{"id":15283,"date":"2013-04-11T13:12:22","date_gmt":"2013-04-11T11:12:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15283"},"modified":"2013-04-11T13:12:22","modified_gmt":"2013-04-11T11:12:22","slug":"mica-fuga-in-egipt","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mica-fuga-in-egipt\/","title":{"rendered":"Mica fuga in Egipt"},"content":{"rendered":"

\u201e\u00cen mijlocul nisipurilor, poate, singuratatea Lui e mult mai bl\u00e2nda\u201c<\/em> (Maica Teodora)<\/strong><\/p>\n

\u00cen r\u00e2ndurile ce urmeaza nu am de g\u00e2nd sa fac o dizertatie istorizanta sau o \u00eensiruire de denumiri, notiuni si date turistice despre Egipt. Am fugit pur si simplu de acasa. Era Anul Nou si nu voiam un Revelion \u201ecu repetitie\u201c si d\u00e9j\u00e0-vu ci, mai degraba, o fuga spre orizontul Sfinxului. Am abandonat griul Bucurestiului, zapezile, agresivitatea frenetica a orasului \u00eenainte de sarbatori pentru destinatia Egipt. Nu am avut nicio fascinatie de tip Indiana Jones, nu am plecat pentru ca este o destinatie la moda ci, fara prejudecati, am \u00eencercat sa uit tot ce citisem, g\u00e2ndisem si vazusem \u00een muzeele lumii. \u00cemi era dor de mine, de un pic de lene, de Orient si detasare fata de orice problema cotidiana.
\nAcum, c\u00e2nd am revenit acasa, constat ce complicat lucru este sa adun at\u00e2tea impresii \u00eempreuna despre aceasta tara. Acest spatiu numit Egipt traieste \u00een afara timpului nostru, \u00eentr-un timp cosmic, \u00eentr-un alt ritm. Am spus cosmic pentru ca nu ai cum sa ignori eterna legatura a acestui pam\u00e2nt cu cerul si perenitatea.
\n\u00cen decursul a doua saptam\u00e2ni, calatorind dinspre Cairo spre Aswan si apoi pe malul Marii Rosii \u00eendarat la Cairo, am constatat, \u00een ciuda diversitatii nenumaratelor contraste de spatiu, timp, mentalitati, populatii, unitatea identitara a acestei tari. Am imaginea unui imens si armonios mozaic, compus din mii de fatete si contraste care par sa-si gaseasca echilibrul \u00een marele fluviu Nil care curge ca un sarpe de apa, armonios, ca si Calea lui Dao \u00eentre Ying si Yang.
\nAm fugit de acasa \u00eentr-un loc cu o istorie veche, luxurianta si incredibil de bine conservata material. Templele, mormintele, statuile \u00eensirate de-a lungul Nilului, \u00een desert sau \u00een Muzeul de Antichitati au ramas fara viata de altadata, ca niste minunate cochilii pe tarmul unui cer de azur de unde zeii par fugiti de acasa si de pe Pam\u00e2nt.
\n\u201eMasele turistice\u201c se misca controlat \u00een acest spatiu care, pentru a supravietui, are nevoie de banii lor. \u201eMasele turistice\u201c, frumos si bine organizate, v\u00e2rful de lance al societatii privilegiate de consum, misuna zi si noapte, indiferent de anotimp sau ora, \u00een susul si \u00een josul Nilului, prin desert, la tarmul marii, oriunde sunt conduse.
\nAceasta uriasa \u201ecohorta de termite\u201c rade tot: m\u00e2ncare, distractie, shopping, istorie, sex, cu orice pret, \u00een orice cantitate.
\n\u00cen Valea Regilor am avut din nou sentimentul ca as vrea sa re\u00eengrop aceasta lume minunata a regilor si zeilor defuncti, distrusa sistematic de \u201ecancerul turistic\u201c, atingeri, respiratii, ignoranta si goana unor \u201egura-casca\u201c. Aceasta atingere nevazuta, \u00een ansamblul ei, topeste tot ce se poate fizic, chimic si spiritual, sentiment amplificat de desertul de alaturi, cu miliardele lui de fire de nisip si de desertaciunea miliardelor de oameni care \u00eel traverseaza arogant prin timp.
\nHalucinanta lume vazuta a Egiptului, a culorilor, luminii si stralucirii, se \u00eempleteste cu o uriasa gama olfactiva: de la mirosul descompunerii la cel al opiumului si al puternicelor esente de mirt, smirna, tam\u00e2ie si mosc.
