\u00cenainte de a vedea mai \u00eendeaproape ce cuprinde articolul, sa retinem din \u201eMemoriile\u201c (vol. I, 1994, p. 141) lui Vaida Voevod o lamurire t\u00e2rzie, referitoare la momentul publicarii lui. \u201eAm scris\u201c \u2013 marturisea autorul \u2013 \u201epatru articole, caracteriz\u00e2nd evolutia atitudinii lui Goga si le-am trimis lui Goldis (directorul \u201eRom\u00e2nului\u201c). Eram \u00eentelesi ca el sa le publice, c\u00e2nd momentul va pretinde, \u00een ordinea cronologica statorita. Scurt, \u00eenainte de Craciun s-a \u00eenceput publicarea. Eram la Brasov. Dupa ce aparuse primul articol, am aflat printr-un sibian ca etapa proxima a activitati publicistice planuite de Goga era un atac necrutator contra lui Maniu. Era o apucatura obisnuita a lui Goga sa uzeze de limbutie, \u00een fata unui public de \u00abscriitori\u00bb, etal\u00e2nd planuri marete, garnisindu-si fantezia cu apropos-uri malitioase contra oamenilor conducatori. A doua zi, asemenea elucubratii ale lui se colportau de-a lungul si de-a latul tarii. Spre a-i zadarnici planul, i-am telefonat lui Goldis sa suprime articolul II si sa publice ultimul din serie, \u00een care \u00eei reprosam lui Goga ca \u00eencearca sa lucreze contra solidaritatii Partidului National Rom\u00e2n. Atacul era destul de aspru.\u201c
\nDaca articolul relativ la \u201elicentele poetice\u201c, din 24 decembrie (1) (sa se remarce ca nu se spune \u00een c\u00e2te parti!), a fost al patrulea, care a fost primul din serie, publicat? Si ce cuprindeau al II-lea, cel \u201esuprimat\u201c, si al III-lea, de care nu se spune nimic?
\n\u00cen luna respectiva, Vaida mai iscalea \u00een \u201eRom\u00e2nul\u201c (din 17 decembrie) articolul \u201eAdvocatul rom\u00e2n\u201c, \u00een care apara categoria profesionala \u00een cauza, \u201eponegrita\u201c, \u201ecaricaturizata\u201c de O. Goga. Pentru medicul deputat, va fi fost si o aparare a lui Iuliu Maniu, avocat, \u00eensa nu de un viitor \u201eatac necrutator\u201c, caci citatele incriminate proveneau din volumul \u201e\u00censemnarile unui trecator\u201c (adica, erau relativ vechi). Poetul a ripostat imediat, \u00een paginile \u201eTribunei\u201c (din 21 decembrie), printr-un amplu si stralucit articol, intitulat \u201eAvocatul rom\u00e2n si demagogul rom\u00e2n\u201c, \u00een care ironiza \u00een stilul propriu interpretarea fortata a textelor sale, lectura \u201eprimitiva\u201c, facuta de unii putin dedati cu literatura. O contralovitura la acesta este, asadar, articolul despre \u201elicentele poetice\u201c, din ajunul Craciunului.
\nOricum, \u00een (asa cum am spus) prima parte a articolului \u201eC\u00e2teva dintre \u00ablicentele poetice\u00bb comise de d. O. Goga…\u201c, Vaida relateaza, mai \u00eent\u00e2i, o \u00eent\u00e2lnire, \u00een preajma alegerilor din 1910, cu un om politic maghiar (numit ad hoc B\u00e9keffy), fost ministru de Interne, \u00eemputernicit de guvern sa poarte tratative cu reprezentantii rom\u00e2nilor (doi la numar), carora, oferindu-le \u201eniste alegeri curate si cinstite\u201c, le cerea sa participe la formarea majoritatii guvernamentale. Cum cei doi raspund ca \u201eofertul\u201c nu poate si nu va fi acceptat de comitetul Partidului National Rom\u00e2n, \u00eentruc\u00e2t, de fapt, \u201ese transigea un drept constitutional\u201c, B\u00e9keffy i-a sfatuit sa accepte totusi, mai ales ca \u00een s\u00e2nul comitetului exista disensiuni (\u201eelementele tinere sunt foarte nemultumite cu biuroul comitetului\u201c), informatii pe care le-ar fi detinut de la O. Goga, ce \u201ear fi fost la (el)\u201c.
