De abia \u00een 1994, Ministerul Apararii a reusit sa accepte un concept general al muzeului, hotar\u00e2nd instituirea unei comisii formate din 12 istorici care, fiind informata asupra patrimoniului detinut, a \u00eenceput sa lucreze la elaborarea tematicii muzeului. Ceea ce este cu adevarat interesant, este faptul ca toti acesti istorici sunt civili si ca nu toti sunt germani; au mai fost invitati sa participe, la elaborarea tematicii, specialisti din Regatul Unit si Austria, consider\u00e2ndu-se ca, \u00een acest fel, muzeul va fi unul cu adevarat valoros, nu doar pentru publicul german, ci si pentru cel international. Poate ca nu toata lumea ar considera ca este ceva extraordinar \u00een acest lucru, dar, daca ne g\u00e2ndim ca este ca si cum, la organizarea principalului muzeu de istorie militara al Rom\u00e2niei, ar fi invitati sa participe istorici din Moldova si Germania, sa spunem, am \u00eentelege de ce existenta acestei comisii internationale constituie, \u00een sine, un lucru deosebit. Comisia si-a \u00eencheiat munca abia \u00een 2001. Pentru a pune \u00een opera tematica muzeului, organizatorii au apelat la unul dintre cei mai faimosi arhitecti ai lumii, Daniel Libeskind. Am mai avut ocazia, chiar \u00een paginile acestei reviste, sa vorbesc despre acest mare arhitect de origine poloneza, obsedat, parca, de formele ascutite. Putem sa ne aducem aminte, de exemplu, de imaginea \u201esf\u00e2s\u00eeata\u201c a fatadei Muzeului Evreiesc din Berlin sau, si mai bine, de proiectul, aflat \u00een lucru, la New York, pe locul fostelor turnuri gemene. Fiind un arhitect preocupat de muzee (asemenea unui alt geniu al arhitecturii contemporane, I. M. Pei), Libeskind a mai lucrat la reg\u00e2ndirea altor doua mari muzee, Muzeul de Arta din Denver si Muzeul Imperial al Razboiului din Manchester.
\nSi la Dresda, interventia arhitectului asupra cladirii s-a dovedit a fi cruciala pentru modul \u00een care a fost conceput muzeul. Astfel, \u00een partea st\u00e2nga a cladirii, a fost introdusa o forma noua, asemenea unei prisme gigantice, care sparge fatada edificiului, obiectul din sticla si otel aduc\u00e2nd, totodata, un c\u00e2stig \u00een suprafata de expunere a muzeului. Dar \u00eentelesul ad\u00e2nc al flesei care pare, pe de o parte, \u00eenfipta asemenea unui cutit \u00een carnea cladirii, iar, pe de alta parte, \u00eenalt\u00e2ndu-se spre cer, ca \u00eentr-un strigat mut, este altul. Pe de o parte, este vorba despre altceva dec\u00e2t o restaurare a cladirii (s-ar fi putut face si asa ceva), care ar fi lasat impresia ca muzeul urmareste o \u00eentoarcere la vremurile de expansiune militara si teritoriala a Germaniei; ar fi fost ca o imensa reverenta pentru tot ceea ce a adus suferinta lumii \u00eentregi: agresivitatea unui stat revansard. Pe de alta parte, pentru ca din cel mai \u00eenalt punct al cladirii, creat chiar prin interventia arhitectului, se vede partea veche a orasului, exact cea care a fost distrusa de bombardamentul aliat din 13 februarie 1945, lucru care, cum vom afla imediat, ne \u00eendeamna la o profunda meditatie.
\nPe tot timpul lucrului la proiectarea noii amenajari a cladirii, Libeskind s-a sfatuit cu echipa de muzeografi, deoarece proiectul a fost pus \u00een acord cu proiectului tematic existent, care prevedea doua expozitii permanente: una tematica si una cronologica.