\nEgiptenii spun ca exista doua marturii eterne ale culturii lor: piramidele si c\u00e2ntareata Umm Kulthum. Vreau doar sa spun ca Egiptul este \u00eenvaluit \u00een muzica gratie aceleiasi secrete modulatii ritmice care caracterizeaza at\u00e2t partea, c\u00e2t si \u00eentregul acestui \u201etopos\u201c.
\nRitmurile le-am gasit peste tot, \u00een peisaj, \u00een arhitectura, \u00een modulatiile muzicii, dar mai cu seama \u00een viata egiptenilor. O populatie amestecata ca si culturile care au trecut si s-au \u201ealtoit\u201c succesiv \u00een vintrele fertile ale Nilului. Ritmuri care amintesc de lumea edenica atunci c\u00e2nd oamenii traiau cu cerul si zeii la un loc. Acesti urmasi ai mozaicului cultural sunt marturii ale modelului perenitatii acestei tari.
\nLumea orientala pulseaza cel mai bine \u00een viata plina de culoare, mirosuri, zgomote si \u00eent\u00e2mplari din suk, din bazar, \u00eentr-o miscare browniana printre fructe, seminte, animale vii si moarte, oameni de toate v\u00e2rstele, strigate, c\u00e2ntari, covoare, vase, margele, aur, argint, toate \u00eenvaluite \u00een norul de fum al bucatelor acre, iuti, dulci, piperate si \u00eentotdeauna foarte colorate.
\nCa o imensa p\u00e2nza de paianjen, lumea colorata, zgomotoasa si aromitoare a suk-ului te asteapta, gata sa te devoreze cu paianjenii lui ca pe o insecta ignoranta si nestiutoare. M-am g\u00e2ndit de multe ori ca ceea ce nu exista \u00eenca e un ghid pentru straini de supravietuire \u00een suk. Esti prins acolo tu, insecta, nestiutoare a regulilor jocului, iar st\u00e2ngacia ta va da alarma. Vei misca cu ea unul dintre firele nevazute. La \u00eenceput, vei fi ademenit de un z\u00e2mbet standard, al carui substrat nu-l \u00eentelegi dec\u00e2t mult mai t\u00e2rziu. Z\u00e2mbetul binevoitor, grimasa bucuroasa de alungare a plictiselii si ademenirea intrusului sunt, de fapt, petalele colorate care atrag insecta la polenizare. Odata intrat \u00een suk, atragi imediat atentia asupra ta prin tinuta, neintegrare ritmica si dinamica \u00een \u201edansul general\u201c al acestei entitati. Un mecanism fin si eficient se pune rapid \u00een miscare. Esti ademenit \u00een caleidoscopul acesta halucinant de marfuri colorate sau stralucitoare, apoi, ca din senin, esti invitat sa iei loc, apar din pam\u00e2nt cafele si ceaiuri si esti investigat prin orice mijloc, vizual si interogativ.
\nGazdele tale binevoitoare te descos at\u00e2t c\u00e2t pot, \u00een toate limbile. Comunica din priviri, grimase si din limbajul corpului. \u00ceti arata tot ce au si ce nu au p\u00e2na te ametesc. \u00cen tot acest timp, ca la un computer tomograf, analiza v\u00e2nzatorului te-a si evaluat financiar si sentimental. \u00cen Orient, dar mai ales \u00een suk, nu poti sa fii spectator. \u00cencet, \u00eencet esti integrat \u00een viata locului, obligat sa interactionezi ca un actor pe o scena. Nu ai cum sa ram\u00e2i spectator. Aici poti sa-ti verifici instinctele, puterea si stiinta adaptarii la loc, stimuli, ispite si neprevazut. Daca ai rezistat si celei de-a doua ispite, esti mereu preluat de aceasta p\u00e2nza de paianjen, p\u00e2na c\u00e2nd, istovit, arunci banii pe nimicuri, te lasi ispitit de gustoasele m\u00e2ncaruri orientale, uiti de normele europene de igiena, coplesit de insistenta, viclenia, candoarea si uneori afectiunea sincera a acestor oameni pentru care comunicarea directa e legea supravietuirii si identitatea lor.
