{"id":15297,"date":"2013-04-11T13:21:53","date_gmt":"2013-04-11T11:21:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15297"},"modified":"2013-04-11T13:21:53","modified_gmt":"2013-04-11T11:21:53","slug":"si-daca-am-vorbi-despre-dragoste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/si-daca-am-vorbi-despre-dragoste\/","title":{"rendered":"\u201eSi daca am vorbi despre dragoste?\u201d"},"content":{"rendered":"

Festivalul International al Filmului Mons 2013<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Am \u00eemprumutat titlul dintr-un c\u00e2ntec al unui mult iubit c\u00e2nt\u00e3ret italo-belgian, Fr\u00e9d\u00e9ric Fran\u00e7ois, numit, printre altele (dezarmant de simplu, prea simplu, prea ca la tar\u00e3, vorba aceea), si \u201echanteur d’amour\u201d. \u201eE si l’on parlait d’amour?\u201d zice melodia cu pricina a croonerului prezent, de altfel, \u00eentr-un concert, \u00een a treia zi a festivalului. Chiar asa, ce-ar fi dac\u00e3 am vorbi despre dragoste? Doar la Mons ne afl\u00e3m, dup\u00e3 stiinta mea, la singura \u00eent\u00e2lnire cinematografic\u00e3 din lume care se numeste \u201efestival du film d’amour\u201d, ajuns la cea de a 29-a editie. Anul viitor va fi unul aniversar, iar 2015 \u2013 b\u00e3nuiesc, unul al marilor s\u00e3rb\u00e3tori, av\u00e2nd \u00een vedere c\u00e3 orasul walon se preg\u00e3teste de pe acum pentru a fi \u00eenvestit drept capital\u00e3 european\u00e3 a culturii. Spun \u201ede pe acum\u201d pentru c\u00e3 organizatorii, oameni chibzuiti, au pus bani deoparte, au g\u00e3zduit, acum, o editie \u00een variant\u00e3 economic\u00e3, au str\u00e2ns cureaua cu g\u00e2ndul la viitorul apropiat, c\u00e2nd festivalul si urbea vor trebui s\u00e3 cinsteasc\u00e3 asa cum se cuvine evenimentele. Bine, bine, vor spune unii, dar c\u00e2nd orasul a dat Belgiei un prim-ministru, pe domnul Elio di Rupo care, p\u00e2n\u00e3 la numirea sa \u00een \u00eenalta functie \u00een stat, a fost nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t presedintele festivalului, nu poti spera, oare, la niscaiva avantaje, p\u00e3rtiniri, m\u00e2ng\u00e2ieri sentimentalo-financiare? Oric\u00e2t ar p\u00e3rea de ciudat, nu peste tot se fac aranjamente p\u00e2n\u00e3 si cu bunul Dumnezeu. Dac\u00e3 nu as fi fost martora austerit\u00e3tii din acest an, m\u00e3rturisesc c\u00e3 nici eu, venit\u00e3 din spatiul nostru balcanic, probabil c\u00e3 nu as fi crezut. Dar s\u00e3 revenim la oitele noastre pe care, mai mult ca sigur, ni le \u00eenchipuim \u00eendr\u00e3gostite p\u00e2n\u00e3 peste cap, dat fiind numele festivalului. Am mai scris, cred: ceea ce face orgoliul celor de la Mons este de a fi inventat o manifestare care acoper\u00e3 cu v\u00e2rf si \u00eendesat tot continutul cuv\u00e2ntului \u201edragoste\u201c. De fapt, dac\u00e3 trec repede \u00een revist\u00e3 ceea ce am v\u00e3zut aici de-a lungul timpului, erosul, \u201el’amor chi muove il sole e l’altre stelle\u201d, nu este deloc privilegiat, spatiul fiind destinat tuturor raporturilor care pun pret pe afectiunea uman\u00e3. Dar cum \u201ela marraine\u201d (nasa, cum ar veni), persoan\u00e3 care tine locul unei maestre de ceremonii, a fost