{"id":15273,"date":"2013-04-11T13:04:37","date_gmt":"2013-04-11T11:04:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15273"},"modified":"2013-04-11T13:04:37","modified_gmt":"2013-04-11T11:04:37","slug":"ergologie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ergologie\/","title":{"rendered":"\u201eErg\u201cologie"},"content":{"rendered":"

Dan Coman, Erg,<\/em> Editura Charmides, Bistrita, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dan Coman, cum bine remarca Ion Pop \u00eentr-una din cele trei cronici pe care revista \u201eRom\u00e2nia literara\u201c le-a rezervat volumului \u201eErg\u201c (aparut la Charmides \u00een 2012), cronici scrise de Ion Pop, Alex Goldis si Adina Dinitoiu, este unul din putinii autori ai ultimului deceniu care nu si-a construit poetica pe structurile mizerabilismului specific generatiei. De fapt, discursul lui Coman este mai bine \u00eencadrat \u00een lirica neo-expresionista de emulatie directa din poemele lui Ion Muresan, ale Angelei Marinescu sau \u00een prelungirea utopicilor \u201eschizoizi\u201c nouazecisti. Bistrita, dupa cum se poate vedea usor si astazi, este deja de mai bine de un deceniu un centru foarte puternic pentru poezia t\u00e2nara de o astfel de factura. De la Dan Coman, Florin Partene si Marin Malaicu-Hondrari la Ana Dragu si, mai apoi la Alex Vasies, regiunea ardeleana pare sa fi dezvoltat \u00een lumea literara actuala un adevarat focar de poezie. Iar la aceasta grupare autohtona se adauga festivalul \u201ePoezia e la Bistrita\u201c, care, de c\u00e2teva editii, este unul dintre cele mai importante din tara.
\nO rigoare proprie<\/strong>
\n\u00cen toata aceasta miscare literara, Dan Coman pare sa aiba unul din locurile extrem de influente. Premiat deja de la debut cu un premiu al Uniunii Scriitorilor, tradus \u00een mai toate limbile de circulatie, prezent cu interviuri si texte \u00een mai toate revistele literare importante si pe aproape toate platformele internautice, autor al volumelor \u201eAnul c\u00e2rtitei galbene\u201c, \u201eGhinga\u201c, \u201eDictionarul Mara\u201c si al romanelor \u201eIrezistibil\u201c si \u201eParohia\u201c (desi aici autorul \u00eencurca \u2013 voit \u2013 deseori arsenalul prozei cu cel poetic), Dan Coman pare sa fi determinat si el, la r\u00e2ndul lui, evolutia c\u00e2torva formule specifice \u00een poezia rom\u00e2neasca. O directie ar fi aceea vizibila prin frazarea lucida si constructul poetic foarte bine controlat discursiv specific lui Alex Vasies, iar a doua este formula expresionismului conceptual, al liricului visceral pe care l-au preluat secvential Ana Dragu sau Teodora Coman (cea din urma chiar intitul\u00e2ndu-si asemanator lui Dan Coman volumul de debut, \u201eC\u00e2rtita de mansarda\u201c). Desigur, este o exagerare structurala tendinta criticii literare care propune varianta unei influente exclusive, \u00eensa devin extrem de vizibile aceste determinari tocmai odata cu antologarea c\u00e2torva poeme mai vechi \u00een \u201eErg\u201c, cartea lui Coman din 2012. De altfel, tocmai aceasta antologare, dupa noi reguli de ordonare, scoate mai bine \u00een evidenta (sau, mai bine spus, dezvaluie) \u00eentreaga structura poetica a autorului. Pentru ca, de la expresionismul visceral la maximalism imagistic si chiar minimalism discursiv, tehnicile lui Coman tin deja de o rigoare proprie, de un registru personal al combinatoricii pe care autorul a exploatat-o mereu. Mai mult, odata cu melanjul poetic si \u00eencrucisarea perioadelor \u00een care\u00a0 acestea au fost scrise, alura compacta a volumului este tot mai pregnanta.
\n\u00cen primul r\u00e2nd, se poate vorbi la Coman despre programul sentimental specific. Ludic uneori, mim\u00e2nd ipostaze de maxima egolatrie si imediat momente de cadere emotionala, Dan Coman\u00a0 nu se pricepe la a desfasura poeme relationale altfel dec\u00e2t prin (si bine spunea Dmitri Miticov, vorbind despre volum) \u201earta comparatiilor\u201c. Deloc interesat initial de un program discursiv din zona confesiunii simple, Coman porneste mereu de la secvente statice si dezvolta structuri kinetice textual doar prin intermediul jocului imagistic: \u201eani de zile nimic si acum dintr-o data\/ \u00eentepenit \u00eentre zecile de parti ale corpului.\/ greu c\u00e2t un vitel cu teasta zdrobita.\/ respir\u00e2ndu-mi un miros\/ ca pe un aer tare de munte.\/ si dupa at\u00e2tia ani soarele nemiscat deasupra mea.\u201c. La fel, uneori comportamentele ne sunt transferate poetic prin tot felul de atribuiri de atitudine obiectelor: \u201e\u00eenca de dimineata m\u00e2inile teodorei se lupta cu gura teodorei\/ causul palmelor sale\/ poarta strigatul ca pe-o minuscula agrafa de par\/ (suvita roscata cu iscusinta-i flutura deasupra capului\/ obosindu-ma)\/ ma ridic \u00een m\u00e2ini \u00een picioare si \u00een cap deodata\u201c. Astfel de imagini \u2013 majoritatea finisate p\u00e2na la reductia totala a asperitatilor (as spune, uneori benefice) si \u00eengrijite p\u00e2na la supra-constructie \u00eei sunt specifice lui Coman. \u00censa nu aici sta substanta sa poetica. As spune chiar ca aici uneori aceasta este acoperita de artificiul combinatoric. Nu greseste deloc, pot spune cu \u00eencredere, cine \u00eel plaseaza pe autorul \u201eErg\u201c-ului \u00eentre admiratorii avangardei, mai ales pe filonul suprarealist: \u201efumez \u00eentr-o \u00eencapere fara usi si fara ferestre.\/ doi porci muti plonjeaza prin mijlocul cerului.\/ \u00eemi p\u00e2ndesc miscarile cu miscari ademenitoare.\/ prin pulpele unei femei rotunde trece o bucata uscata de lapte.\/ (spuma gurii mele face cute ca un cearceaf)\/ beau si fumez \u00een aceasta camera nefolositoare\u201c.