\nMai departe, Vaida aducea marturia unui deputat slovac, care \u00eei relatase o discutie cu acelasi B\u00e9keffy. Acesta mentionase iarasi existenta disensiunilor \u00een comitetul national rom\u00e2n, precum si vizita lui Goga, care, adauga de asta data, \u201ei-a facut impresia ca venise sa-si ofere serviciile\u201c (subl. n.). \u00cen sf\u00e2rsit, era invocata marturia unui \u201ebarbat de \u00eencredere\u201c al lui B\u00e9keffy, care, \u00eentrebat \u201e\u00een ce cadre s-au miscat negocierile \u00eentre Octavian Goga si Excelenta Sa\u201c, a raspuns \u00een scris: \u201eIdeea conducatoare a acestor discutii a fost din partea d-lui Goga ca: ar trebui cautata legatura, \u00een loc cu conducatorii de p\u00e2na acum, pe cari d. Goga i-a caracterizat ca nevrednici de \u00eencredere din punct de vedere democratic si din punctul de vedere al reformei electorale, cu grupa vrednica de \u00eencredere de sub conducerea sa. D\u00e2nsul, Octavian Goga, reprezinta rom\u00e2nimea democratica \u00een contra grupului batr\u00e2n clericalizat\u201c. Mai adauga cel chestionat ca \u201ela un ce concret nu au ajuns lucrurile, dupa ce Goga p\u00e2na acum nu a fost \u00een stare sa faca nici macar impresia ca ar fi capabil de a face politica reala, ci straduintele sale politice au ramas \u00een cadre nesigure, teoretice, fantastice\u201c, din care cauza \u201ea fost sistata continuarea negocierilor\u201c.
\nDupa expunerea celor trei marturii si dupa o ironizare a \u201epasiunii particulare\u201c a lui Goga, care, \u201efiind membru al comitetului national, cu toate ca nu facea parte din comisia de 10, exmisa pentru pourparleurile cu oamenii guvernului, a tinut sa faca cunostinta d-lui B\u00e9keffy, (\u2026) cre(z\u00e2nd) poate ca d-sa stie face, ca \u00abt\u00e2nar otelit\u00bb, mai buna isprava dec\u00e2t noi \u00abbatr\u00e2nii ramoliti\u00bb, \u00abmonocorzi\u00bb, lipsiti de experiente si pricepere politica\u2026\u201c, Vaida observa ca fapta lui Goga e grava, caci \u201enu are dreptul nici chiar \u00abcel mai mare poet rom\u00e2n\u00bb sa insinue unui barbat politic maghiar conducerea partidului national rom\u00e2n ca \u00abnevrednica de \u00eencredere din punct de vedere democratic si din punctul de vedere al reformei electorale\u00bb\u201c, si e \u201ecu at\u00e2t mai grava, cu c\u00e2t d-sa era informat p\u00e2na \u00een cele mai mici detalii din partea noastra asupra celor mai delicate secrete politice\u201c. \u00cen sf\u00e2rsit, conchidea apasat: \u201eEste firesc ca comitetul partidului national rom\u00e2n, dupa asemenea experiente facute cu d. Goga, oric\u00e2t ar fi colectiv si \u00een persoanele singuraticilor membri insultat de d. Goga si de ceilalti oteliti ai \u00abTribunei zilelor lui Mangra\u00bb, tot nu va putea ca d. Goga sa ajunga conducator fara constiinta raspunderei faptelor si cuvintelor sale \u00een viata noastra politica si a neamului rom\u00e2nesc, sa-i deschida astfel calea spre a conspira, \u00een momente de grea cumpana pentru poporul nostru, \u00een contra existentei partidului national rom\u00e2n. Cine nu stie ce va sa zica lealitatea \u00eentre camarazi de lupte pentru cauza poporului rom\u00e2n, cine \u00een mod cinic \u00eesi bate joc de solidaritatea noastra nationala, cine e capabil, fiind fiu de preot rom\u00e2n, sa faca uz fata de un barbat de stat strain, cu intentia de a se \u00eembia pe sine, de denuntarea lipsita de adevar ca \u00abrom\u00e2nii batr\u00e2ni\u00bb sunt \u00abclericalizati\u00bb, acela nu poate pretinde, nici chiar daca ar fi un poet mai mare dec\u00e2t Eminescu, Cosbuc, Dante ori Goethe, sa ajunga \u00een numele ideii democratice dictatorul vietii noastre politice\u201c.