\nAm pastrat imaginea, gustul si mirosul p\u00e2inii egiptene. S-a declansat \u00een mine amintirea straveche a copilariei, a cuptorului cu lemne si a p\u00e2inii pe vatra, legata de iubire, ocrotire, supravietuire, speranta. Peste tot, \u00een vetrele primitive ale nubienilor din sud, \u00een testurile caselor de pe malul Nilului, \u00een marile hoteluri, pe strada sau \u00een suk, pluteste \u00eenvaluitorul miros de p\u00e2ine calda, de lipii, covrigi, azime, foietaje si dulciuri.
\nMarea Rosie, culoarea ei nemai\u00eent\u00e2lnita, pestii rosii, albastri, argintiu-fosforescent sau galbeni, orizonturile ei morganatice pe care le \u00eentrevezi ca si cum ai fi \u00een ochiul Sfinxului din care vezi deserturile rosii din Sinai, auzi v\u00e2nturile cu voci si stele din Valea Petrei, mirosi cristalele sulfuroase ale Marii Moarte. Trec magii urm\u00e2ndu-si steaua, asinul alb care o aduce spre Egipt pe Maria cu Pruncul \u00een brate, spre ocrotire, p\u00e2na trece prigoana. Aud rugaciunile de la Rugul Aprins al Manastirii Sfintei Ecaterina si toate pier \u00eentr-o clipa, c\u00e2nd imaginea desertului \u00een care v\u00e2ntul ravaseste \u00een devalmasie resturi, PET-uri si pungi de plastic tine sa-mi aduca aminte de agresiunea nemai\u00eent\u00e2lnita \u00een istorie a timpurilor noastre, nepasatore la otravire, uitare si desacralizare.
\nPastrez pe retina matasea verde a malurilor Nilului, oamenii traindu-si existenta lor primitiva, copiii care se joaca vesel cu animale, culegatorii de fructe \u00een apusurile si rasariturile de soare ale zeului Ra. Caleidoscopic revad satele nubiene din sud, ca aripile albastre ale unor fluturi mici din copilarie, pierdute \u00een galbenul-aur al nisipului si al lutului, lumea de pasari, flori si fructe, unde, tematori de deochi, oamenii traiesc \u00een afara timpului nostru grabit, \u00een legatura lor ancestrala cu pam\u00e2ntul, Nilul, marile si stelele. Curios lucru cum acest neam de agricultori si sclavi, de regi si zei, ofera modelul si anti-modelul dar, \u00eentotdeauna, \u00een melancolie au o siguranta a supravietuirii, afectiunii, dragostei si continuitatii!
\n\u00centr-o dimineata, chelnerul nubian care ma servea zilnic la micul dejun si caruia \u00eencercam sa-i raspund st\u00e2ngaci amabilitatilor \u00een limba araba, mi-a urat: \u201eSa aveti o dimineata de miere!\u201c. Constructia poetica a acestei urari mi-a amintit frumoasele poezii ale lui Rumi, mai apoi nemaipomenita lume literara a lui Mahfuz sau Al Aswani.
\nAcum, c\u00e2nd peste acoperisurile Bucurestilor cad, rotindu-se \u00een dans, fulgi de zapada, albi dervisi, n-am cum sa nu ma g\u00e2ndesc la ceea ce mi-a placut at\u00e2t de mult: orasul \u00een care Asia, Africa si Europa se \u00eent\u00e2lnesc \u00eentr-o frenezie nemaivazuta. Megametropola numita Cairo, un univers pe care nu poti sa-l descoperi dec\u00e2t integr\u00e2ndu-te \u00een el. Ca si \u00een bazar, \u00een Cairo esti luat pe sus de amestecul de saracie, cultura, lux, emfaza orientala si reguli particulare. Un oras \u00een care, mai mult ca niciunde, supravietuirea este omniprezenta. Ancorat de piramide, Cairo se dezvolta halucinant de-a st\u00e2nga si dreapta Nilului, cu o multime de identitati: islamica, crestin copta si evreiasca. Foarte bine definite, \u00eempreuna constituie \u00eentregul. Nu ai cum sa nu observi, de-a lungul marilor artere, doi serpi luminosi, o circulatie aiuranta, \u00een care tot ce misca, oameni, masini, animale, se scurg \u00een mod paradoxal si firesc \u00eentr-un muget continuu, fac\u00e2ndu-te atent de la \u00eenceput la un soi de personaj colectiv creat de aceste comunita?i \u00een aglomerarea urbana. La Cairo, oameni de toate rasele si toate confesiunile, \u00eembracati traditional sau european, sustin pretutindeni frenezia si neast\u00e2mparul. La o privire mai atenta, lucrurile stau \u00eensa altfel. Domni batr\u00e2ni care poarta costume elegante si palarii, las\u00e2nd \u00een urma d\u00e2re de parfum greu, lustragii, grupuri zgomotoase de tineri \u00eembracati ostentativ dupa ultima moda americana, femei \u00een vesminte negre, oameni cu turbane… \u00cen praguri, \u00een pravalii, \u00een piete, barbatii fumeaza sisa si privesc \u00een zare ca si cum ar avea tot timpul din lume, iar viata ar fi facuta numai pentru asta. \u00cen Cairo, daca iubesti orasul, orasul va \u00eencepe sa te iubeasca si el pe tine. \u00cencet, \u00eencet vei remarca cresterea sa urbana, necontrolata, dar armonica totusi prin reguli impuse de loc si de nevoi. Cairo este un oras cu o mie de orase. Aici gasesti, contemporane, toate atitudinile omului din preistorie, ev mediu sau din zg\u00e2rie-norii tehnologizati si aseptici ai \u00eensinguratului om contemporan.
