{"id":15293,"date":"2013-04-11T13:19:18","date_gmt":"2013-04-11T11:19:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15293"},"modified":"2013-04-11T13:19:18","modified_gmt":"2013-04-11T11:19:18","slug":"ingeri-demoni-oameni","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ingeri-demoni-oameni\/","title":{"rendered":"Ingeri, demoni, oameni"},"content":{"rendered":"

James Meek, Un gest de iubire,<\/em> traducere de Fraga Cusin, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u201eRevolutionarul intra \u00een viata publica, a claselor si a asa-zisei culturi si traieste \u00een ea numai pentru ca are \u00eencredere \u00een distrugerea ei rapida si totala. Nu e revolutionar daca simte mila pentru ceva din aceasta lume. Nu este revolutionar acela care nu poate merge p\u00e2na la capat.\u201c Acestea sunt doar o parte a convingerilor pe care le manifestau (sau trebuia sa le manifeste ori sa le dob\u00e2ndeasca \u00een cel mai scurt timp) tinerii rusi cu simpatii politice de st\u00e2nga, implicati, la \u00eenceputul secolului XX, \u00een actiuni de destabilizare a statului sau chiar \u00een activitati teroriste. Plas\u00e2nd aceste fragmente din asa-numitul \u201eCatehism al revolutionarului\u201c chiar \u00een primul capitol al romanului sau intitulat \u201eUn gest de iubire\u201c (\u201eThe People’s Act of Love\u201c) (2005), James Meek sugereaza de la bun \u00eenceput cititorului ca una dintre preocuparile sale esentiale va fi sa evalueze, pe parcursul textului, consecintele pe care le au asupra tinerei generatii ideile revolutionar-anarhiste (deloc lipsite de accente teroriste!) prezente \u00een Rusia primelor decenii ale secolului trecut. \u00censa, dincolo de acest aspect, Meek are \u00een vedere o serie de aspecte mai putin cunoscute din istoria prezenta a Rusiei, si anume prezenta Legiunii Cehoslovace \u00een Siberia, unde soldatii cehi, ajunsi aici \u00een urma tulburarilor care au marcat destramarea Imperiului Austro-Ungar, vor fi siliti sa ram\u00e2na \u00eentr-o situatie de semicaptivitate p\u00e2na \u00een anul 1920, c\u00e2nd vor fi evacuati \/ salvati, cumva in extremis. Apoi, \u201eUn gest de iubire\u201c nu se fereste sa aduca \u00een discutie \u2013 si chiar sa plaseze \u00een prim-planul actiunii \u2013 comunitatile rusesti de castrati voluntari (\u201eskopt\u00ee\u201c), aparute \u00een regiunile siberiene \u00eenca din veacul al XIX-lea, dar a caror prezenta a fost atestata chiar si dupa \u00eencheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si, ca un ultim element de mentionat aici, dar nicidecum \u00een ultimul r\u00e2nd, autorul cu siguranta si sub impulsul formatiei sale de jurnalist specializat \u00een problemele zonelor de conflict si nedorind sa se fereasca de ceea ce i-ar \u00eenspaim\u00e2nta, poate, pe multi oameni de litere, trateaza \u2013 si nicidecum \u00een cheia detaliilor demne de rubrica faptului divers ori a stirilor s\u00e2ngeroase \u2013 fenomenul canibalismului atestat si practicat \u00een Siberia de catre unii detinuti care reuseau sa evadeze din \u00eengrozitoarele lagare de acolo: acestia ademeneau, adesea, o \u201evictima naiva\u201c (de cele mai multe ori un detinut mai t\u00e2nar si lipsit de experienta); \u00een prima faza ajutau respectiva persoana sa se salveze, dar apoi, daca situatia devenea disperata, iar resursele de hrana se terminau, sf\u00e2rseau prin a o m\u00e2nca.
