00een egala masura toate segmentele corpului, \u00eentr-un limbaj neoclasic contemporan din care nu lipsesc sariturile sau prizele ample.
\nAlaturi de costumele simple, balanchiniene, semnate de Carmen Siminie, background-ul este creionat doar din c\u00e2teva linii pe fundal. Caldura cromatica si varietatea desenului sunt potentate de splendida folosire a luminilor, cre\u00e2nd jocuri de siluete si umbre si focaliz\u00e2nd secvential personajele dansante. La nici douazeci si sase de ani (dintre care cinci petrecuti \u00een Rom\u00e2nia), Aleisha Gardner se poate m\u00e2ndri cu un spectacol de autor, complex, la care asigura totodata regia si lighting-design-ul, desi afisul nu le mentioneaza si pe acestea.
\nSi nu \u00een ultimul r\u00e2nd, t\u00e2nara coregrafa beneficiaza de si pune \u00een evidenta remarcabila plastica corporala a colegilor ei dansatori: Joshua Beaver, Risa Mochizuki, Arielle Martin, Madeleine Bonn, Saaya Pikula, Satomi Netsu, Keston Meyer, Takanori Mima, Takahiro Tsubo \u2013 ca sa citam doar pe c\u00e2tiva dintre ei \u2013, interpreti polivalenti, fremat\u00e2nd de dorinta unui repertoriu c\u00e2t mai divers si mai solicitant.
\n\u00centr-o lume ideala, \u201eAnotimpurile\u201c Aleishei Gardner ar fi reprogramate la Sibiu c\u00e2t de des permite calendarul Casei de Cultura, promovate \u00een mediile nationale si incluse \u00een turneele externe ale Teatrului de Balet. \u00cen lumea reala, va recomand vizionarea spectacolului pe YouTube. Personal, cu c\u00e2t \u00eel revad, cu at\u00e2t \u00eemi place mai mult…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aproape ca ne-am obisnuit cu constatarea ca, \u00een ultimii ani, companiile de balet din tara sunt alcatuite dintr-un numar tot mai mare de dansatori straini, bucurosi sa gaseasca un loc de munca \u00een Europa la \u00eenceput de cariera, \u00een timp ce absolventii nostri \u201ese reorienteaza\u201c sau pleaca spre tari mai calde din punct de vedere… Cite\u0219te mai mult »Anotimpuri neozeelandeze la Sibiu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8777],"class_list":["post-15309","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-companiile-de-balet-din-tara"],"views":991,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15309","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15309"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15309\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15309"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15309"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15309"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}