\nDezvoltarea urbana este nemai\u00eent\u00e2lnita. Coexista orasul miilor de minarete si al bazarului islamic care-si traieste nestingherit viata identic de sute de ani cu orasul cooptic si cartierele noi construite dupa modelul dezvoltarii urbane de oriunde. Orasul pare sugrumat de un inel din caramida ce stranguleaza periferia \u00een cresterea lui necontrolata, dezvolta ca un stup de viespi, sau ca o tumora. Orasul are o infrastructura inegal dezvoltata impusa de saracie sau de opulenta desantata. Remarcabila este arhitectura interbelica, un timp cultural sofisticat pentru capitala egiptena. Ca si \u00een Rom\u00e2nia, \u00een frumosul si impunatorul centru al orasului Cairo, vezi interventii recente care mutileaza minunatele arhitecturi Art Deco de origine. Aceste interven?ii vernaculare apartin unor locatari nepoftiti, care au luat locul celor care, c\u00e2ndva, au fost proprietari si au construit aceasta parte a orasului. Luxoasele magazine de la parterul imobilelor au decazut treptat \u00een caricaturi de bazar cu ifose si pretentii orientale. Exista o nostalgie si simt asta, mai ales \u00een vechiul centru, dupa vremurile bune, c\u00e2nd orasul pulsa de viata, rafinament, rigoare si luxura. Vremurile bune ale orasului c\u00e2nd comportamente si obiceiurile preluate din marile capitale ale lumii coexistau firesc si minunat la Cairo. E o lume pe care o mai regasesti doar \u00een literatura egipteana si \u00een magazinele de antichitati, \u00een expresia artistica a acelor ani, imortalizata \u00een muzica, fotografie sau pictura. E ciudat pentru un european sa vada ca mai mult de un milion de oameni traiesc \u00eentr-un fost cimitir, ca \u00een metrou vagoanele sunt separate pe sexe, ca oamenii adunati \u00een multimi acefale \u00een Piata Tahrir sunt manipulati cu usurinta pentru interese oculte.
\nNu ai cum sa nu remarci bacsisul, coruptia, mita generalizata, o inflatie de angajati publici, modul haotic \u00een care o tara cu resurse inimaginabile este evident foarte prost administrata. Populatia e cuprinsa \u00eentr-o stranie pendulare \u00eentre ad\u00e2nca iubire de tara si de pam\u00e2nt si plecarea spre orice alt orizont care ar permite o viata mai buna.
\nAs asemana melancolicul Cairo cu Istanbulul, Lisabona si Bucurestii la un loc.
\nAm fugit de acasa… o sa mai fug la Cairo. Am \u00eenceput sa \u00eendragesc mult acest loc ce t\u00e2njeste dupa un timp istoric mai bun, timp \u00een care si-ar regasi demnitatea, bunastarea si din care s-ar auzi particulara sa voce culturala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201e\u00cen mijlocul nisipurilor, poate, singuratatea Lui e mult mai bl\u00e2nda\u201c (Maica Teodora) \u00cen r\u00e2ndurile ce urmeaza nu am de g\u00e2nd sa fac o dizertatie istorizanta sau o \u00eensiruire de denumiri, notiuni si date turistice despre Egipt. Am fugit pur si simplu de acasa. Era Anul Nou si nu voiam un Revelion \u201ecu repetitie\u201c si d\u00e9j\u00e0-vu… Cite\u0219te mai mult »Mica fuga in Egipt<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15283","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1707,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15283","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15283"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15283\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15283"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15283"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15283"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}