{"id":15291,"date":"2013-04-11T13:17:48","date_gmt":"2013-04-11T11:17:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15291"},"modified":"2013-04-11T13:17:48","modified_gmt":"2013-04-11T11:17:48","slug":"orbirea-ca-povestire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orbirea-ca-povestire\/","title":{"rendered":"Orbirea ca povestire"},"content":{"rendered":"

Juli\u00e1n Fucks, Istorii despre literatura si orbire (Borges, Joao Cabral si Joyce),<\/em> Traducere si note de Anca Ferro, Editura Univers, 2012<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

De la volumul lui Peter Ackroyd \u2013 \u201eUltimul testament al lui Oscar Wilde\u201c \u2013, nu am mai citit cu placere o biografie fictionalizata p\u00e2na la recentul volum tradus la Univers, \u201eIstorii despre literatura si orbire\u201c, \u00een care gasim nu una, ci trei povesti unde scriitorii Borges, Joao Cabral si Joyce devin personaje ale propriilor vieti. Lu\u00e2nd ca punct comun nu doar statutul de mari scriitori, ci mai ales orbirea acestora, scriitorul brazilian Juli\u00e1n Fuks (nascut \u00een 1981) pune cap la cap elemente biografice, texte literare, referinte critice si mai ales imaginatia cu care le leaga pe toate si le sterge \u00een acelasi timp frontierele. Citind cele trei texte, nu poti separa realul de verosimil dec\u00e2t daca cunosti de-a fir a par viata si creatia literara a celor trei.
\nFac\u00e2nd recurs la intertextualitate si fractur\u00e2nd ordinea temporala, autorul urmareste, pe de o parte, o dimensiune recuperatorie prin narativizarea vietilor celor trei (o reconstructie fictiva a trecutului, o \u201emetafictiune istorica\u201c), iar pe de alta parte, un fir speculativ-analitic, \u00een prim-plan trec\u00e2nd consecintele pe care le-a avut orbirea asupra vietilor acestora, noua relatie cu scrisul pe care orbirea a impus-o. Povestirile lui Fuks sunt bazate pe o cunoastere foarte amanuntita a vietii si a literaturii scrise de Borges, Cabral si Joyce, dar si pe multa empatie care permite inventarea unor situatii sau g\u00e2nduri ce se asaza \u00een prelungirea vietii si a literaturii. Jocul intelectual dintre \u201eadevarat\u201c si \u201efals\u201c este unul reusit, chiar daca nu atinge complexitatea si amploarea celui practicat de Peter Ackroyd.
\nPovestirea despre Borges \u00eencepe cu imaginea scriitorului mort a carui fiinta este resuscitata din amintiri de catre profesorul Jaime Alazraki, autorul unor eseuri despre Borges, care urmeaza sa participe la priveghiul acestuia de la Geneva: \u201eAsa fusese mereu stilul sau de conversatie: mergea p\u00e2na unde \u00eel duceau ramificatiile si culoarele inepuizabilei sale memorii. Cu bastonul echilibrat pe un picior, cu dezinvoltura celui care si-a antrenat capacitatea de a glumi de-a lungul a treizeci de ani de orbire, cu ochii concentrati \u00eentr-un punct de sus, aflat \u00een departare, ca si cum ar fi vazut ceea ce nimeni nu vede\u201c.
\nInsinuarea \u00een mintea lui Borges scoate la iveala cr\u00e2mpeie intime ale unei lumi nevazute, marcate de nevoi, precum cea de culoare, \u00een special de rosul si negrul lui Stendhal, \u00een conditiile \u00een care singura culoare certa este galbenul: \u201eCelelalte culori sunt \u00eenselatoare. Verdele si albastrul sunt imprecise: albastrul poate fi verde, verdele poate fi albastru. Culori nedefinite care apar dintr-o lume nedefinita, scufundata la r\u00e2ndul sau \u00eentr-o ceata cenusie care uzurpa si albul\u201c. Tacerea este sparta de unicul zgomot al imaginatiei. Lumea lui Borges apare privata de spatiu, dar plina de timp construit mai ales prin succesiunea g\u00e2ndurilor si prin numararea anilor de c\u00e2nd lectura \u00eei este interzisa. Izolat de vizibilul exterior, Borges apare ca stap\u00e2n al unei lumi \u00eenchise, precum cea a visului si mai ales a cuvintelor: \u201eBorges se asaza comod \u00een fotoliu si cauta \u00een echilibrul \u00een care \u00eesi tine bastonul stap\u00e2nirea armonioasa a cuvintelor\u201c. E o lume \u00eenchisa si totusi infinita, cuprinz\u00e2nd at\u00e2tea universuri spiralate: memoria si uitarea, visul, despartirea, nemurirea, identitatea, dedublarea, limbajul ca muzica si pasiune, necontenita confruntare cu sine \u00eensusi, cuvintele drept centru al vietii, biblioteca (cea mai mare jucarie care i s-a dat copilului Borges) si mai ales labirintul: \u201eLabirinturile, aceste simboluri inevitabile ale perplexitatii. (…) labirinturile exterioare sunt simple, se g\u00e2ndi el dupa ce pleca Emir. Ceea ce este dificil este sa te poti descurca \u00een labirintul pe care fiecare om si-l faureste si \u00eel modeleaza. Labirintul multiplu al pasilor pe care viata ta \u00eel traseaza, \u00eencep\u00e2nd cu o zi greu de precizat din copilarie\u201c.