\nConcluzia aceasta sufera din cauza sintaxei rom\u00e2no-germane a autorului, dar nu numai. Pe marginea ei, se ridica neaparat \u00eentrebarea daca, \u00een conditiile contrare (adica, stiind ce este lealitatea etc.), lui Goga \u00eei era \u00eengaduit sa aspire a ajunge, \u201e\u00een numele ideii democratice, dictatorul vietii noastre publice\u201c.
\nPartilor a II-a si a III-a ale articolului, aparute \u00een 29 si 30 decembrie 1911, \u00een conditiile scandalului provocat de prima parte, li s-a acordat chiar atunci putina atentie, iar ulterior ele au fost ca si uitate. Dar daca aruncam o privire asupra lor, vom constata ca tema \u201etradarii\u201c (tema mult vehiculata la \u201eRom\u00e2nul\u201c si astfel aproape banalizata), a \u201enegocierilor\u201c purtate de Goga cu omul de stat ungur e parasita cu totul. Partea a II-a a articolului debuta cu afirmatia ca \u201ed. Goga \u00eencearca de ani de zile sa se octroieze de \u00ab\u00eendrumatorul\u00bb si \u00abcalauzitorul\u00bb vietii publice rom\u00e2nesti de peste munti\u201c, \u00een conditiile \u00een care autorul \u201e\u00eei cuno(aste) incapacitatea desav\u00e2rsita (\u2026) \u00een materie de ordin politic\u201c. Poetul ad\u00e2ncit \u00eentr-un \u201esomnambulism al ipertroficelor sale senzatii de omnipotenta\u201c, n-ar fi aratat \u201eprintr-o singura fapta a d-sale modul cum ar dori sa munceasca altii\u201c, prefer\u00e2nd sa se exercite doar \u00een \u201eaprecierea valorilor de la noi\u201c, adica sa ponegreasca mari personalitati ori \u201etipuri\u201c ardelenesti. \u00cen exemplificarea acestei din urma fapte, sunt, \u00een fond, reluate cele spuse deja \u00een brosura \u201eMangra, Tisza si \u00abTribuna\u201c\u201e, anume ca poetul \u201ea caracterizat pe
\nN. Iorga drept \u201eo fata batr\u00eena isterica\u201c\u201e, ca \u201el-a bagatelizat\u201c si l-a poreclit \u00een tot felul pe A.C. Popovici, ca i-a numit pe Teodor Mihali si Vasile Lucaciu \u201etipuri de Catavencu\u201c, iar pe presedintele Partidului National Rom\u00e2n (G. Pop de Basesti) \u2013 \u201ebatr\u00e2n ramolit\u201c etc.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, \u00een partea a III-a a articolului, era schitat un istoric al \u201eactiunii de distrugere a partidului national\u201c \u00eentreprinse de Goga, actiune ce ar fi \u00eenceput deodata cu aceea a lui Mangra, aceasta facuta \u00eensa \u201epe fata\u201c. \u00cen esenta, poetul ar fi cautat \u00een 1908 si 1909 \u201esa \u00eenduplece\u201c comitetul \u201esa-l angajeze de director la \u00abLupta\u00bb\u201c, cu conditia de \u201ea dispune \u00een mod absolut de ziarul partidului\u201c, adica fara sa fie controlat de comitetul Partidului National Rom\u00e2n. Era, dupa Vaida, dovada peremptorie ca \u201easpiratia favorita\u201c a lui Goga e cea \u201ede dictatura politica (asupra partidului)\u201c, aspiratie pe care ar fi manifestat-o si la \u00abTribuna\u00bb, precum si \u00een momentul c\u00e2nd a cerut ca oficiosul partidului, \u201eRom\u00e2nul\u201c, sa fie mutat din Arad \u00een alt oras, care n-ar fi putut fi dec\u00e2t Sibiul, unde \u201eel ar avea excelente sanse, ba sanse chiar sigure sa ajunga director\u201c. Si Vaida exclama aici retoric: \u201eCe grad de sinamagire grandomana se cere, pentru ca cineva sa poata nadajdui sa ajunga pe aceasta cale si cu aceste mijloace (…) director omnipotent de gazeta \u2013 si seful partidului national rom\u00e2n!\u201c
\n\u00cen locul respectivelor \u201emijloace\u201c, se spunea \u00een \u00eencheiere, \u201ed. Goga (\u2026) ar avea datoria sa dea dovezi ca este capabil si de fapte, nu numai de prestatiuni frazeologice, la masa de scris, ca stie sa \u00eesi arunce \u00een cumpana (\u2026) si existenta pentru binele poporului rom\u00e2n\u2026\u201c
