{"id":15289,"date":"2013-04-11T13:16:20","date_gmt":"2013-04-11T11:16:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15289"},"modified":"2013-04-11T13:16:20","modified_gmt":"2013-04-11T11:16:20","slug":"simona-sora-de-pe-lumea-cealalta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/simona-sora-de-pe-lumea-cealalta\/","title":{"rendered":"Simona Sora, de pe lumea cealalta"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Simona Sara, <em>Hotel Universal,<\/em> Editura Polirom, 2012<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>\u00cen ultimii ani, Simona Sora s-a mutat cu totul din casuta cronicii curente \u00eentr-o rubrica mai libera de comentariu, d\u00e2nd fixurile pozitiei criticaresti pe un hedonism de cititor dezlegat. S-a definit, de fapt, tot mai mult ca un critic \u00een rezerva, cu toate ca, prin grad si munitii, ram\u00e2ne una din instantele de autoritate de dupa \u201990. Cultura hispanica, pe care publicista \u201eDilemei\u201c a prefatat-o periodic \u00een articolele sale, i-a oferit probabil si ea un spatiu de recul fata de ograda literara autohtona. Sigur \u00eensa ca nu blazarea sau indecizia au fost motivele acestei migratii: \u00een primul r\u00e2nd, un eseist de calitate, cu talent critic si amplitudine teoretica, Simona Sora \u00eesi cauta formula \u00een pielea careia sa respire cel mai bine. Caci la fel ca optzecistii cu care e \u00een multe privinte g\u00e2nd la g\u00e2nd, autoarea ia scrisul foarte personal, apropiindu-l organic de scriptor (ceea ce, desigur, n-are a face cu simplul \u201esubiectivism\u201c). C\u00e2t se poate de firesc atunci pentru comentator sa-si chestioneze mai ad\u00e2nc, la un moment dat, si constiinta de creator. De altfel, banuielile multora ca Simona Sora ar nutri o legatura intima cu beletristica le-a sporit si volumul din 2009, \u201eRegasirea intimitatii\u201c. Tematica sa \u201ecorporala\u201c dadea curs unei ipoteze foarte sistematice de istorie literara rom\u00e2neasca, sprijinita pe un esafodaj inedit de concepte, \u00eensa prilejuia si momente analitice \u00een care comentatorul se contopea cu subiectul sau. Fara sa fie bibilita, fara sa-i lipseasca precizia, fraza Simonei Sora a avut dintotdeauna elasticitate si forta evocatoare.<br \/>\nCalitatea stilistica ar fi fost deci de asteptat, dar cred ca reala surpriza a debutului sau \u00een proza este ca autoarea g\u00e2ndeste cu adevarat romanesc \u2013 \u00een ad\u00e2ncime, unitate, densitate. Cum reuseste asta e \u00eensa mai greu de explicat, caci, \u00een ciuda eforturilor laudabile ale unor cronicari, romanul sau nu e usor de rezumat si nici personajele lui simplu de caracterizat. Caci prozatoarea cartografiaza doua continente istorice diferite \u2013 un secol XIX de colorit sud-estic si niste ani \u201990 de bezmetica studentime bucuresteana, fac\u00e2nd eforturi inclusiv de stil (mai ceremonios, \u00een primul caz) sa nu le confunde. Nici eroii romanului \u2013 fiecare un cosmos \u00een sine \u2013 nu participa neaparat toti \u00eentr-o poveste comuna. Cei mai multi par sa se \u00eenv\u00e2rta haotic \u00een jurul c\u00e2te unui ax propriu pe care \u00eel nimeresc cu greu. E drept ca lucrurile s-ar mai lega prin supra-personajul hotelului din titlu: cele doua planuri temporale acopera perioada din preajma \u00eentemeierii Universalului, respectiv faza ultima, decrepita si promiscua, soldata cu \u00eenchiderea acestuia. Totusi, Simona Sora nu vrea sa scrie doar istoria romantata a unui loc-cult pentru bucurestenii boemi si nici file mentalitar-vestimentare vintage, asa cum foarte onorabil face Ioana P\u00e2rvulescu reconstituind orasul d\u2019antan.