Dupa ce \u00eentr-un capitol de peste 150 de pagini, din lucrarea sa \u201eLiteratura ca arma ideologica\u201c, se refera la o serie de romane \u201emanifest propagandistice\u201c, Mirela Ioana Lazar \u00eentreprinde studiile de caz amintite \u00een prima parte a acestor \u00eensemnari: Mircea Eliade si Camilo Jose Cela, scriitori de romane, precizeaza autoarea, \u201eniciodata manifest \u00abangajate\u00bb\u201c. \u00cen optiunea sa pentru aceste \u201ecazuri\u201c are \u00een vedere \u201ecoroborarea criteriului artistic\u2026 cu criteriul biografic, unde apare, de netagaduit, elementul pertinent al implicarii lor ideologice \u00een extrema dreapta, \u00een a doua jumatate a anilor ’30\u201c. Optiunea mai este motivata si de faptul ca opera literara a celor doi, de o incontestabila valoare estetica, rezista la proba timpului \u201e\u00een ciuda schimbarii reperelor ideologice si a evolutiei modelelor literare\u201c. E aproape un truism ca succesul si interesul pentru romanele lor se datoreaza si faptului ca cititorul de literatura \u2013 nu numai cel neavizat, cum crede autoarea \u2013 nu deceleaza sau ignora constient, ab initio, \u201ereperele ideologice\u201c si se delecteaza cu \u201eistoriile (povestile \u2013 nota mea) unor personaje \u00een miscare pe fondul unui tablou istoric\u201c. \u00cen paranteza, amintesc ca \u00eentr-un roman al lui Saul Bellow, un personaj cu nume rom\u00e2nesc, Radu Grielescu, pare a fi \u201ecopia dupa natura\u201c, o copie falsa, caricaturala, a lui Mircea Eliade. La aparitia romanului \u00een versiune rom\u00e2neasca, inclusiv \u00een eseul-postfata semnat de Sorin Antohi, nu au lipsit reactiile de dezavuare a modului mai mult dec\u00e2t tendentios, as spune calomnios, \u00een care este \u201eportretizat\u201c marele savant si scriitor rom\u00e2n, dupa cum au fost si critici ce au tratat, chiar daca nu prea convingator, naratiunea si personajele ei ca pe o pura fictiune, refuz\u00e2nd identificarea lui Radu Grielescu cu Mircea Eliade si pled\u00e2nd pentru o lectura a romanului fara a-i atribui vreo cheie. Ambele abordari, desi antinomice, sunt, \u00een definitiv, plauzibile, dar plauzibil nu \u00eenseamna neaparat si credibil\u2026
\nS-a observat deja, lu\u00e2nd \u00een considerare si marturisirile lui Eliade, ca opera sa e \u201eun continuum\u201c, cea stiintifica si cea literara fiind de fapt parti ale unui tot, ele \u201ecomplet\u00e2ndu-se reciproc\u201c. Din dorinta de a-si fundamenta c\u00e2t mai temeinic asertiunile, opiniile, Mirela Ioana Lazar complica, \u00eencarca pe alocuri discursul cu lucruri cunoscute de prezumtivul cititor al cartii sale, care, abia de data asta, nu poate fi dec\u00e2t unul (mai mult sau mai putin) avizat. Un efort de \u201estr\u00e2ngere\u201c a textului \u00eenainte de a lua forma cartii ar fi fost binevenit. Intereseaza mai ales analizele romanelor celor doi scriitori luati \u00een studiu, de vreme ce autoarea este profesor de literatura si exeget literar, \u00eenainte de a fi istoric, filosof, ideolog, desi aceste calitati, \u00eentr-un sens larg, nu-i lipsesc. Comentariile sale privind patru romane ale lui Mircea Eliade (\u201e\u00centoarcerea din rai\u201c, \u201eHuliganii\u201c, \u201eViata Noua\u201c, \u201eNoaptea de S\u00e2nziene\u201c) si tot at\u00e2tea ale lui Cela (\u201eFamilia lui Pascual Duarte\u201c, \u201eStupul\u201c, \u201eSf\u00e2ntul Camilo, 1936\u201c, \u201eMazurca pentru doi morti\u201c) sunt ale unui critic si istoric literar familiarizat cu exercitiul comparatist. Si daca \u00een cazul romanelor lui Eliade, despre care au scris at\u00e2tia