{"id":15295,"date":"2013-04-11T13:20:23","date_gmt":"2013-04-11T11:20:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15295"},"modified":"2013-04-11T13:20:23","modified_gmt":"2013-04-11T11:20:23","slug":"stoker-umbra-indoielii-lui-park-chan-wook","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stoker-umbra-indoielii-lui-park-chan-wook\/","title":{"rendered":"\u201eStoker\u201c \u2013 umbra indoielii lui Park Chan-wook"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Renumitul critic de film Pauline Kael afirma la un moment dat ca, atunci c\u00e2nd operatorii si editorii de la Hollywood voiau sa-si arate adevarata valoare, \u00eencercau sa foloseasca aceleasi efecte sau aceleasi miscari de camera pe care le concepeau cineastii europeni si japonezi. \u00centregul sau articol discuta despre raportul pe care \u00eel stabilesc filmele de la Hollywood si cele independente, care resping ambalajul stufos, dar care ajung, de fapt, sa brutalizeze produsul final. De remarcat faptul ca articolul dateaza din 1966. Acum suntem \u00een 2013, si se poate observa o diferenta majora. Hollywood-ul nu mai este interesat sa preia tehnici care au contribuit de-a lungul timpului la realizarea capodoperelor cinematografice.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u00cen acest moment, Hollywood-ul e un soi de reper absolut printre regizorii europeni si asiatici, care \u00eencearca sa ajunga la aceeasi concluzie din 1966, dar pe dos: \u201eSi noi putem face asta\u201c. Unul dintre cei care se alatura celor de la Hollywood este regizorul coreean Park Chan-wook.\u00a0 Filmele lui sunt urcate pe piedestal din varii motive. Spectacolul pe care ni-l ofera de fiecare data se concentreaza \u00een jurul unor personaje ale caror destine sunt poleite cu violenta si stropite la tot pasul cu fel de fel de capcane sau deadline-uri. E cu at\u00e2t mai curios, cu c\u00e2t conceptia despre frumos a lui Park Chan-wook poate fi remarcata doar atunci c\u00e2nd vine vorba despre violenta si relatia cauza-efect. Iar \u00eencadratura lui Park Chan-wook e mai mult dec\u00e2t o imagine; e un montaj al unei piese de teatru \u00een care personajul principal \u2013 si singurul, de altfel \u2013 reuseste sa atraga atentia spectatorului chiar si printr-o imobilitate nefireasca, ce produce un amalgam de senzatii si emotii.<br \/>\nUltimul lungmetraj al regizorului coreean si primul \u00een limba engleza, \u201eStoker\u201c, pare a fi unul dintre cele mai \u00eenaltatoare filme ale sale din punct de vedere vizual, fiind lucrat cu maiestrie si cu mestesug at\u00e2t de regizor, c\u00e2t si de operatorul cu care colaborase \u00een trecut pentru asa-numitul cult movie \u201eOldboy\u201c. Din pacate, acesta cam este singurul atu al filmului. \u201eStoker\u201c are la baza un scenariu scris de Wentworth Miller, \u00een colaborare cu Erin Cressida Wilson, si a avut parte de o soarta destul de nefericita, ram\u00e2n\u00e2nd timp de c\u00e2tiva ani pe rafturile prafuite de la Hollywood, ocupate \u00een mare parte de scenariile refuzate de producatori. Daca scenariul e lipsit de substanta, transformarea cea mai mare pe care o putem observa \u00een aceasta poveste \u00eei apartine \u00een totalitate lui Park Chan-wook si operatorului sau, Chung-hoon Chung. Pentru ca este unul dintre cei mai mari admiratori ai maestrului suspansului \u2013 Alfred Hitchcock \u2013, se poate spune ca Park Chan-wook \u00eesi \u00eendeplineste o dorinta veche: cea de a mula propria sa viziune pe scheletul far\u00e2micios al unui scenariu care se presupune ca s-ar trage din tinuturile hitchcockiene.<br \/>\n\u201eStoker\u201c spune povestea unei fete pe nume India (Mia Wasikowska) si se concentreaza \u00een totalitate pe jocurile dintre perceptiile si flashback-urile personajului. \u00cen ziua \u00een care \u00eemplineste optsprezece ani, tatal Indiei moare \u00eentr-un accident suspect, iar \u00een aceeasi zi \u00eesi face aparitia, \u00een timpul \u00eenmorm\u00e2ntarii, un membru al familiei, unchiul Charlie (Matthew Goode), despre care nimeni nu stia p\u00e2na atunci nimic. Acesta intra \u00eencetul cu \u00eencetul \u00een familia Stoker, urmarindu-si tinta \u00een ceea ce priveste relatia amoroasa cu mama Indiei, Evelyn (Nicole Kidman), si apropierea de nepoata lui. Structura narativa, asa cum este scrisa ea pe foaie, nu pare a fi deloc complexa, doar ca este \u00eentretaiata de flashback-uri si de imagini care tot revin pe ecran, \u00een scopul obtinerii unei tensiuni puternice. Ei bine, presa americana e speculat si a aclamat faptul ca scenariul porneste de la unul dintre filmele americane ale lui Hitchcock, \u201eShadow of a Doubt\u201c \u2013 film care se concentreaza si el pe relatia unchi-nepoata. Dar, de fapt, \u201eStoker\u201c \u2013 asa cum a fost el scris, regizat, editat, dar si interpretat \u2013 nu reprezinta dec\u00e2t o mare pastisa hitchcockiana care \u00eesi trage seva din mai multe filme ale regizorului.