{"id":153,"date":"2009-11-26T15:33:55","date_gmt":"2009-11-26T13:33:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=153"},"modified":"2026-01-23T20:41:34","modified_gmt":"2026-01-23T18:41:34","slug":"noua","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noua\/","title":{"rendered":"Nou\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong><em>Mai int\u00e2i a fost Benoit aokal. Apoi a urmat Tim Burton. aau invers&#8230; Desi povestea lor e departe de a se fi incheiat, in ultimii ani, odata cu aparitia unui t\u00e2nar si inzestrat artist, ahane Acker, topografia lumii creatorilor de animatii 3D pare a se fi modificat simtitor. <\/em><\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p><strong>Drumul gloriei<\/strong><br \/>\nDominata de reguli stricte, dictate de exigentele ascezei presupuse de munca cu platforme grafice precum Maya, 3D Max, Adobe Premiere si After Effects, acesta lume e rezultatul stravechii nazuinte a povestitorilor de a-si vedea materializate visele si fantasmele. Aparitia calculatorului personal, apoi dezvoltarea unor softuri capabile sa transforme orice garaj americanesc intr-un redutabil studio multimedia au condus la dezvoltarea animatiilor 3D. Incep\u00e2nd cu \u201eToy atory\u201c (1995), continu\u00e2nd cu \u201eAntz\u201c (1998) si \u201eA bug&#8217;s Life\u201c (1998), panoplia creatiilor 3D a inceput sa se imbogateasca simtitor. Ispitit de posibilitatile oferite de noile instrumente grafice, ahane Acker a inceput, influentat de animatori \u201eclasici\u201c precum Jan avankmajer, fratii Quay sau ceilalti frati ciudati, Lauenstein, sa schiteze contururile unei lumi post-apocaliptice&#8230;<br \/>\nInca din timpul studiilor sale de arhitectura la University of California din Los Angeles, Acker s-a simtit tot mai atras de animatiile digitale. Astfel a ajuns sa studieze, in cadrul aceleiasi universitati, animatia si grafica pe calculator, discipline in care a si obtinut un titlu de Master of Arts. Adevarata sa istorie, insa, incepe in cursul anului 2002. Dupa cum el insusi povesteste intr-un interviu acordat lui ateve Ogden , intentia sa originara \u2013 inspirata de grafica lui Jean Henri Gaston Giraud (alias Moebius) \u2013 a fost aceea de crea un film non-verbal, in care caracterele si dinamica lor sa fie suficient de expresive spre a grai de la sine&#8230; Daca va mai amintiti chipul, de o remarcabila expresivitate, al c\u00e2inelui Gromit, atunci, cu siguranta, stiti despre ce este vorba.<br \/>\nAsa a inceput o munca asidua, desfasurata de-a alungul a peste trei ani, timp in care Acker, secondat de o echipa compusa din aproximativ 30 de graficieni, animatori si designeri de sunet, a creat&#8230; 10 minute de film . Da. Aceasta e marea problema a animatiilor digitale, timpul enorm necesar procesarii animatiilor si efectelor audio-vizuale. Cu rabdare, strabat\u00e2nd perioade in care a fost aproape dobor\u00e2t de sentimentul acut ca nu va ajunge niciodata la capatul povestii, Acker s-a t\u00e2r\u00e2t spre un final fericit. Prezentat la aundance Film Festival, in 2005, videoclipul sau \u201e9\u201c a atras atentia criticilor si a publicului, cucerind numeroase trofee. Mai int\u00e2 premiul festivalului, apoi medalia de aur la \u201eatudent Academy Award\u201c, titlul de \u201eBest in ahow\u201c la aIGGRAPH Eletronic Theater, ajung\u00e2nd \u2013 in cele din urma \u2013 sa fie nominalizat intre cele mai bune animatii candidate la Oscarul de profil al anului 2006.<br \/>\n<strong>Bunul-simt al naratiunii<\/strong><br \/>\nElectrizat de ineditul personajelor pe care le-a putut contempla in scurtmetrajul 3D realizat de Acker, Tim Burton nu a ezitat sa preia totul in m\u00e2inile sale. aecondat de regizorul cazac Timur Bekmambetov a purces fara ezitari la crearea lung-metrajului \u201e9\u201c. Lansat in aUA, cum se cade, la data de 9\/09\/2009, filmul lui Acker\/Burton\/Bekmambetov exceleaza in ceea ce priveste grafica si muzica, insa nu trece testul c\u00e2nd vine vorba de story. Dovada este at\u00e2t scorul obtinut pe website-ul Rotten Tomatoes, unde filmul a recoltat cu greu de 56 %, c\u00e2t si cronica publicata in \u201eUaA Today\u201c, unde Claudia Puig precizeaza, fara menajamente, ca povestea este una amortita bine, iar nu intelectual-provocatoare. Care este, de fapt, problema?