critici, teoreticieni, hermeneuti etc., e mai greu sa vii cu ceva nou, \u00een al lui Cela, autoarea a avut de acoperit, cum am vazut ca aprecia si Ion Vartic, o lacuna bibliografica \u00een cultura noastra. Prozator celebru, laureat al Premiului Nobel si al Premiului Cervantes (acordate \u00een aceasta ordine, ca o reconfirmare a butadei potrivit careia nimeni nu-i profet \u00een tara lui!), controversat, oportunist, mitoman, de o moralitate cel putin \u00eendoielnica, \u00eentr-un anumit moment livr\u00e2ndu-si fara sa clipeasca serviciul de delator, dar, \u00eenainte de toate, un scriitor de mare talent, \u00een plina epoca franchista, prin romanul \u201eFamilia Pascual Duarte\u201c, Cela a adus \u00een literatura spaniola ceea ce s-a numit tremendismo (literatura violentei si a ur\u00e2tului). Aparut \u00een 1942, romanul, aflu din studiul Mirelei Ioana Lazar, a \u00eenregistrat un record cu adevarat invidiabil si, pe c\u00e2t ne este omeneste posibil a prevedea, pentru multa vreme aproape imposibil de egalat. A cunoscut p\u00e2na \u00een prezent nu mai putin de 200 de editii, fiind cel mai tradus roman spaniol, dupa Don Quijote \u201e\u00een practic toate limbile, inclusiv \u00een latina, esperanto si un dialect tiganesc\u201c. Prin acest roman, Cela intra, la o v\u00e2rsta frageda pentru un romancier, \u00een programa scolara, exercit\u00e2nd totodata \u201eo influenta incomensurabila\u201c asupra tinerilor scriitori spanioli. Hispanista \u00eel priveste pe Cela din perspectiva \u201ejocurilor ambiguitatii \u2013 biografice si literare\u201c. Luam cunostinta, gratie Mirelei Ioana Lazar, de o biografie demna de pana unor Henri Troyat sau Stefan Zweig. \u00cen histrionismul si amoralitatea sa, omul si scriitorul care la doar 37 de ani declara: \u201eMa consider cel mai important romancier spaniol de la ’98 \u00eencoace si ma sperie sa constat c\u00e2t de usor mi-a fost. Cer iertare pentru a nu fi putut sa evit acest lucru\u201c este nu o data spectaculos la limita kitsch-ului. Cu un comportament contradictoriu, bizar, el critica implicarea scriitorului \u00een propaganda ideologica, dar colaboreaza la publicatii de extrema dreapta, falangiste, si omagiaza prietenia fascista hispano-italiana. \u00cen memoriile sale declara ca \u201enu cere iertare pentru nimic fiindca nu se rusineaza si nici nu se caieste de nimic din ceea ce a facut, dimpotriva, considera ca ar trebui sa i se ceara lui iertare, pentru ca a fost bagat cu forta \u00een razboiul civil si \u00een spectacolul tulburelui joc al oamenilor politici, mai rau \u00eenca dec\u00e2t razboiul\u201c, iar, \u00eentr-un interviu, \u00eei acuza pe \u201etatii sau fratii nostri mai mari\u201c ca \u201eau tras la tinta\u201c cu cei din generatia lui care aveau atunci doar 20 de ani. Cela este si autorul unui memorial de calatorie \u00een cea mai napastuita regiune a Spaniei \u2013 \u201eCalatorie \u00een Alcarria\u201c \u2013, scriere a carei valoare\u00a0 estetica este pe masura celei documentare. C\u00e2t priveste romanul \u201eFamilia lui Pascual Duarte\u201c care ar fi fost conectat la \u201enecesitatile obiective ale contextului ideologic si literar\u201c, altfel spus \u201eaparut cu sprijinul interesat\u201c al autoritatilor, autoarea afirma fara echivoc ca \u201e\u00eesi datoreaza succesul calitatilor sale artistice reale\u201c. Cu alte cuvinte, factorul politic i-a facilitat doar aparitia si publicitatea, si nimic altceva. Cea mai importanta caracterizare a romanului \u201eFamilia lui Pascual Duarte\u201c pe care o formuleaza Mirela Ioana Lazar, si care este literalmente