\nAcolo unde \u00eengerii se tem sa paseasca…<\/strong>
\nChiar si aceste detalii demonstreaza ca \u201eUn gest de iubire\u201c este nu doar o carte extrem de temerara din punctul de vedere al tematicii si detaliilor implicate \u00een naratiune, ci si una ce da senzatia, nu o data, ca se transforma \u00eentr-un adevarat roman de aventuri, punctat de momente de suspans si de spectaculoase rasturnari de situatie. Cu toate acestea, textul nu e niciodata obositor, iar amanuntele fortate sau excesive sunt ocolite cu grija, astfel \u00eenc\u00e2t prima impresie de lectura este aceea a unei carti solide si temeinic scrise, care ne duce cu g\u00e2ndul la atmosfera ce marcheaza multe dintre creatiile lui Dostoievski sau Turgheniev, dar av\u00e2nd si o serie de note care ne trimit la o noua versiune a \u201eInimii \u00eentunericului\u201c \u2013 raportarea la proza lui Joseph Conrad fiind, de altfel, evidenta \u00een multe din punctele nodale ale actiunii. \u201eUn gest de iubire\u201c configureaza, astfel, tar\u00e2mul unde, ca sa repetam formula lui E.M. Forster (care \u00eel parafraza pe Alexander Pope), \u201e\u00eengerii se tem sa paseasca\u201c, dar unde nici demonii nu par a se simti \u00een largul lor. \u00cen orice caz, \u00een uriasa Siberie, diferentele \u00eentre \u00eengeri si demoni ameninta, \u00een nu putine momente, sa nu mai fie deloc relevante…
\nCartea \u00eencepe cu un scurt capitol ai carui protagonisti sunt t\u00e2narul student Samarin si iubita sa, Katia, iar \u00eent\u00e2mplarile se petrec la Raduga, un orasel de pe Volga, \u00een anul 1910. Samarin nu reuseste sa o \u00eempiedice pe Katia sa detoneze explozibilul pe care-l purta asupra ei, asa ca fata va fi deportata \u00een Siberia. Dupa noua ani, Samarin ajunge la Iaz\u00eek, un sat din apropierea fluviului Enisei, nu departe de Irkutk, locuit de o secta de castrati condusa de \u201eiluminatul\u201c Gleb Balasov, iar sosirea fostului student aici coincide cu o serie de crime care spulbera pe data linistea unei localitati unde nu se mai \u00eent\u00e2mplase nimic notabil de c\u00e2nd se stabilise aici Legiunea Cehoslovaca \u2013 mai precis, ramasitele acesteia \u2013 ai carei soldati se resemnasera cu o existenta precara, mereu la cheremul dezaxatului comandat, Matula. \u00censa tot la Iaz\u00eek ajunsese, \u00een urma cu c\u00e2tiva ani, si o femeie frumoasa \u00eensotita de un baietel, iar cei doi determina aparitia unor conflicte \u00eentre oameni care, teoretic, ar fi trebuit sa se fi eliberat, odata cu castrarea ritualica, de toate posibilele tentatii pam\u00e2ntesti.
\nUmanitate si dezumanizare \u00a0<\/strong>
\nNumai ca femeia, pe nume Anna Petrovna, e nu numai tulburatoare si imposibil de dominat de catre efeminatii membrii ai sectei, ci se va dovedi a fi nimeni alta dec\u00e2t sotia lui Balasov, considerat mort pe c\u00e2mpul de lupta. Iar Aliosa, baietelul, ajunge sa fie singurul copil al unui sat desprins parca dintr-un \u00eenfricosator basm. Anna se va vedea prinsa rapid \u00een pasiunea pentru Muntz, soldatul ceh de origine evreiasca, si \u00eensusi Samarin, pe care toata lumea e tentata sa-l considere altfel si altul dec\u00e2t e \u00een realitate si, tocmai pentru ca acesta e posesorul unei remarcabile retorici, sa ignore primejdia pe care el o reprezinta pentru toti cei pe care si-i apropie. Abia catre final, \u00eentr-un extrem de tensionat dialog cu Balasov, Samarin va marturisi pentru prima data ceea ce crede si-si va afirma telurile distrugatoare. \u201eNu exista nici o alta lume \u00een afara de asta si nici o alta viata. Trebuie sa ne facem propriul nostru paradis aici, daca vrem un paradis, dar o sa dureze foarte mult si va trebui sa moara foarte multa lume. Eu sunt aici, pe pam\u00e2nt, ca sa nimicesc tot ce nu seamana cu Paradisul.\u201c
\nDincolo de subiectul \u00een sine \u2013 socant, sa recunoastem, \u00een multe din datele sale \u2013 romanul lui Meek convinge mai ales prin modul \u00een care materialul narativ este organizat, autorul fiind un adevarat maestru \u00een a construi o poveste \u00een interiorul alteia si a-si face personajele sa-si istoriseasca existenta \u00een fata celorlalte, astfel \u00eenc\u00e2t, indirect, cititorul sa aiba o imagine c\u00e2t mai cuprinzatoare a si asupra acelor ani at\u00e2t de fram\u00e2ntati din istoria Rusiei. Fiecare personaj se transforma, asadar, \u00een narator sau cel putin \u00een voce narativa, cartea excel\u00e2nd \u00een suprapuneri ale planurilor, semnificatiilor si vocilor. Interesant este, apoi, modul \u00een care sunt prezentati protagonistii: caci, la o lectura atenta, oric\u00e2t de diferiti pot parea initial Balasov si Samarin, castratul de bunavoie si teroristul din convingere, ei se dovedesc a nu fi altceva dec\u00e2t doua fete \u2013 \u00eenspaim\u00e2ntatoare \u2013 ale unui proces de dezumanizare pe care cu greu ni l-am fi putut imagina. \u00cen acest context, Anna devine cu at\u00e2t