<br \/>\nDaca analizam cu atentie filmele digitale si non-digitale ale ultimilor ani, cu greu putem trece cu vederea banalizarea excesiva a story-ului. De la \u201eThe Incredibles\u201c (2004) si \u201eLive Free or Die Hard\u201c (2007) p\u00e2na la proaspetele \u201eTransformers: Revenge of the Fallen\u201c, respectiv \u201eAstro Boy\u201c, toate video-naratiunile de gen ne exaspereaza cu ceea ce pare a fi singura meserie profitabila: salvarea lumii. Recrudescenta universurilor post-apocaliptice e pur si simplu plictisitoare, atunci c\u00e2nd nu este, de-a dreptul, enervanta. Autor al unor video-povesti memorabile precum \u201eThe Nightmare Before Christmas\u201c (1993) sau \u201eCorpse Bride\u201c (2005), insusi Tim Burton pare a fi pierdut simtul bunei naratiuni (sau, daca preferati, bunul-simt al naratiunii), reduc\u00e2nd totul la efecte speciale dublate de o muzica \u201ebestiala\u201c. Desi a schimbat paleta coloristica a filmelor sale, trec\u00e2nd de la sepia la verde-putrid, in timp ce personajele gotic-cadaverice s-au metamorfozat in simpaticele papusi de c\u00e2rpa imaginate de Acker, Burton nu a reusit sa echilibreze ansamblul grafic cu o poveste credibila si provocatoare.<br \/>\n<strong>Maya &amp; Benoit aokal<\/strong><br \/>\nAsa cum se poate vedea in cazul unor ecranizari ale unor excelente jocuri electronice precum \u201eHalf-Life\u201c, \u201eNeverwinter Nights\u201c, \u201eThe Battle for Middle Earth\u201c sau \u201eatalker\u201c, o poveste buna poate fi usor distrusa de o greseala fatala: nici o naratiune nu poate fi complet \u201etranspusa\u201c in imagini. Atunci c\u00e2nd regizorul maximalizeaza importanta imaginii in detrimentul povestii, intregul nu va putea fi salvat de nimeni si de nimic&#8230; Produsul final, simplu artefact sofisticat creat cu ajutorul \u201eiluziei\u201c (Maya e numele celui mai puternic software pentru grafica 3D), va vorbi mult prea mult despre abilitatile armatei de ingineri angajati de studiourile multimedia, si mult prea putin, aproape deloc despre calitatile sale intelectual-narative.<br \/>\nIata de ce Benoit aokal a fost si ram\u00e2ne un reper greu de egalat in lumea graficii 3D. Consacrat ca desenator de personaje 2D precum Inspector Gallardo, el s-a \u201econvertit\u201c la grafica 3D realiz\u00e2nd jocuri electronice epocale precum \u201eAmerzone\u201c si \u201eayberia\u201c. aecretul sau, insa, nu se rezuma la enumerarea calitatilor de grafician cu care, in mod evident, este inzestrat. Mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, aokal a inteles ca secretul il reprezinta povestea, naratiunea din spatele imaginilor. Fara acest fundament intreg edificiul se clatina, amenint\u00e2nd sa se prabuseasca peste un public idiotizat de at\u00e2tea efecte speciale fara noima, fara mesaj. Creanga, Tolkien, Marquez sau Rowling pot fi fericiti: avem nevoie de povestitori. Fara ei, nici un erou nu poate salva lumea.<br \/>\n<em>Pittsburgh, UaA<\/em><\/p>\n<blockquote><p>Note:<br \/>\n1) http:\/\/steveogden.com\/blog\/2009\/shane-ackers-9-2\/<br \/>\n2) acurt-metrajul initial realizat de ahane Acker poate fi vizionat, pe YouTube, la urmatoarea adresa: http:\/\/www.youtube.com\/watch?v=5IQcMeNh7Hc<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mai int\u00e2i a fost Benoit aokal. Apoi a urmat Tim Burton. aau invers&#8230; Desi povestea lor e departe de a se fi incheiat, in ultimii ani, odata cu aparitia unui t\u00e2nar si inzestrat artist, ahane Acker, topografia lumii creatorilor de animatii 3D pare a se fi modificat simtitor. Drumul gloriei Dominata de reguli stricte, dictate&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noua\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nou\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[68,83,67,69],"class_list":["post-153","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-animatie-3d","tag-film","tag-robert-lazu","tag-shane-acker"],"views":2757,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/153","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=153"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/153\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28093,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/153\/revisions\/28093"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=153"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=153"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=153"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}