\n\u00cen rezumat, pe l\u00e2nga acuzatia de \u201enegociere\u201c cu dusmanul, Vaida \u00eei aducea lui Goga o a doua, anume ca intentiona sa devina conducatorul dictatorial al Partidului National Rom\u00e2n, av\u00e2nd \u00een acest sens \u201esanse excelente, ba chiar sigure\u201c. (Era luata \u00een calcul, desigur, sustinerea financiara si morala din partea socrului sau, Partenie Cosma, directorul Bancii \u201eAlbina\u201c, dar si din partea mitropolitului ortodox de la Sibiu, unchi al soacrei sale.) O acuzatie totusi destul de subreda, nu \u201ede actualitate\u201c, la care poetul putea raspunde, cum mai facuse o data, prin adagiul latin \u201eDe internis non judicat praetor.\u201c, dar si pun\u00e2nd-o \u00een contradictie cu \u00eenvinovatirea altora (a lui Roman Ciorogariu, \u00eendeosebi) de acelasi lucru.<\/p>\n
\u00cen relatarea t\u00e2rzie a incidentului, relativ la rezolvarea lui, C. Stere se multumeste sa mentioneze \u201esfortarile \u00een timp de aproape trei luni, depuse pentru a gasi o iesire dreapta si care \u00een acelasi timp sa nu duca la prabusire niciuna din cele trei valori nationale: poetul, luptatorul, conducatorul\u201c, sfortari care l-au costat \u201ejertfe (\u2026) care nu se marginesc la pierderea de timp si la sacrificii materiale\u201c, lor datorindu-li-se, \u00een principal, neducerea la capat a polemicii pe care tocmai o \u00eencepuse \u00eempotriva lui Gherea si a \u201eNeoiobagiei\u201c sale.
\n\u201eSfortarile\u201c \u00eensa, pentru aplanarea conflictului dintre Goga si Vaida, precum se stie, n-au durat trei luni. Nu lor, de asemenea, li se datoreste abandonarea polemicii cu Gherea, care se petrecuse \u00een realitate la sf\u00e2rsitul anului 1910. Si \u201esfortarile\u201c n-au cuprins episodul, destul de savuros, al \u00eentrevederii la Krist\u00f3ffy, povestit lui L. Leoneanu.
\nNu stim daca telegrama prin care
\nO. Goga l-a chemat pe C. Stere la Budapesta suna, \u00eentr-adevar, \u201eVino imediat cu orice pret; e o chestie de viata si de moarte.\u201c Cert este ca, la 3 ianuarie 1912, poetul \u00eel informa pe prietenul si sfatuitorul sau Il. Chendi: \u201e\u00cenainte de a merge la Pesta, am avut o buna inspiratie; am chemat telegrafic pe Stere sa asiste la \u00eentreaga desfasurare a infamiei; el a vazut totul si s-a \u00eentors la Iasi pe deplin edificat.\u201c
\nAt\u00e2t c\u00e2t putem decela astazi, relatiile dintre C. Stere si Goga par sa cunoasca anumite fluctuatii \u00een intervalul 1909-1911. \u00cen iulie 1909, cel dint\u00e2i intervenea, prin notita \u201ePentru poetul Goga\u201c (inserata la rubrica \u201eMiscellanea\u201c a nr-lui 7 al \u201eVietii rom\u00e2nesti\u201c), \u00een apararea \u201ec\u00e2ntaretului patimirii noastre\u201c, atacat de o parte a presei bucurestene pe motivul bursei ce i se acordase de autoritatile de la Bucuresti. Ulterior, vreme de aproape un an si jumatate, din motive de sanatate, C. Stere scrie foarte putin la revista pe care o conducea. \u00cen interval, \u00eensa, el se \u00eent\u00e2lnea de mai multe ori cu mai t\u00e2narul sau prieten, la Bucuresti sau \u00een Ardeal. Daca e sa credem ce afirma poetul \u00een mai sus citatele scrisori trimise lui Il. Chendi, cel ce tinea locul presedintelui comitetului national, T. Mihali, a insistat pe l\u00e2nga el sa faca tot posibilul ca deputatul liberal C. Stere sa participe \u00een vara si toamna anului 1909 la \u201econsfatuirile\u201c pe tema reorganizarii ziarului \u201eLupta\u201c. Si daca nu a participat la cele din vara anului 1910, de la Budapesta, sunt stiri despre o vizita a poetului la Bucuresti, \u00een timpul careia problema va fi fost atinsa.