Laura Morante, cunoscuta actrit\u00e3 italian\u00e3 descoperit\u00e3 si lansat\u00e3 de Nanni Moretti (\u201eCamera fiului\u201d, printre altele), si cum vedeta a sporit si ea r\u00e2ndurile actorilor ademeniti de regie, seara deschiderii i-a onorat filmul de debut, \u201eLe g\u00e2teau sur la cerise\u201d, o sprintar\u00e3 comedie foarte \u201e\u00e0 la fran\u00e7aise\u201d, (realizat\u00e3 chiar \u00een Franta), guvernat\u00e3 de zicala \u201ede ceea ce ti-e scris, nu scapi\u201d. Chiar atunci c\u00e2nd unei tinere femei \u00eei este fric\u00e3 de b\u00e3rbati precum unora de pisici. Filmul de \u00eenchidere, \u201eUne estonienne a Paris\u201d, al lui Ilmar Raag ne-a transportat si el, dup\u00e3 cum se observ\u00e3, tot \u00een capitala Frantei, una mai putin vesel\u00e3, cu fiinte venite s\u00e3-si fac\u00e3 un rost, cu altele care accept\u00e3 greu diferenta de clas\u00e3. Trufasa b\u00e3tr\u00e2n\u00e3, interpretat\u00e3 de Jeanne Moreau, va fi \u00eembl\u00e2nzit\u00e3 de o modest\u00e3, r\u00e3bd\u00e3toare si demn\u00e3 estonian\u00e3, \u00een rolul c\u00e3reia am f\u00e3cut cunostint\u00e3 cu o minunat\u00e3 actrit\u00e3, Laine M\u00e4gi. \u00centre cele dou\u00e3 filme \u2013 multe istorii din cele patru z\u00e3ri ale lumii despre neostenita c\u00e3utare a unei brume de bucurie omeneasc\u00e3, a unui fir de sperant\u00e3, despre d\u00e3ruire si indiferent\u00e3, despre politica atotdistrug\u00e3toare. \u00cen \u201eNaked Harbour\u201d al finlandezului Aku Louhimies, eroii a sapte povesti traverseaz\u00e3 o posomor\u00e2t\u00e3 s\u00e3pt\u00e3m\u00e2n\u00e3 nordic\u00e3 de iarn\u00e3. Fiecare cu ale lui: t\u00e2n\u00e3ra femeie bolnav\u00e3 de cancer, fata ametit\u00e3 de mirajul celebrit\u00e3tii, sotia gata s\u00e3 fac\u00e3 orice pentru a-si salva b\u00e3rbatul alcoolic, adolescentul imigrant umilit si altii nu se cunosc, dar se vor \u00eent\u00e2lni \u00een cele din urm\u00e3, dac\u00e3 nu mai senini, poate un pic mai \u00eenarmati \u00een fata r\u00e3ului. Printre filmele pe care abia asteptam s\u00e3 le v\u00e3d era si \u201ePartition inachev\u00e9e\u201d al pretuitului cineast s\u00e2rb Goran Paskaljevic, care nu stiu s\u00e3 m\u00e3 fi dezam\u00e3git vreodat\u00e3. Nu am \u00eenteles defel indiferenta juriului, prezidat de Pascal Thomas (Franta, juriu din care a f\u00e3cut parte si actrita noastr\u00e3 Mihaela S\u00e2rbu), \u00een fata unui film care, \u00een ciuda unei teme at\u00e2t de frecventate cum este c\u00e3utarea identit\u00e3tii, nu se las\u00e3 atins de emfaza ideologizant\u00e3 sau de sentimentalismul evoc\u00e3rii r\u00e3d\u00e3cinilor. Un b\u00e3tr\u00e2n profesor de muzic\u00e3 afl\u00e3 t\u00e2rziu de tot c\u00e3 ar fi fiul unor evrei care l-au \u00eencredintat unei familii salvatoare si nu vrea altceva dec\u00e2t s\u00e3 cinsteasc\u00e3 memoria tat\u00e3lui s\u00e3u. Putini sunt cei gata s\u00e3-i sar\u00e3 \u00een ajutor. \u00cen c\u00e2teva dintre peliculele v\u00e3zute, politica sau tensiunile sociale fac si desfac povestile de dragoste, unele melodramatice, precum \u201eI Am You\u201d (Peter Popzlatev, Bulgaria), altele incitante \u2013 \u201eProfesorul\u201d (al tunisianului Mahmoud