{"id":1527,"date":"2010-02-18T05:13:16","date_gmt":"2010-02-18T03:13:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1527"},"modified":"2010-02-18T05:13:37","modified_gmt":"2010-02-18T03:13:37","slug":"tehnopoezie-%e2%80%9ethe-imaginarium-of-doctor-parnassus%e2%80%9c-de-terry-gilliam","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tehnopoezie-%e2%80%9ethe-imaginarium-of-doctor-parnassus%e2%80%9c-de-terry-gilliam\/","title":{"rendered":"Tehnopoezie:  \u201eThe Imaginarium of Doctor Parnassus\u201c de Terry Gilliam"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\nDe unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Imaginatia nu poate fi st\u00e2rnita iar lipsa ei nu poate fi suplinita de nici o tehnologie, oric\u00e2t de avansata. Singurul lucru pe care tehnologia \u00eenalta uneori \u00eel poate face este sa mascheze o imaginatie stearpa, asa cum se salveaza un brad de Craciun jumulit cu globuri colorate si instalatii cu beculete, sa o ascunda, imperfect, \u00eendaratul unui voal, astfel \u00eenc\u00e2t batr\u00e2na boita care abia mai misca din solduri sa para, macar pentru c\u00e2teva secunde, fecioara cea r\u00e2vnita din harem, preferata sultanului din basmele copilariei. \u00cen \u201eAvatar\u201c, de pilda, 3D-ul face ca o rasa de oameni albastri si cu coada, un rinocer un pic mai rapid, niste c\u00e2ini un pic mai mari, de o balosenie care ar face invidios \u00eentreg neamul boxerilor, si un dinozaur zburator colorat ca-n vara lui &#8217;69 sa para culmea inventivitatii. <\/strong><\/em><br \/>\nNu trebuie sa ne lasam pacaliti, 3D-ul e un avantaj competitiv deloc de lepadat (e mai mult sau mai putin echivalentul filmului cu doua serii din copilaria mea, tributar unei abordari eminamente cantitative), \u00eensa creativitatea nu \u00eenseamna sa iei ceva ce deja exista, sa \u00eel schimbi un pic si sa-i gasesti un nume haios, asta e creativitate de m\u00e2na a doua, din cele despre care suntem \u00eenvatati prin tot felul de manuale ca poate avea oricine. \u00cenveti pe de rost c\u00e2teva reguli (de obicei \u00eentr-un numar cu rezonante mistice, cum ar fi trei sau sapte, ori c\u00e2teva cuvinte trase de par ca sa \u00eenceapa cu aceeasi litera) si gata, a doua zi dimineata te scoli creativ. Nu prea merge asa, nu poti deveni creativ peste noapte dupa cum nu poti deveni sondor pe un petrolier sau astronaut la NASA c\u00e2t ai zice \u201epeste\u201c. Mai mult, daca nu esti inventiv dintru \u00eenceput, nu prea poti deveni creativ, \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului, deloc.<br \/>\nCeea ce \u00een \u201eAvatar\u201c era un tertip, o patura aruncata cu mestesug peste un pat nefacut, \u00een ultimul film al lui Terry Gilliam e o r\u00e2snita magica \u00een care pe de o parte sunt \u00eenghesuite toate minunatiile care se petrec \u00een mintea deloc conventionala a fostului Monty Python, iar la celalalt capat, \u00eentr-un jet puternic, iese filmul \u00eensusi.<br \/>\nHaosul vazut de aproape<br \/>\nUn batr\u00e2n circar si trupa sa, un strain cu o poveste pe care nu o vrea spusa si Diavolul \u00eensusi: personajele sunt, fara doar si poate, fistichii, cel putin pentru standardele cinematografice contemporane, dar drumurile lor se \u00eentretaie si se despart, cel putin la \u00eenceput si \u00een linii mari, conform unei logici dramatice destul de comune. Nu ne mira nicicum ca Tony (Heath Ledger) apare c\u00e2nd apare, ori ca supravietuieste, desi parea pierdut; nu ne mira ca \u00eei pica cu tronc Valentina (Lily Cole), de altfel, singura prezenta feminina notabila din film; nu ne mira nici ca \u00een calea lor se pune Anton (Andrew Garfield) sau ca tatal Valentinei, doctorul Parnassus, nu \u00eei \u00eenghite nici pe unul, nici pe celalalt.<br \/>\nPersonal, la un moment dat am renuntat sa mai urmaresc curgerea povestii. Presupun ca asta ar fi vrut si Gilliam. Nu devine doar destul de greu de urmarit \u00een sine \u2013 la un moment dat te trezesti ca toata lumea alearga \u00een disperare dintr-un cadru \u00een altul si ca fiecare vrea cu tot dinadinsul sa ajunga undeva sau sa faca ceva, dar nu \u00eeti dai prea bine seama nici unde vor sa ajunga, nici ce vor sa faca si nici ce presupune \u00een amanunt realizarea scopului lor. Toti par sa aiba motivele lor bine \u00eentemeiate, dar care sunt acelea nu prea am reusit sa pricep.<br \/>\n\u00cen Gilliamland-ul de ieri sau de azi nu toate atractiile sunt distractive, dar un lucru e sigur, toata distractia dureaza \u00een jur de doua ore, nu mai mult. A te concentra asupra actiunii \u00eenseamna sa te privezi, fie si un pic, de placerea simpla pe care o dau imaginile, dincolo de orice sens, acolo e puterea lui \u201eImaginarium\u201c, e un suprarealism care, daca ne raportam la ceva strain de universul lui Gilliam, aduce un pic cu cel \u00eent\u00e2lnit \u00een fabrica lui Willy Wonka din filmul lui Tim Burton.<br \/>\nCinematografic, \u201eImaginarium\u201c e un talmes-balmes. Dar un talmes-balmes care, la fel ca multe din filmele lui Bu\u00f1uel sau Fellini, te introduce \u00een universul interior al unui om fara doar si poate interesant, iar asta nu e lucru putin. Acel om interesant nu e nici Heath Ledger (desi genericul final \u00eei atribuie \u00eentruc\u00e2tva paternitatea proiectului), nici Johhny Depp, nici Jude Law, nici Colin Farrel. Acel om e Terry Gilliam, iar cursa asta haotica prin viata lui interioara e lucru mai de mirare dec\u00e2t un film interesant al unui om cuminte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Imaginatia nu poate fi st\u00e2rnita iar lipsa ei nu poate fi suplinita de nici o tehnologie, oric\u00e2t de avansata. Singurul lucru pe care tehnologia \u00eenalta uneori \u00eel poate face este sa mascheze o imaginatie stearpa, asa cum se salveaza un brad de Craciun jumulit cu globuri colorate&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tehnopoezie-%e2%80%9ethe-imaginarium-of-doctor-parnassus%e2%80%9c-de-terry-gilliam\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Tehnopoezie:  \u201eThe Imaginarium of Doctor Parnassus\u201c de Terry Gilliam<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[628,625,1157,1159,1158],"class_list":["post-1527","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-avatar","tag-3d","tag-maginarium-of-doctor-parnassus","tag-monty-python","tag-terry-gilliam"],"views":4083,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1527","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1527"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1527\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1527"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1527"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1527"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}