\nImagini, g\u00e2nduri sau \u00eent\u00e2mplari din care au izvor\u00e2t versuri sunt presarate aparent \u00eent\u00e2mplator, contur\u00e2nd, \u00eensa, pasiunea pentru literatura si legatura dintre viata si cartile scrise. Ipotezele asupra schimbarilor produse de orbire sunt tulburatoare, pendul\u00e2nd \u00eentre limitare si libertate: \u201eAtunci chipul persoanelor cunoscute \u00eencremeni \u00een ultima lor imagine vazuta \u2013 deja nu mai \u00eembatr\u00e2neau, ceea ce era un motiv de celebrare \u2013, strazile \u00eesi alesesera ultimele lor culori (…) Lucrurile, care poate ca sunt mult prea numeroase \u00een aceasta lume, se limitara la cele care \u00eencap \u00een spatiul rigid al memoriei. Borges \u00eesi alese si propriul chip. Deja nu mai stia cine era acela care \u00eel privea atunci c\u00e2nd \u00eesi privea chipul \u00een oglinda (…) Orbirea i-a lasat mostenire un g\u00e2nd pretios: Democrit si-a scos singur ochii pentru a putea g\u00e2ndi; timpul a \u00eendeplinit rolul lui Democrit \u00een cazul sau\u201c.
\nRelatia dintre realitate si fictiune este firul invizibil care leaga mai toate paginile din cartea lui Fucks, scrise pe alocuri \u00eentr-un stil condensat, reflexiv, cu mare putere de sugestie: \u201eRealitatea este mai ciudata dec\u00e2t fictiunea, pentru ca noi suntem cei care creeaza fictiunea, pe c\u00e2ta vreme autorul realitatii este altul, Celalalt, Dumnezeu. Si poate ca nu este doar mai ciudata. Poate ca linia subtire care desparte realitatea de fictiune este prea ne\u00eensemnata sau, cine stie, realitatea nici nu exista, iar lumea poate ca este cea mai pura fictiune: fictiunea unui unic autor uman. Cea mai veche forma de fictiune este visul. Visul daruieste fiecarui om o infima eternitate personala\u201c.
\n\u00cen povestirea care \u00eel are ca personaj principal pe Joao Cabral a carui trezire din \u00eentuneric este imposibila, somnul acestuia se transforma \u00een prilej de a desprinde o definitie poetica a somnului: \u201eSomnul: o aventura care nu se poate povesti, care nu lasa urme palpabile, din care nu aduci nimic pe tar\u00e2mul realitatii. Aceasta stare, acest tunel \u00een care ne afundam si \u00een care disparem, aceasta absenta care amuteste, iata ce este somnul\u201c. Ca si \u00een cazul lui Borges, daca \u201elumea obiectelor concrete, ceasornicul natural al existentei nu-i mai sunt accesibile\u201c, \u00eenfruntarea cu \u201enedesav\u00e2rsirea cuvintelor\u201c, grija fata de cuvinte cu care umple timpul si spatiul amintirilor e tot ce-i mai ram\u00e2ne.
\nDorintele si temerile copilului Jim (James Joyce), dependenta acestuia de ochelari, nedreptatea de a fi batut pentru temele nefacute din cauza ochelarilor sparti, gesturi marunte, cotidiene si peste toate epifaniile, relevarea esentelor ce se cer transpuse \u00een cuvinte, afinitatile cu Ibsen (inclusiv \u00een ceea ce priveste caminul conjugal), alcoolul, dificultatea de a gasi un editor, nevoia de a scrie si de a c\u00e2stiga, sclavul orbiei, nevoia de a transmite importanta lucrurilor banale catre cititori \u2013 toate aceste istorii personale rezoneaza aici cu fragmente din scrierile sale.
\nCa si Ackroyd, Juli\u00e1n Fuks crede ca orice scriitura se face din scriituri anterioare, prin absorbtie si translare, scrierea ca palimpsest si istoria ca mister ce permite interpretari si reinventari nemaifiind dec\u00e2t niste consecinte c\u00e2t se poate de plauzibile. Scrie Fuks \u00een \u201eProlog necesar\u201c: \u201epovestirea nu se va naste daca alta minte nu ar dori sa si-o \u00eensuseasca asa cum este ea si daca nu recurge la aceleasi procedee ca si mintea cealalta. Povestirile sunt pe c\u00e2t de trecatoare, pe at\u00e2t de repetitive sau tocmai de aceea se repeta, pentru ca nu accepta efemeritatea existentei lor\u201c. Si e placut sa constati ca scriitorii exista si pentru a ajunge, la r\u00e2ndul lor, personaje \u00een propria poveste, bucur\u00e2ndu-se de empatia plina de tandrete comprehensiva a unui alt scriitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Juli\u00e1n Fucks, Istorii despre literatura si orbire (Borges, Joao Cabral si Joyce), Traducere si note de Anca Ferro, Editura Univers, 2012   De la volumul lui Peter Ackroyd \u2013 \u201eUltimul testament al lui Oscar Wilde\u201c \u2013, nu am mai citit cu placere o biografie fictionalizata p\u00e2na la recentul volum tradus la Univers, \u201eIstorii despre literatura… Cite\u0219te mai mult »Orbirea ca povestire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8765,8764],"class_list":["post-15291","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-istorii-despre-literatura-si-orbire","tag-julian-fucks"],"views":1258,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15291","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15291"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15291\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15291"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15291"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15291"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}