Ben Mahmoud) \u2013, iar una de-a dreptul impresionant\u00e3, \u201eElefante blanco\u201d, semnat\u00e3 de Pablo Trapero, nume de prim\u00e3 m\u00e3rime al cinematografului argentinian. Totul este greu \u00een viata unei comunit\u00e3ti de la marginea metropolei Buenos Aires: greu s\u00e3 fii preot devotat, greu s\u00e3 construiesti case pentru oamenii s\u00e3raci, greu s\u00e3 iubesti. Mai \u00eentotdeauna prezent\u00e3, \u00eentr-o sectiune sau alta, tara noastr\u00e3 a fost selectionat\u00e3 \u00een competitia oficial\u00e3 cu filmul lui Dan Chisu, \u201eSi caii sunt verzi pe pereti\u201d. Norocul si ghinionul se joac\u00e3 de-a v-ati ascunselea cu viata unui om m\u00e3runt. Duios si demn \u00een st\u00e2ng\u00e3cia cu care \u00eencearc\u00e3 s\u00e3 se adapteze \u201enoului\u201d, un proasp\u00e3t somer, Marius Tocitu, fost magazioner (Adrian Titieni \u00eentr-un rol care \u00eei onoreaz\u00e3 talentul), lupt\u00e3 de zor cu informatica, \u00een admiratia vecinului s\u00e3u (\u201eIa uite aici, domnu’ Buzil\u00e3, Delete\u201d!), intepretat de un remarcabil t\u00e2n\u00e3r actor, Tudor Smoleanu. At\u00e2ta reciclare a fost numai bun\u00e3 s\u00e3-l trimit\u00e3 \u00een tab\u00e3ra celor care cad victim\u00e3 escrocheriilor cu c\u00e2stiguri fabuloase pe Internet, \u00een timp ce o alt\u00e3 poveste, paralel\u00e3, \u00eei preg\u00e3tea, poate, o r\u00e3sturnare de destin: fiul s\u00e3u, de a c\u00e3rui existent\u00e3 nu mai stia nimic, chiar c\u00e2stigase la o tombol\u00e3, numai c\u00e3 semnase, \u00een glum\u00e3, cu alt nume. Norocul am\u00e2ndurora at\u00e2rn\u00e3 de un fir de at\u00e3 care, vai, se va rupe exact \u00een clipa \u00eent\u00e2lnirii. \u00cenfr\u00e2nt, umilit, omul, devenit un miel turbat, nu mai vrea s\u00e3 aud\u00e3 de nimic, \u00eel alung\u00e3 pe b\u00e3iatul timid, sosit cu o veste bun\u00e3: \u201eFir-ati ai dracu’ cu milioanle voastre!\u201d. O poveste amar\u00e3 si tandr\u00e3 despre iluzii. Se pare c\u00e3, uneori, nici la ele nu avem dreptul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Festivalul International al Filmului Mons 2013 Am \u00eemprumutat titlul dintr-un c\u00e2ntec al unui mult iubit c\u00e2nt\u00e3ret italo-belgian, Fr\u00e9d\u00e9ric Fran\u00e7ois, numit, printre altele (dezarmant de simplu, prea simplu, prea ca la tar\u00e3, vorba aceea), si \u201echanteur d’amour\u201d. \u201eE si l’on parlait d’amour?\u201d zice melodia cu pricina a croonerului prezent, de altfel, \u00eentr-un concert, \u00een a treia… Cite\u0219te mai mult »\u201eSi daca am vorbi despre dragoste?\u201d<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8769],"class_list":["post-15297","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-international-al-filmului-mons"],"views":1018,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15297","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15297"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15297\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15297"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15297"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15297"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}