{"id":15271,"date":"2013-04-11T13:03:09","date_gmt":"2013-04-11T11:03:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15271"},"modified":"2013-04-11T13:03:09","modified_gmt":"2013-04-11T11:03:09","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xxii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xxii\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati in URSS (XXII)"},"content":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Blestemul NKVD-istului: \u201eSa moara pe-aici!\u201c<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

JOHANN NOLL <\/strong>
\n(Germania)<\/strong><\/p>\n

Era \u00een ianuarie 1945, \u00een comuna S\u00e2nandrei. A fost toata comuna adunata. Am stat toata noaptea, a doua zi, pe la ora 13-14, ne-au scos afara pe sosea si de-acolo, pe jos, \u00een timpul iernii era si zapada mare si ne-au dus la Giarmata, vreo 12 km. \u00cen comuna mea, 90 la suta erau germani. Erau si rom\u00e2ni, vacari si plugari, cei mai multi. Si era si un ungur care vorbea perfect dialectul svabesc. La fel si rom\u00e2nii. S\u00e2rbi nu erau.
\nLa Giarmata ne-au bagat \u00een case care au fost evacuate. Ne-au tinut 4-5 zile. P\u00e2na la Giarmata ne-au dus jandarmii rom\u00e2ni. La Giarmata ne-au preluat soldatii rusi. Casele au fost \u00eenconjurate de rusi. Au venit mama, bunicul, mi-au adus m\u00e2ncare si ceva de \u00eembracat. Am fost singurul deportat, fratele, mai mare, si tata erau \u00een armata. Ne-au dus \u00eentr-o masina, americana, p\u00e2na la Timisoara. Ne-au bagat \u00een vagoane de animale. Eram 60-80 de persoane \u00eentr-un singur vagon. Am stat 2 zile \u00een vagon, \u00een frig. Aveam de m\u00e2ncare, dar \u00eempotriva frigului nu aveam un cuptor, ceva. Nu puteam sa iesim afara. \u00cen mijlocul vagonului am facut o gaura unde puteai sa faci nevoile. O femeie avea o patura cu care o \u00eenconjurai. Am fost p\u00e2na la Adjud, unde ne-au bagat \u00eentr-o scoala vreo 4-5 zile, am primit m\u00e2ncare calda de la rom\u00e2ni. Si ne-au bagat iar \u00een vagoane p\u00e2na la Iasi. La fel si acolo, am stat \u00eentr-o scoala, unde am stat vreo 5-6 zile. Au venit rusii au spus toata lumea afara, ne-au numarat. Am ramas 200 de persoane, dupa ce au luat o parte.
\nTrenul circula doar noaptea<\/strong>
\nAm mai stat \u00een scoala c\u00e2teva zile si pe jos p\u00e2na la gara \u00een vagoane rom\u00e2nesti. \u00cen Rusia vagoanele erau mai late. Ne-au dus p\u00e2na la Nova Ekonomitkii, aproape de Krasnaarmensk, \u00een Donbas. Numai noaptea ne-am dus cu trenul. Ziua nu calatoream. Apa \u2013 turturi de gheata de la vagoane. M\u00e2ncare calda nu aveam. Am primit ceva m\u00e2ncare pite \u2013 dar vai si amar. Am suferit de sete. Erau paduchi, \u00eei luai cu degetul si plesneau.
\nLa Nova Ekonomitki era lagarul nostru si nu am putut intra \u00een el, pentru ca la \u00eenceput erau prizonieri acolo. Noaptea am stat acolo, 2.500 de persoane p\u00e2na c\u00e2nd i-au scos pe prizonieri. \u00cenauntru erau priciuri erau doar sc\u00e2nduri foarte rele. Nu erau paturi, stateam \u00eenghesuiti. A doua zi rusii au luat hainele si m\u00e2ncarea pe care le aveam de acasa si le-au bagat \u00een magazie. Noi am ajuns \u00een 28 februarie \u00een Nova Ekonomitki. Dupa o saptam\u00e2na nu mai era nimic. Paltonul, tot ce aveam mi-au luat, tot ce era bun.
\nA doua zi ne-au dus la minele de carbuni, ne-au \u00eempartit la lucru si am primit salopete si o pereche de papuci, galosi din cauciuc. Nu am primit manusi, sube, caciuli. Izmene aveam si niste camasi mai subtiri, altceva nu am primit. Ne-au bagat \u00een mina, ne-au dus cu liftul \u00een jos, cam 100 de metri, la sectia unde am lucrat era plin de apa. Dupa 10 minute eram ud p\u00e2na la piele. Asa am lucrat. Carbunii erau 60 cm. Am primit un t\u00e2rnacop cu un spit subtire, c\u00e2t un creion. Am stat doi ani de zile acolo.