\nDupa izbucnirea conflictului dintre ziarul \u201eTribuna\u201c si comitetul national, \u00een \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c se publica, \u00een numarul din noiembrie 1910, la \u201eMiscellanea\u201c, notita \u201eO lamurire\u201c, fara \u00eendoiala, scrisa de C. Stere. \u00cen aceasta se afirma: \u201eN-am spus pana acum niciun cuv\u00e2nt asupra disensiunilor ce s-au manifestat prin presa de peste munti. Nu ca noi n-am fi regretat aceste disensiuni sau ca nu ne-am format o parere \u00een aceasta privinta. Dar am socotit ca prima datorie a noastra, a celor din Regat, este de a contribui, \u00een masura puterilor noastre, la pastrarea bunii \u00eentelegeri si a unirii de actiune a tuturor rom\u00e2nilor din Ardeal si orice interventie prin publicistica poate numai sa \u00eenvenineze aceste disensiuni. Din nenorocire, o parte din presa, de aici si chiar de peste munti, a pomenit si numele \u00abVietii rom\u00e2nesti\u00bb si al d-lui Stere, \u00eenvinuindu-ne ca am fi sustinut actiunea \u00abTribunei\u00bb din Arad. Aceasta confuziune, credem, voita nu ne convine si suntem siliti sa facem o declaratie categorica. Nu numai ca nu simpatizam cu actiunea \u00eentreprinsa de \u201eTribuna\u201c si nu numai ca o socotim ne\u00eentemeiata (\u2026), dar credem ca aceasta actiune nu poate folosi dec\u00e2t dusmanilor cauzei nationale, indiferent de motivele initiatorilor ei. Daca oriunde o actiune politica nu poate reusi fara disciplina si fara unire, \u00een conditiunile speciale ale luptei politice din Ardeal si Ungaria, disensiunile de natura aceasta pot avea urmari dezastroase. Am tinut numai ca atitudinea noastra sa fie lamurita pentru oricine\u201c.
\nSa mai notam ca, \u00een numarul urmator, \u201eTribuna\u201c era dojenita, pentru ca ar fi insinuat ca revista ieseana beneficiase de sprijin financiar guvernamental, sprijin ce avea sa \u00eenceteze odata cu venirea conservatorilor la putere.
\n\u00cen cursul anului 1911, \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c si-a tinut cuv\u00e2ntul dat (de a nu mai reveni asupra subiectului), cu o exceptie: a gazduit, \u00een numarul din februarie, o \u201escrisoare din Ardeal\u201c, semnata O. Sima (pseudonimul lui
\nO. Ghibu), \u00een care se dadea dreptate anumitor critici aduse \u00een paginile \u201eTribunei\u201c.
\nOr, cunosc\u00e2ndu-i foarte bine pozitia lui C. Stere fata de actiunea \u201eTribunei\u201c, doar \u201e\u00een disperare de cauza\u201c (daca ne este permis sa spuneam asa), O. Goga l-ar fi chemat la Budapesta. E foarte plauzibil ca, atunci, consider\u00e2ndu-si prietenul \u00een continuare de buna credinta, dar derutat, necunosc\u00e2nd \u00een profunzime lucrurile ardelene, \u00eenselat de aparente, voia \u00eentr-adevar ca, asist\u00e2nd la desfasurarea evenimentelor, \u201esa se edifice\u201c definitiv si, fireste, \u00een urma, \u201esa edifice\u201c si pe altii (\u00eendeosebi, pe fruntasii Partidului Liberal). Si, daca dam crezare si mai departe scrisorii poetului adresate lui Il. Chendi, lucrul asa s-a si \u00eent\u00e2mplat.