memorabila, mi se pare aceea\u00a0 potrivit careia cartea lui Cela \u201eeste construita cu o geniala abilitate evaziva care-o face interpretabila \u00een doua moduri opuse\u201c. E limpede ca performanta romancierului spaniol tine de arta sa. Arta unui mare scriitor capabil sa deturneze vigilenta cenzurii si totodata \u201esa permita celor versati \u00een subtilitati textuale o lectura critica la adresa regimului\u201c. Prin urmare, poate fi literatura o arma ideologica? Fara \u00eendoiala. Dar, este superfluu a mai preciza, numai daca e literatura veritabila estetic. Restul intra la capitolul: propaganda minora, efemera. Ambiguitatea despre care \u00eenteleg ca s-a facut destula vorbire \u00een cazul lui Cela este ea \u00eensasi o arma, inclusiv ideologica, eficienta si cu bataie lunga \u00een timp si spatiu, dar si o virtute a operei de arta \u00een general. Intitul\u00e2ndu-si inspirat concluziile celei de a treia parti a cartii privind cele doua studii de caz \u2013 \u201eSomnul moralei naste monstri\u201c, autoarea, mentin\u00e2ndu-se \u00een logica aceleiasi metafore, \u00eencearca un raspuns si la \u00eentrebarea: \u201ede ce nu putem lasa geniile sa moara?\u201c. \u00centrebare grea, care suscita multe raspunsuri si cred ca nici unul dintre ele sau toate la un loc nu pot \u00eenchide vreodata discutia. Ea ram\u00e2ne mereu deschisa. P\u00e2na la urma trebuie sa ne multumim cu descrierea si analiza faptelor asa cum s-au produs (s-au comis) ele. Ecoul lor \u00een constiinta generatiilor va fi, oricum, diferit. Din comparatia lui Eliade si Cela, reiese ca \u00een anumite laturi cei doi se aseamana, \u00een altele se deosebesc profund. Ambii au fost ideologic angajati puternic \u00een extrema dreapta si ambii au refuzat sa-si asume trecutul. Apoi, si faptul este extrem de important, odata \u201eepisodul ideologic\u201c \u00eencheiat, ei nu au mai scris nimic cu caracter politic. \u201eDar \u2013 precizeaza\u00a0 Mirela Ioana Lazar \u2013 \u00een ciuda deplinei angajari ulterioare \u00een societatea democratica si \u00een ciuda recunoasterii lor culturale \u00een cadrul acesteia \u2013 stiintifice, mai ales, la Eliade si, literare, \u00een special, la Cela \u2013, au ramas, fundamentalmente, de dreapta, ca mentalitate\u201c.
\nO consecventa care, mai ales \u00eentr-o lume a tuturor inconsecventelor si a tuturor oportunismelor, moralmente nu vad de ce ar putea sa le fie reprosata\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa ce \u00eentr-un capitol de peste 150 de pagini, din lucrarea sa \u201eLiteratura ca arma ideologica\u201c, se refera la o serie de romane \u201emanifest propagandistice\u201c, Mirela Ioana Lazar \u00eentreprinde studiile de caz amintite \u00een prima parte a acestor \u00eensemnari: Mircea Eliade si Camilo Jose Cela, scriitori de romane, precizeaza autoarea, \u201eniciodata manifest \u00abangajate\u00bb\u201c. \u00cen optiunea… Cite\u0219te mai mult »Romanul, \u00eentre ideologie si estetica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8760,2559,8730],"class_list":["post-15279","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jose-cela","tag-mircea-eliade","tag-mirela-ioana-lazar"],"views":1600,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15279","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15279"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15279\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15279"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15279"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15279"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}