\nDar \u00een iulie un vagon a deraiat si a cazut de sus piatra si mi-a taiat un deget. Dupa asta am ajuns \u00een Krasnodar, \u00een spital. Am dormit pe coridor, pe o saltea cu paie. Altceva nu am avut nimic. Am stat 3-4 zile, m-a taiat cu foarfecele, se tinea numai \u00een ligament. M-au taiat pe viu, nu m-au anesteziat. M\u00e2na era plina cu puroi. A fost o fetita din Basarabia, bulgaroaica, care stia limba rom\u00e2na. M-a \u00eentrebat de unde vii, i-am spus, fata asta, multumesc astazi, ca altfel nu mai eram eu acum, ea facea curatenie \u00een spital. A vorbit cu medicul ca stia limba rusa. Medicul m-a taiat si a scos puroiul. Nu aveam pansament, nu aveam nimic. Mi-a adus ceai de musetel si m-a spalat si a lasat ceaiul ca sa ma spal si eu. Eu spun un lucru. A fost un baiat de la Pencec care a pierdut piciorul, \u00een pat, nu ca mine. Erau mari viermii din piciorul lui. A murit dupa o zi. Era o roata sus la tavan, legata cu sfoara, jos o greutate sa tina piciorul. Nu avea ghips, dezinfectant. Avea 17 ani, ca eu aveam 16 ani si trei luni.
\nAm pierdut degetul, nu am putut munci, m-au bagat la o masina cu care am dus carbunii, \u00eencarcam cu m\u00e2na si duceam la lagar. La colhoz, mai furam un castravete, o ceapa, ca supliment, cum se spune. \u00cen lagarul acesta am stat p\u00e2na \u00een ’47, iulie. C\u00e2nd a venit Nagy Imre \u00een Ungaria la putere el a cerut toate femeile si cei care au fost \u00een Partidul Comunist au cerut de la rusi femeile \u00eenapoi. \u00cen lagarul \u00een care am stat eu, din 2.000 persoane eram 300 nemti, restul erau germani din Ungaria, dar care nu mai stiau limba germana. Ca ei au fost maghiarizati. Si au plecat acasa. Nu mai era Rotar, era Kerekes. Si eu am \u00eenvatat limba maghiara, ca lucram doar cu un german, \u00een rest numai cu ungurii.
\nOdata, c\u00e2nd am fost la Nova Ekonomitki, \u00een noiembrie, a plecat un transport acasa, dar nu \u00een Rom\u00e2nia. Ci \u00een Republica Democrata Germana. Cu o saptam\u00e2na \u00eenainte, m-a scris doctorita \u2013 carora le-am furat c\u00e2inele si l-am m\u00e2ncat \u2013 a venit \u00een lagar. M-a consultat. Ne-a c\u00e2ntarit cu piatra, ca o contragreutate. Avea un subler din lemn, \u00eeti lua pielea, tragea si daca vedea ca mai era ceva grasime zicea: a, aici mai este ceva! Si gata. Am fost gasit apt \u00een munca. Era un ofiter, evreu, stia limba germana si a vrut sa ma bage \u00een transport \u00eenauntru, dar a fost un NKVD-ist care a spus: \u201eNu\u201c. Si pe ruseste: \u201eSa moara pe-aici!\u201c Si nu m-au luat.
\nGroparul lagarului<\/strong>
\nC\u00e2nd am pierdut degetul am fost \u00een lagar, nu am putut lucra, am fost gropar. A fost o caruta cu oameni care au murit acolo. Era o groapa acoperita cu stuf si pam\u00e2nt si noaptea i-au aruncat. Dimineata ne-am dus din nou cu caruta, eram doi insi, si ne-am dus la locul unde era cimitirul. Pam\u00e2ntul era asa \u00eenghetat si ce putere aveam, \u00eenc\u00e2t nu am putut sa sapam groapa. I-am acoperit cu zapada si asta a fost tot. Ce am facut? A venit un c\u00e2ine si noi ne-am g\u00e2ndit sa-l prindem. Am str\u00e2ns g\u00e2tul, l-am belit, l-am bagat \u00een caruta, ne-am dus \u00een lagar, aveam un cuptor si l-am fript. Si l-am m\u00e2ncat. A doua oara a fost o capra pe-acolo. Pisici. Care nu a suferit de foame, nu stie ce-i foamea! As fi m\u00e2ncat si oameni. Asta a fost grozav. Asta a fost p\u00e2na \u00een ’47. Dupa aceea a venit si Pieck \u00een RDG, ne-au tinut ore politice cu ce vom avea c\u00e2nd vom ajunge acasa. Drept la o gradina, la o capra, la o vaca.