\n\u00cen orice caz, C. Stere a sosit \u00een capitala Ungariei \u00een seara zilei de 30 decembrie 1911. O marturisea el \u00eensusi \u00een \u201eRaportul\u201c \u00eentocmit la terminarea \u201eanchetei\u201c sale, unde preciza si ca, la Budapesta, a stat de vorba, \u00een afara de poet, cu Iuliu Maniu. Mai marturisea: \u201e (noi) credeam ca incidentul Vaida-Goga, sub aspectul lui personal, este pe cale de a se lamuri\u201c, drept care \u201ene-am \u00eenteles de a ne \u00eent\u00e2lni peste 10 zile la Brasov, nu \u00een vederea acestui incident, care, p\u00e2na la acea data, \u00een credinta noastra, urma sa fie aplanat, ci spre a mijloci restabilirea vietii normale de partid\u2026\u201c. (2) Afirmatia poate fi crezuta numai \u00een parte, c\u00e2t priveste \u201elamurirea\u201c conflictului, nu si \u201eaplanarea\u201c lui.
\nCu o zi \u00eenainte, pe 29 decembrie 1911, Sever Bocu, directorul \u201eTribunei\u201c, care \u00eel cunostea personal pe fostul ministru de Interne Joseph Krist\u00f3ffy, cum se numea \u00een realitate omul de stat maghiar pomenit de Vaida, \u00eel vizitase pentru a-i lua un interviu. Cu acest prilej, Krist\u00f3ffy facuse o descriere a celui care \u00eel vizitase \u00een primavara anului 1910, descriere ce nu corespundea lui O. Goga, si, de asemenea, afirmase ca \u201eniciun cuv\u00e2nt (din ceea ce i se atribuisese \u00een articolul lui Vaida) nu-i adevarat\u201c. Vizitatorul, mai declarase el, \u201ea venit la mine sa-mi ofere un cerc din comitatul Aradului, daca \u00eemi aduc bine aminte, cercul Iosaselului, zic\u00e2nd ca va costa cel mult 20.000 cor.\u201c, repet\u00e2nd apoi: \u201eavea si d\u00e2nsul informatii ca nu m-au candidat \u00een cercul Bocsei si, dezaprob\u00e2nd acest lucru, mi-a cerut sa candidez \u00een cercul Iosaselului\u201c. Precizarea referitoare la cost, \u00eentruc\u00e2tva ambigua, putea sa \u00eensemne ca suma era plata \u201eserviciului\u201c, \u00eensa, mai degraba, era vorba de costul campaniei electorale. (\u00centr-o scrisoare, Goga afirma ca pe contracandidatul sau la aceleasi alegeri, magnatul Wenkheim, campania \u00eel costase \u201e100.000 de florini\u201c!)
\nSever Bocu a pus pe h\u00e2rtie cele auzite sub forma unei declaratii, pe care
\nJ. Krist\u00f3ffy a semnat-o, cu conditia totusi \u201esa nu se faca uz de ea \u00een publicitate\u201c.
\n(va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cenainte de a vedea mai \u00eendeaproape ce cuprinde articolul, sa retinem din \u201eMemoriile\u201c (vol. I, 1994, p. 141) lui Vaida Voevod o lamurire t\u00e2rzie, referitoare la momentul publicarii lui. \u201eAm scris\u201c \u2013 marturisea autorul \u2013 \u201epatru articole, caracteriz\u00e2nd evolutia atitudinii lui Goga si le-am trimis lui Goldis (directorul \u201eRom\u00e2nului\u201c). Eram \u00eentelesi ca el sa le… Cite\u0219te mai mult »C. Stere si aplanarea conflictului dintre \u201etinerii oteliti\u201c si comitetul Partidului National Roman din Transilvania (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15281","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1005,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15281","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15281"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15281\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15281"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15281"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15281"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}