\nBaroc figurativ<\/strong>
\n\u00censa Dan Coman este prin excelenta un specialist al constructului complet, al poemului ca proiect exponential. Nu e greu de observat cum poetul lasa la dispozitia cititorului \u00eentregul schelet liric, desi acesta e deseori acoperit de broderia imagistica. Programul sentimental anihilat constant de invazia comparatiilor si a metamorfozelor din cadrul imaginarului poate fi recuperat \u00een momentele discursive temperate. Aici cred ca sta, de fapt, proiectul lui Dan Coman desi, e drept, autorul singur arunca atentia mai mult asupra zonelor de construct stilistic: \u201es\u00eent un om bun. cum nu se poate mai bun.\/ \u00eemi dau lacrimile de at\u00e2ta bunatate.\/ nu ies niciodata dintre acesti patru pereti desi deseori\/ fac plimbari care seamana perfect cu o\/ excursie la capatul lumii.\/ din cauza bunatatii mele sunt at\u00e2t de atent cu mine \u00eenc\u00e2t\/ nici s\u00e2ngele nu-mi misca prin corp dec\u00e2t rareori.\/ din cauza bunatatii mele s\u00eent aproape perfect.\/ simpla mea prezenta printre fiintele vii ale lumii\/ le-ar sterge pe toate de pe suprafata pam\u00e2ntului.\/ nimeni niciodata n-a rezistat unei astfel de bunatati\u201c. Aici pot fi gasite momentele de egolatrie (desigur, mimata poetic tocmai pentru a demonstra inversul tezei) despre care vorbeam mai devreme. \u00centr-o zona pe care Coman o exploateaza constant, renunt\u00e2nd la barocul figurativ: \u201etot ce a luminat p\u00e2na acum a luminat pentru umbra mea.\/ stau \u00een bucatarie si \u00eemi pregatesc o cafea cu miscari\/ care apartineau altadata unei femei\u201c. Acestea sunt momentele pentru care tendentionismul imagistic ram\u00e2ne doar o afacere secundara (desi, e adevarat, tocmai acest imaginar aglutinant ram\u00e2ne marca cea mai vizibila a poeziei sale) si, odata cu amestecarea acestor poeme, Coman arata tot mai mult ca un scriitor care \u00een evolutia sa a avut perioade diverse.
\nAstfel ca uneori ludicul, jocul textual si conceptul \u00eenv\u00e2rtit pe toate partile p\u00e2na la pierderea aparentei semnificatii sunt tehnicile preferate ale poetului Dan Coman. Dintr-o pozitie aproape \u201eacosmeiana\u201c, eul analizeaza toate starile posibile si le expune cu autoironie, cu distanta at\u00e2t de necesara poeziei neangajate sentimental dec\u00e2t la nivel experimental: \u201ema disciplinez pe zi ce trece. am un tot\/ mai mare respect pentru somn.\/ zic fara sa clipesc: somn, somn si discretie.\/ at\u00e2ta discretie \u00eenc\u00e2t \u00eencap si \u00een gura de sarpe.\/ cu o aleasa \u00eendem\u00e2nare refuz sa mai misc. si doi dintre prieteni\/ deja morti iar al treilea \u00eentepenit \u00eentre\/ cele doua jumatati ale trupului.\/ \u00eenteleg totul de aceea pot sa ma abtin\u201c.
\nPentru Dan Coman, publicarea volumului \u201eErg\u201c este un act de curaj. Desi, cum bine observa Alex Goldis, majoritatea douamiistilor au intrat \u2013 sa spunem \u2013 prematur \u00eentr-o era a antologiilor (Dan Sociu si Stefan Manasia au folosit, la fel, \u00een ultimele volume publicate, cicluri din volumele trecute), la Coman situatia speciala este creata de amestecarea acestora \u00eentr-un aparent construct singular, nou. Si, cu toate slabiciunile explicabile, chiar asa si arata: un volum unitar, al unui poet care are \u00eentre douamiisti una dintre vocile proprii. Pe scurt, critica literara deja are materialele pentru a studia autorii specifici ai perioadei \u201edouamii\u201c, unde directiile si curentele (cu mentori si, iata, deja si urmasi) \u00eencep sa fie clare pentru toata lumea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dan Coman, Erg, Editura Charmides, Bistrita, 2012   Dan Coman, cum bine remarca Ion Pop \u00eentr-una din cele trei cronici pe care revista \u201eRom\u00e2nia literara\u201c le-a rezervat volumului \u201eErg\u201c (aparut la Charmides \u00een 2012), cronici scrise de Ion Pop, Alex Goldis si Adina Dinitoiu, este unul din putinii autori ai ultimului deceniu care nu si-a… Cite\u0219te mai mult »\u201eErg\u201cologie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[267,8757],"class_list":["post-15273","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dan-coman","tag-erg"],"views":1223,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15273","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15273"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15273\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15273"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15273"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15273"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}