\nC\u00e2nd am fost la Iasi, n-am putut sa ies afara la o pravalie, sa iau ceva, sa cumpar. Am v\u00e2ndut \u00een Rusia un ceas de buzunar, pe care \u00eel primisem de a nasul meu, la confirmare, pentru care am primit o p\u00e2ine. Altceva nu am avut. Am fost prost ca puteam sa dau si ce am primit de la bunicul, o haina de blana. Pe care mi l-au luat rusii.
\nPe noi ne-au dus la Dimitrova, Lagarul 1028, tot la o mina de carbuni. S-a \u00eembunatatit m\u00e2ncarea. Am avut un ban mai mult, puteam sa mai cumparam m\u00e2ncare. Aveam mai multa putere. Am fost trei nemti, unul de la Recas (nascut \u00een ’26), unul de la Pencec (’27) si eu, de la S\u00e2nandrei, nascut \u00een ’28, noi am \u00eenaintat drumul numai \u00een piatra am lucrat. Am facut sosea, un coridor, ca sa treaca vagonetii. Trebuia sa bagam pietrele astea care \u00een subteran e mai tare dec\u00e2t granitul. C\u00e2nd o aduci la lumina se desface ca varul \u00een apa. Faceam un zid cu pietre, aveam un ciur \u00een care bagam carbuni si \u00eel duceam prin coridor \u00een vagonete. Cum \u00eenaintam, cum faceam zidul la coridor. Daca pl\u00e2ngeam, cine ma asculta? A trebuit sa muncesc.
\nEu am avut doua verisoare, tot asa, \u00een 1927 nascute si au fost \u00een lagarul Sifcenko. Am\u00e2ndoua au murit acolo. Un alt prieten a murit \u00een Urali. La fel, nascut \u00een 1927. Eram copil c\u00e2nd am fost deportat.
\nTe duceai la ghiseu, dadeai 3-4 ruble, primeai un talon si cu asta \u00eeti cumparai m\u00e2ncare. Daca n-aveai talonul, nu m\u00e2ncai. Dimineata primeam o p\u00e2ine patrata, tare. C\u00e2nd o primeam, p\u00e2na sa ajung \u00een baraca, o si m\u00e2ncam. \u00centr-un timp, \u00een ’46, am primit p\u00e2ine de orz, plina de pleava. Asta a fost timp de 14 zile. Un ungur s-a sp\u00e2nzurat, a spus: nu mai pot. Am avut un prieten de la Ionel, a stat l\u00e2na mine, tot \u00een Nova Ekonomitki. Si a spus catre mine: \u201eHans, da-mi ceva de m\u00e2ncare, nu mai pot, du-te afara adu ceva iarba, orice, urzici\u201c. Am zis: \u201eIosef, ma duc, \u00eeti aduc\u201c. Am fost afara, am adunat ce puteam de urzici si iarba. Dar a doua zi, dimineata, c\u00e2nd m-am sculat, a fost mort. Un baiat \u00eenalt, blond, frumos.
\nAm fost prieteni buni, ne-am \u00eenteles bine, am \u00eempartit ce am putut. Am furat p\u00e2ine la Krasnodar din brutarie. Femeia care a fost cu noi, brutareasa, \u00een lagar, eu rulam si masina, m-am dus la Krasnodar si am luat p\u00e2ine \u00een masina. Tamara mi-a spus: \u201eKanz\u201c, ca ea nu putea sa zica Hans, \u201estii ce faci? Vii cu mine la brutarie\u201c. M-a \u00eenvatat cum sa fur p\u00e2ine. P\u00e2inea era pe un raft, era o gaura, era un c\u00e2ntar, o lada care era mai lata dec\u00e2t c\u00e2ntarul si eu am dus p\u00e2inea din raft pe c\u00e2ntar. Am lasat p\u00e2inea sa cada jos si am bagat-o \u00een lada. A venit ala de la pravalie a c\u00e2ntarit-o si eu am iesit afara. \u00centr-o masina de p\u00e2ine am luat vreo 5-6 p\u00e2ini. Mie mi-a dat o p\u00e2ine pe care am \u00eempartit-o cu Iosef, restul a luat Tamara. Le-am dus la ea acasa, cu masina. A facut o m\u00e2ncare, ciorba de fasole, cu faina de malai, cu varza acra si mi-a dat de m\u00e2ncare. Eu am fost multumit si asa.