<br \/>\n\u00cen \u201eShadow of a Doubt\u201c accentul cade pe comunicarea telepatica dintre unchi si nepoata \u2013 un subiect \u201emental\u201c care l-a atras pe Hitchcock dintotdeauna \u2013, pe c\u00e2nd \u00een \u201eStoker\u201c conexiunea dintre cei doi nu mai are nicio legatura cu imaginea mentala, ci se bazeaza \u00een totalitate pe senzatia pe care o produce si pe sunetele care o caracterizeaza. \u00cen filmul lui Park Chan-wook\u00a0 nu mai exista acea comunicare intensa, bazata pe o relatie de rudenie foarte str\u00e2nsa, ci este vorba despre o chemare aproape supranaturala. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, unchiul Charlie din \u201eStoker\u201c nu este acelasi unchi Charlie pe care \u00eel vedem \u00een filmul lui Hitchcock. Matthew Goode este prin excelenta un Norman Bates cu acte \u00een regula \u2013 privirea, ochii care \u00eei sticlesc de nerabdare, sur\u00e2sul timid si expresia senina care gazduieste multe g\u00e2nduri negre tradeaza simbioza dintre cele doua personaje. Este notabila si atmosfera creata de regizorul coreean, mai cu seama \u00een scenele care denota o sexualitate aparte. Hitchcock afirma la un moment dat ca el a filmat crimele ca pe niste scene de dragoste, iar scenele de dragoste ca pe niste crime. Park Chan-wook \u00eencearca sa faca acelasi lucru, si reuseste \u00eentr-o oarecare masura sa produca un efect puternic, \u00eendeosebi \u00een scena \u00een care India \u00eesi arata placerea \u2013 ba chiar e incitata \u2013 la vederea unchiului Charlie, care \u00eel sugruma pe unul dintre colegii ei cu o curea. Scena \u00een sine este o trimitere directa la un alt film al lui Hitchcock, \u201eRope\u201c, \u00een care crima de factura nietzscheana pare a produce o placere morbida personajelor care o \u00eenfaptuiesc. Si asemanarea e cu at\u00e2t mai evidenta, cu c\u00e2t scena respectiva continua sa se desfasoare \u00een baie, \u00een timp ce India face dus \u2013 trimitere inconfundabila catre marele \u201ePsycho\u201c.<br \/>\nDar, de fapt, \u00eentreaga functie regizorala a fost cea de a plasa c\u00e2te un efect puternic, de sexualitate si de atractie, \u00een fiecare dintre scenele menite sa-i readuca \u00een prim-plan pe cei doi protagonisti. \u00cen pofida frumusetii pe care o transmite mestesugul lui Park, tapitat cu tot felul de pattern-uri si paianjeni pe care \u00eei readuce din filmele de pe meleagurile natale, povestea si personajele par a fi lasate sa tot astepte. Structura narativa da nastere la tot felul de ramificatii care nu se \u00eent\u00e2lnesc niciodata, indiferent ca e vorba despre imagini mentale sau despre flashback-uri. Si felul \u00een care Park abordeaza violenta, de aceasta data, pare sa se fi schimbat. Crimele lui Charlie sunt realizate cu eleganta, surprinse uneori \u00een cadre fixe, care \u00eenrameaza aproape pictural \u00eentreaga scena, si prin gesturi somptuoase, care se concentreaza strict pe obiectul crimei. \u00censa, chiar si asa, violenta e abreviata si formatata la rigorile impuse de Hollywood.<br \/>\n\u201eStoker\u201c este genul de film \u201eblestemat\u201c, \u00een masura \u00een care povestea si-a pierdut farmecul de odinioara, mai cu seama c\u00e2nd vorbim despre o \u201ere\u00eenviere\u201c a basmului hitchcockian, dar ram\u00e2ne un exemplu bun de mestesug la nivel de imagine si de atmosfera.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Renumitul critic de film Pauline Kael afirma la un moment dat ca, atunci c\u00e2nd operatorii si editorii de la Hollywood voiau sa-si arate adevarata valoare, \u00eencercau sa foloseasca aceleasi efecte sau aceleasi miscari de camera pe care le concepeau cineastii europeni si japonezi. \u00centregul sau articol discuta despre raportul pe care \u00eel stabilesc filmele de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stoker-umbra-indoielii-lui-park-chan-wook\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eStoker\u201c \u2013 umbra indoielii lui Park Chan-wook<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_hide_featured_image":false,"_jetpack_featured_image_duplicate_dismissed":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[66],"tags":[8768,83],"class_list":["post-15295","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-stoker","tag-film"],"views":1102,"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15295","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15295"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15295\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15295"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15295"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15295"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}