mai umana si atrage pe data simpatia cititorului, fiind, practic, singura fiinta din aceasta lume care simte ceva \u2013 at\u00e2t fata de sine, c\u00e2t si fata de cei din jurul sau. Sigur, James Meek discuta, fie si tangential, raportul stabilit astfel \u00eentre impulsul sexual, pe de o parte, si trairea umana, pe de alta. Nu va fi, deci, o surpriza prea mare c\u00e2nd, la final, Samarin va dori sa fie castrat el \u00eensusi, dar nu pentru a ajunge \u00eentr-un rai pam\u00e2ntesc, propovaduit de Balasov, ci pentru a se elibera de orice posibila legatura, fie ea si sexuala, cu o fiinta umana. Se vadeste acum si faptul ca \u201eGradina Alba\u201c, despre care vorbise de-a dreptul obsesiv Samarin p\u00e2na atunci, nu a existat niciodata, iar istoria pe care o relatase el cu privire la evadarea sa si urmaritorul care s-ar fi aflat pe urmele lui e o pura fictiune. De fapt, el e tortionarul, nu victima, iar raul se gaseste nu doar \u00een el \u00eensusi, ci este reprezentat pe de-a-ntregul de propria sa fiinta, prin urmare e usor de preconizat ulterioara si rapida sa ascensiune \u00een r\u00e2ndul aparatului de propaganda si represiune sovietic \u2013 care nu doar ca avea nevoie de asemenea soldati credinciosi si lipsiti de umanitate, ci, \u00een situatii extreme, \u00eei putea si crea…
\nUn roman al conditiei umane<\/strong>
\nSuccesul cartii a fost imens, \u201eUn gest de iubire\u201c fiind \u00eencununat, imediat dupa aparitie, cu numeroase premii literare, bucur\u00e2ndu-se de traduceri \u00een numeroase limbi straine. Numerosi critici au explicat fenomenul prin curajul lui James Meek de a readuce \u00een actualitate romanul conditiei umane, despre care s-a discutat foarte mult cu c\u00e2teva decenii \u00een urma si care le paruse multora a-si fi epuizat formulele expresive. \u00censa scriitorul englez convinge nu numai prin tema generala, nici doar prin capacitatea de a orchestra aproape perfect un roman istoric palpitant, ci si prin profunzimea analizei psihologice si prin \u00eentrebarile care se ghicesc adesea \u00een subtextul acestei carti: \u00een ce masura oamenii ram\u00e2n oameni atunci c\u00e2nd sunt confruntati cu situatii limita? \u00cen ce fel frumusetea si fervoarea mistica se pot apropia sau, \u00een anumite circumstante, chiar pot da nastere unor inimaginabile orori? Si care e, \u00een acest nou context, adevarata datorie a fiintei umane fata de sine si fata de semeni?…
\n\u00censa James Meek e pe deplin constient si de fascinatia pe care o reprezinta, pentru majoritatea naratiunilor plasate \u00een imensul cadru al Rusiei, tema exilului \u2013 fie el voluntar sau fortat. Astfel, scriitorul valorifica, la nivelul propriei sale creatii, sensurile deportarii sau retragerii personajelor \u00een Siberia, tin\u00e2nd seama, fara \u00eendoiala, de impactul pe care l-a avut aceasta regiune asupra lui Dostoievski, dar trimit\u00e2nd, subtextual, si la implicatiile Kazahstanului pentru opera lui Soljenit\u00een. Martin Amis, \u00een \u201eCasa \u00cent\u00e2lnirilor\u201c, pornise de la sugestii asemanatoare (merg\u00e2nd, partial, pe urmele lui Boris Pasternak), \u00eensa Meek, marcat si de sustinuta sa activitate jurnalistica, mentine totul la un extraordinar nivel al intensitatii, at\u00e2t \u00een ceea ce priveste desfasurarea \u00eent\u00e2mplarilor, c\u00e2t si detaliile de atmosfera. \u00cen plus, romanul acesta include, daca avem \u00een vedere finalul, si o serie de note parabolice \u2013 chiar daca deloc lipsite de unele accente dickensiene \u00een privinta pedepsei sau recompensei de care personajele au parte. Dar, mai cu seama, spune, \u00eentr-o maniera aparent simpla si accesibila, \u00eensa care se dovedeste a fi foarte profunda, multe lucruri despre ce (mai) \u00eenseamna sa fii (sa ram\u00e2i?) om \u00eentr-o lume din care adevarata pace pare a fi disparut de mult.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

James Meek, Un gest de iubire, traducere de Fraga Cusin, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011   \u201eRevolutionarul intra \u00een viata publica, a claselor si a asa-zisei culturi si traieste \u00een ea numai pentru ca are \u00eencredere \u00een distrugerea ei rapida si totala. Nu e revolutionar daca simte mila pentru ceva din aceasta lume. Nu este… Cite\u0219te mai mult »Ingeri, demoni, oameni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8766,8767],"class_list":["post-15293","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-james-meek","tag-un-gest-de-iubire"],"views":1543,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15293","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15293"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15293\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15293"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15293"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15293"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}