\nFoarte greu a fost \u00een perioada 1945-1947. <\/strong>
\nFoame si frig<\/strong>
\nAlta \u00eent\u00e2mplare. Eu m-am dus \u00eenauntru, \u00een cantina, am luat cratita, am bagat \u00een cazan, ofiterul era invalid. Avea baston cu care m-a lovit sa spinare. Poti sa dai c\u00e2t vrei, dar eu am m\u00e2ncat-o. A fugit dupa mine, dar eu am fugit mai repede ca el era invalid. M-a bagat o zi \u00een carcera. Asta a fost situatia noastra acolo. La Ahmatovka a fost mai bine, am avut m\u00e2ncare. Primul lagar a fost lagar de exterminare. Cei ce au lucrat la constructie sau la colhozuri au primit o ciorba, o bucata de p\u00e2ine. Dar noi la minele de carbuni a trebuit sa platesti m\u00e2ncarea. Si daca nu ai lucrat, ai murit de foame! Nu ai avut ce, ca nu a putut nimeni sa-ti dea bani \u00eemprumut, sau din ratia lui. Cum ai avut p\u00e2ine \u00een m\u00e2na, cum ai \u00eenghitit-o! stateai la munca opt ore.
\nCe a fost cel mai greu? Ai venit din mina afara. Nu au putut veni toti odata. A fost paznicul, militianul care ne-a dus \u00een lagar trebuia sa astepti pe ultimul din mina iesit. Erai ud, complet, n-ai avut unde sa te schimbi, ai plecat \u00een lagar, cu haine ude, \u00eenghetate. Oamenii \u00eenghetau c\u00e2nd ieseau afara \u00een aer, cadeau jos si \u00eenghetau!
\n\u00cen lagarul al doilea am trait mai bine, am lucrat tot \u00een mina de carbuni. Nu pot sa va spun multe, dec\u00e2t ca am trait aproape ca oamenii.
\n\u00cen 29 noiembrie 1949 am ajuns acasa. A venit un ordin ca plecam acasa si am stat vreo 4-5 zile, \u00een lagar, am primit m\u00e2ncare pe care nu a trebuit sa o platim. Si ne-au adus la Rodovka, era lagarul \u00een care am fost adunati p\u00e2na a fost un transport. Si ne-au adus la Sighet, la granita, si am intrat \u00een Rom\u00e2nia. Am stat \u00een Sighet, \u00eentr-o scoala, am primit m\u00e2ncare, vreo 3-4 zile. Ne-au \u00eenregistra acolo. A venit o masina si ne-a dus la T\u00e2rgu Mures, unde ne-au bagat \u00eentr-o scoala. Am primit 200 de lei si o fituica pe care am dat-o la Timisoara, la Politie.
\nTatal mort, fratele exilat<\/strong>
\nTata meu a murit, aici, \u00een Austria. A fost prizonier american. Eu am fost acolo, m-am interesat, am discutat cu un cetatean care a fost cu tatal meu, \u00een lagarul acela de prizonieri. Ce au facut americanii? A murit \u00een 4 noiembrie 1945. Ei au vrut sa faca pista pentru schi. Ei au taiat pomii care au fost, copacii, dar m\u00e2ncare nu prea a fost nici acolo. Si un copac cazut pe el. Accident de lucru. A fost \u00eenmorm\u00e2ntat la Linz, \u00een cimitir, l-au scos deoarece prim-ministrul austriac a spus sa scoata soldatii germani din cimitirele din Linz. Si l-au scos si l-au bagat la Freistat, la granita cu Slovacia, un cimitir de eroi. Acolo sunt \u00eenmorm\u00e2ntati 1.400 din primul razboi si vreo 6.000 din al doilea razboi: rom\u00e2ni, unguri, s\u00e2rbi.
\nFratele meu a fost pe frontul de vest, \u00een Franta. A fost la Tiger-panzer. A ajuns \u00eenapoi \u00een Germania si \u00een Berlin s-a dezbracat, a luat haine civile si a mers p\u00e2na la Hanovra. \u00cen nordul Germaniei. A fost un baiat dezghetat, nu ca mine. Era \u00een ’45, la sf\u00e2rsitul razboiului. A lucrat la un cetatean, care avea o pravalie. Acolo a lucrat. Acela i-a spus ca nu pot sa-ti mai dau de m\u00e2ncare ca n-ai cartela cu care primea p\u00e2ine si alimente. Te duci al primarie si primesti cartela. A fost atunci prost ca s-a dus. Noaptea au venit politia americana si l-au dus \u00eentr-un lagar. I-au zis ca \u00eei fac acte si \u00eel trimit \u00een Rom\u00e2nia. L-au bagat \u00een lagar si l-au dus \u00een Olanda. Era \u00een toamna spre iarna lui ’45, era \u00eentr-o padure, fara acoperis, fara nimic. Dupa care l-au dus \u00een Liverpool, \u00een Anglia, unde a lucrat \u00eentr-o fabrica de zahar. S-a casatorit cu o fata frumoasa, a \u00eenvatat limba engleza si s-a facut farmacist. Dupa 10 ani el cu sotia au plecat \u00een Canada, \u00een Toronto. \u00cen spital era un evreu din Satu Mare care venise din Canada si el i-a propus sa mearga \u00een Canada.