\nMuzeul a fost deschis abia la sf\u00e2rsitul lui 2011, dupa ce s-a lucrat mai multi ani la refacerea cladirii si la realizarea expozitiilor permanente. Surpriza a fost uriasa pentru localnici. Trebuie spus ca Dresda este un oras, mai degraba, conservator si cenusiu: nimic din prospetimea si stralucirea Berlinului, nimic din splendoarea lenesa a M\u00fcnchenului sau din agitatia de inspiratie newyorkeza a noului Frankfurt de pe Main! Conservatorismul vine dinspre mostenirea saxona, cenusa dinspre istoria recenta, a RDG-ului. Evident, localnicii au fost socati sa vada ce s-a ales dintr-o cladire istorica a orasului lor. Dar marele soc a fost produs de vizitarea expozitiilor. Cea cronologica este relativ \u201ecuminte\u201c: porneste din evul mediu t\u00e2rziu (secolul al XIII-lea) si ajunge p\u00e2na \u00een prezent (pot fi vazute, de exemplu, arme utilizate de aliati \u00een recentele razboaie din Afghanistan si Irak). Expunerea este interesanta, iar patrimoniul este impresionant. Dar marea surpriza a fost produsa de expozitia tematica. Pentru aceasta, vizitarea \u00eencepe chiar din v\u00e2rful creat de flesa din otel si sticla; de acolo, vizitatorul coboara p\u00e2na la parter, dupa care poate \u00eencepe vizitarea expozitiei cronologice. Desigur, aceste trasee sunt doar recomandate; nimic nu este obligatoriu \u00een Muzeul de Istorie Militara al Armatei Federale!
\nExpozitia tematica include 12 teme: Vedere asupra Dresdei, Memorie, Politica, Moda, Muzica, Limbaj, Joc, Formare, Animale, Suferinta, Distrugere si Tehnologie. Desigur, doar citind aceste titluri, v-ati putea \u00eentreba ce legatura au muzica si moda cu istoria militara? Locul lor este \u00eenteles doar prin logica interna a muzeului. Astfel, pornim de la meditatia asupra barbariei bombardamentelor care sterg de pe fata pam\u00e2ntului asezari milenare si de la necesitatea pastrarii memoriei tuturor masacrelor pe care razboaiele le-au produs \u00een istorie, pentru ca fara memorie suntem mai tentati sa repetam greselile trecutului. Nu trebuie uitat ca \u00een spatele tuturor actiunilor razboinice stau politicienii, asa \u00eenc\u00e2t, astfel se explica prezenta politicii drept tema importanta a muzeului. Temele urmatoare reprezinta o reflectie a interconexiunilor dintre viata civila si societatea militara asupra c\u00e2torva aspecte importante ale vietii. Asa se explica prezenta unor segmente expozitionale dedicate muzicii, modei, jucariilori sau impactului pe care cercetarea pentru noi arme \u00eel are asupra tehnologiei. Dar cele mai emotionante teme sunt dedicate suferintei si distrugerii. Ce altceva dec\u00e2t moarte si suferinta presupune, \u00een principal, un razboi? Sigur, \u00een subtext, se poate vorbi si despre morti eroice, si despre sacrificiu de sine, si despre patriotismul simtit de unii dintre combatanti, la plecarea \u00een lupta. Dar suferinta si distrugerea sunt rezultatele implacabile ale oricarui razboi. La sf\u00e2rsitul vizitarii acestei prime expozitii permanente, vizitatorul \u00eentelege ca nu se afla \u00eentr-un muzeu de tehnica militara si nici \u00eentr-unul de glorificare a eroismului militar, ci \u00eentr-un muzeu de istorie sociala dedicat rolului pe care violenta \u00eel joaca \u00een istoria omenirii.
\nCred ca este cazul sa adastam putin asupra acestei idei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De abia \u00een 1994, Ministerul Apararii a reusit sa accepte un concept general al muzeului, hotar\u00e2nd instituirea unei comisii formate din 12 istorici care, fiind informata asupra patrimoniului detinut, a \u00eenceput sa lucreze la elaborarea tematicii muzeului. Ceea ce este cu adevarat interesant, este faptul ca toti acesti istorici sunt civili si ca nu toti… Cite\u0219te mai mult »Un muzeu exemplar de istorie militara (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15287","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1050,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15287","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15287"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15287\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15287"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15287"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15287"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}