<br \/>\nDe fapt, prozatoarea ia acest nex geografico-simbolic \u2013 batr\u00e2nul hotel ca gura a iadului din buricul Bucurestiului \u2013 ca pretext pentru a \u00eenscena o trama metafizica. Aceasta transpare nu doar \u00een intertextul, poate cam apasat \u00een titlurile capitolelor, cu Loyola, ci mai cu seama \u00een natura neobisnuita a aventurilor romanesti: sunt aventuri efectiv spirituale, de interstitiu \u2013 cu \u201elumea cealalta\u201c, no less! Ruptura de nivel nu tine \u00eensa de mecanismul obisnuit al fantasticului (desi apropierea facuta de Paul Cernat cu \u201eStrada M\u00e2ntuleasa\u201c e perfect \u00eendreptatita), ci de o dezordine senzoriala cu care se confrunta, aproape fara exceptie, eroii, b\u00e2jb\u00e2ind mereu pe terenuri miscatoare de infrarealitate. Fiecare are c\u00e2te un simt iesit din masura sau c\u00e2te un al saselea simt cu care trebuie sa se descurce \u00eentr-o dreapta cumpana; de altfel, bizarele capitole sapientiale (\u201eReguli \u00een ceea ce priveste hrana\u201c, \u201eReguli pentru a simti si cunoaste miscarile ce se petrec \u00een suflet\u201c) doar \u00een acest cadru pot fi puse. Somnambula si disfazica Maia, clarvazatoarea Rada, ghicitoarea \u00een tarot Aliona, hiperalcoolizatul profesor Dreptu vin din vremi istorice diferite, dar sunt la fel de st\u00e2ngaci pe lumea aceasta, la fel de predispusi a vedea dincolo, cum e, mai asezat si mai ardeleneste, si bunica Maria, care crede \u00eentr-o \u201einima a florii\u201c si e atenta la semnele destinului (ori ale diavolului). P\u00e2na la un punct, romanul tese aceasta a treia dimensiune prin elemente de ocultism (tarotul Alionei, algoritmul numerologic al Maiei, superstitiile bunicii), iar Simona Sora reuseste sa manevreze acest discurs riscant (pasibil adica de kitsch si caricatura) pentru a declansa frisoane horror si a zg\u00e2lt\u00e2i certitudini epistemologice. Mi se pare un truc stilistic inedit, caci pentru o scriitoare cu sensibilitate postmoderna \u2013 si sensibilitate la optzecism \u2013 ar fi fost mai la-ndem\u00e2na poate sa prezinte cadrul tremurat al realitatii prin procedeele cunoscute (vizionarism, textualism).<br \/>\nOricum, de departe cea mai fascinanta aventura din roman, de ratacire a sinelui si ratacire printre simturi, o are Vasile Capsa, negustor melancolic si viitor mare cofetar al Bucurestiului, un stramos \u00eendepartat al Maiei, studenta nouazecista \u00een jurul careia se vor aduna itele povestii. Istoriile sale le deapana bunica Maria, iar t\u00e2nara le asculta fabul\u00e2nd incert pe marginea lor. O vreme, Vasile fuge de \u201evocatia\u201c sa de artizan culinar \u00een ocupatia mai barbateasca a negustoritului. Mai \u00eentotdeauna \u00eensa, drumurile cu marfa la sud de granita i se \u00eencurca \u00een pase abulice, de-a lungul carora Capsa \u00eesi uita scopul si directia, o ia razna \u00een mirosul trandafirilor bulgaresti, \u00een gustul dulciurilor orientale, \u00een lumina cerului de la Sevastopol. Peregrinarile sale au forma de cronica istorica, \u00eembibata \u00een arhaisme si culoare locala, dar creeaza impresia unui pelerinaj mistic, acolo unde senzatiile devin revelatii. Putin \u201ehumor\u201c (cum bine \u00eei zicea Ion Vianu) nu lipseste din aceasta epopee liminara, caci Meca ce i se arata sarmanului negustor cu simturi de femeie sta pe jumatate \u00een lumea aceasta: \u201emirosul de pam\u00e2nt reavan, zahar caramelizat si prezenta indiscutabila a dumnezeirii \u00eel trezi pe Capsa din morti si \u00eel facu sa fie ce era: un bucatar de geniu, maestrul siropurilor si al zaharicalelor nemaivazute, pazitorul retetelor si virtuozul improvizatiilor rare\u201c (p. 124). Prozatoarea cauta mereu astfel de scurtcircuite \u00eentre senzorial si spiritual; \u00eentr-un fel, ele sunt posibile tocmai prin consistenta realista, aproape palpabila, a hartilor istorice pe care le descrie: un secol XIX plin de savori orientale, niste ani \u201990 bucuresteni promiscui si \u00een neor\u00e2nduiala.