\nEu aveam sase clase primare, si alea la plug si la sapa. Ca tata era la armata. A trebuit sa lucrez, nu sa merg la scoala. C\u00e2nd am ajuns din Rusia acasa, \u00een 22 noiembrie, mi-am facut formalitati \u2013 buletin. Dupa asta m-am angajat la fabrica de vopsea \u201eTimis\u201c din Timisoara. Am lucrat 3-4 luni, la chimicale, si a fost un inginer si el mi-a spus nu vrei sa vii ca electrician, te \u00eenvatam noi. Gata, am spus, vin. Era un electrician acolo si am lucrat cu el. Am facut scoala de calificare la \u201eElba\u201c, la atelier. Dupa asta am facut curs de electrician, seara. Era un inginer de la uzinele electrice, el a predat acolo. Am lucrat p\u00e2na \u00een februarie 1952, la \u201eTimis\u201e, dupa aia am avut ordin de chemare pentru armata. Si unde am ajuns? La mina de carbuni din Lupeni. Dar aveam autorizatie si m-au bagat la atelierul electric. Nu am fost tot timpul \u00een mina, \u00eenauntru. Dar am fost, am vazut ce-i acolo. Alta mina, nu ca \u00een Rusia, era o diferenta de suta la suta. Si \u00een ’53 a venit o femeie care a c\u00e2ntat \u201eAoleu ce ploaie vine de la Cluj\u201c. A venit ordin de la Bucuresti ca noi \u00eenvingem pe dusmani prin munca, nu prin arma. Sa fim bucurosi ca putem sa facem 3 ani de zile armata. Si am stat acolo, la Lupeni. Am fost bine vazut. Inginerul mi-a zis \u201emai neamtule, stai aici, cu un salariu de trei ori mai mare\u201c. Am zis \u201eNu, ma duc acasa\u201c.
\n\u00cen ziua de 31 aprilie am fost schimbul doi cu un ucenic. Un baiat din localitate. Lacatusii din schimbul doi au luat o teava, au sudat, au facut o gaura, au bagat carbid si o c\u00e2rpa \u00een fata atelierului nostru. Si au pocnit. Era ziua de \u201e1 Mai\u201c. A venit paznicul cu unul de la Securitate si ne-au luat pe noi. A spus tu sabotezi. M-a dus la Lupeni la militie, m-a cercetat. Noaptea a plouat, a trasnit si a fost atunci vorba ca eu am sabotat. Pe la ora 4-5 m-a bagat \u00een duba si m-a dus la Petrosani la Securitate. C\u00e2nd am ajuns acolo era un capitan. \u201eMa, ce ai facut acolo? Eu nu am facut nimic, lacatusii, nu eu\u201c. Am spus ca n-am participat. M-au cercetat jumatate de ora, m-au bagat \u00een pivnita, mi-au dat un picior la rinichi. La fiecare doua-trei ore ma interogau. Am primit doar apa si p\u00e2ine. Si dupa aia au aflat ca nu am fost eu. La sf\u00e2rsit mi-au zis: \u201ePleci acum \u00eenapoi, la detasament, dar daca spui unde ai fost, ce ai patit, atunci nu mai vezi sa citesti\u201c. C\u00e2nd am ajuns \u00eenapoi, nici caporalul, nici sergentul, nici locotenentul Manole, nici capitanul nu m-au \u00eentrebat. Trebuia sa spun ca am fost acasa.<\/p>\n

A consemnat Florin-Razvan Mihai.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.   Blestemul NKVD-istului: \u201eSa moara pe-aici!\u201c   JOHANN NOLL (Germania) Era \u00een ianuarie 1945, \u00een comuna S\u00e2nandrei. A fost toata comuna adunata. Am stat toata noaptea, a doua zi,… Cite\u0219te mai mult »Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati in URSS (XXII)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8397],"class_list":["post-15271","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-germanii-din-romania-deportati-in-urss"],"views":865,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15271","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15271"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15271\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15271"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15271"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15271"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}