<br \/>\nE drept ca, poate la fel ca \u00een unele thriller-e americane, \u201erecompunerea\u201c povestii ar fi trebuit sa \u00eenceapa cu sf\u00e2rsitul. Acesta o deconspira pe studenta nouazecista Maia ca singura protagonista si autoare a romanului pe care tocmai l-am citit; \u00een el, t\u00e2nara a amestecat istoriile de familie povestite de bunica sa cu propriile-i fantasme, \u00eentr-un grad de distorsiune pe care nici psiholoaga care o cerceteaza nu-l poate stabili. O pista de lectura, cam dezamagitoare pentru unii, care ancoreaza \u00eentregul roman \u00eentr-o mitologie personala hipertrofiata \u2013 de tip cartarescian, dar cu gen marcat. Ce-i drept, ea explica obsesia matriarhala din roman: femeile se nasc cumva unele din altele (\u00eesi mostenesc prenumele, fac copii din flori), barbatii \u201emor repede\u201c sau, mai rau, sunt nevricosi (Capsa), cabotini (Dreptu), lirici (bunicul Bratu) ca niste muieri. Dominanta senzoriala a majoritatii situatiilor din roman, exaltarea puterilor intuitiei, irationalului, perceptiilor stau, toate, de partea feminina a lucrurilor. Greu de gasit \u00een literatura rom\u00e2na o arheologie at\u00e2t de cuprinzatoare a feminitatii, care sa se vrea si analitica (\u00e0 la Gabriela Adamesteanu), si ludic-postmoderna (ca la Simona Popescu), si arhetipala (ca \u00een \u201ePupa russa\u201c), dar si care sa-si atraga at\u00e2tea conotatii pozitive (regenerative, autogenerative), \u00eenc\u00e2t sa sune uneori a parti-pris feminist (aviz neamatorilor!).<br \/>\nMi se pare \u00eensa ca oferta de lectura a acestui roman nu se reduce la tipul de fictiune (concentrica) pe care autoarea singura \u00eel indica \u00een final. Caci, spre deosebire de universul cartarescian tipic (gen proxim, cum spuneam), care creste monstruos din radacina unica a eului si se \u00eentoarce \u00een cerc la acesta, lumile paralele din romanul Simonei Sora pastreaza o densitate (istorica, metafizica) proprie. Prozatoarea a documentat secolul 19 p\u00e2na la patina lexicala, iar anii \u201990, p\u00e2na la specificul faunei sociale. O mare atentie la detaliu, la individualitatea umana, poate si la un spirit al timpului face ca aceste epoci sa stea p\u00e2na la urma \u00een picioare si sa nu para simple simulacre dintr-un proiector de fantasme. Fireste ca se vede aici o stiinta a scrisului cultivata la scoala realismului magic sau a prozei fantastice si destul de multe \u00eenrudiri literare pot fi identificate, pe bucati. Important e \u00eensa ca toate lecturile criticului\/ eseistului sunt sublimate \u00eentr-o voce sigura si originala.<br \/>\nSimona Sora a \u00eencercat un tip nepopular de proza, deci e de asteptat ca povestea sa sa mai treneze, ca timpii narativi sa mai adoarma. Uneori, frazele se \u00eencarca de prea multa \u201espiritualitate\u201c; sunt, de asemenea, \u00een partea nouazecista, cam multe personaje amestecate aiuritor; aceeasi parte e pigmentata cu unele opinii stridente de comentariu politic (despre \u201erevolutia furata\u201c sau comunistii aflati \u00een continuare la putere). Dar dincolo de nodurile astea \u00een papura, Simona Sora trece \u00eencercarea cu brio, iar \u201eHotel Universal\u201c \u00eel ascunde (si mai mult) pe critic, dar descopera un romancier autentic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Simona Sara, Hotel Universal, Editura Polirom, 2012 &nbsp; \u00cen ultimii ani, Simona Sora s-a mutat cu totul din casuta cronicii curente \u00eentr-o rubrica mai libera de comentariu, d\u00e2nd fixurile pozitiei criticaresti pe un hedonism de cititor dezlegat. S-a definit, de fapt, tot mai mult ca un critic \u00een rezerva, cu toate ca, prin grad si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/simona-sora-de-pe-lumea-cealalta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Simona Sora, de pe lumea cealalta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8763,8762],"class_list":["post-15289","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-hotel-universal","tag-simona-sara"],"views":1642,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15289","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15289"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15289\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15289"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15289"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15289"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}