{"id":15265,"date":"2013-04-11T12:59:16","date_gmt":"2013-04-11T10:59:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15265"},"modified":"2013-04-11T12:59:36","modified_gmt":"2013-04-11T10:59:36","slug":"intre-orbire-si-ura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intre-orbire-si-ura\/","title":{"rendered":"Intre orbire si ura"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Pentru cine urmareste cu o anumita curiozitate ziarele, publicatiile si canalele de televiziune destinate publicului larg, societatea rom\u00e2neasca lasa impresia unei preocupari exclusive pentru eternele si sterilele dispute si aranjamente politice dubioase, pentru diverse concursuri si emisiuni de import si pentru ispravile amoroase ale vedetelor siliconate sau muschiuloase. Aceluiasi observator nu i-ar scapa fara \u00eendoiala ca revistele de o oarecare tinuta si respectabilitate intelectuala, sau pretinse ca atare, lasa impresia bizara si nelinistitoare a unei societati destructurate si \u00eempietrite \u00eentr-un soi de fundatura \u00een care se banuieste cum s-a ajuns, dar e preferabil sa nu-si mai aminteasca nimeni.<\/strong> <\/em><\/p>\n<p>\u00cen ambele cazuri, ca un divertisment, ca o fantezie, ca un joc infantil, memoria se refugiaza sistematic \u00een trecutul socialist \u00een care fiecare pune ce crede de cuviinta pentru a nu fi cumva suspectat de simpatii necuviincioase sau de nostalgii perverse. Cei mai speriati se \u00eentorc la Gheorghiu-Dej, cei care n-au apucat nici acele vremuri \u00eentunecate si nici pe Ceausescu \u00eesi imagineaza cum ar fi suferit daca. Rezultatul este acelasi: realitatea sociala de azi nu mai are dec\u00e2t o legatura vaga cu ceea ce se scrie, se arata si se spune despre ea.<br \/>\nDe c\u00e2nd cu capitalismul, cu Europa si cu NATO, politica rom\u00e2neasca se face cum se face si de catre cine se face cu rezultatele cunoscute, o noutate, un proiect de societate \u00een afara celui impus din afara ar fi ca un cutremur, restul e anecdotica, praf ridicat \u00een aer, agitatie de cr\u00e2sma afumata \u00eenainte de ora \u00eenchiderii. Fotografiate, filmate, elogiate, alintate, tr\u00e2ntite pe coperte \u00een tinute lejere, plimbate pe platourile televiziunilor sa-si arate s\u00e2nii si pulpele si sa povesteasca ce g\u00e2ndesc ele, c\u00e2nd li se \u00eent\u00e2mpl\u00e3 sa g\u00e2ndeasca, vedetele si \u00eent\u00e2mplarile lor sunt diversiunea sociala cea mai ieftina si cea mai eficienta, nimic nou nici \u00een aceasta privinta. Se pot adauga la acest decor al iluziei unei normalitati alte posibile preocupari ale majoritatii populatiei: crimele, hotiile, escrocheriile, accidentele, caderile neobisnuite de zapada, inundatiile, catastrofele si razboaiele gratios furnizate si mestecate de marile agentii de presa occidentale. Cum grevele, protestele, uzinele \u00eenchise, concedierile, scumpirile se petrec pe o alta planeta, ar fi si este o pierdere de timp pentru a le consemna, arata, comenta cu seriozitate, explica, grija de a nu tulbura spiritele sensibile ale cititorilor si privitorilor fiind mare si justificata.<br \/>\nLa cealalta extrema, departe, c\u00e2t mai departe de prostimea care nu are dec\u00e2t sa-si merite si sa-si traiasca soarta fara sa cr\u00e2cneasca, \u00een stratosfera, patura de educati si de scoliti, cei cu gusturi si apucaturi subtiri, cei care scriu si mediteaza neobositi, elita, cum se zice cu un tremolo \u00een voce, se desfata, se alinta, contempla pe sub pleoape, fascinata, dar fara sa vada mare lucru, fundatura \u00een care a ajuns societatea rom\u00e2neasca si gaseste spectacolul cu mult sub asteptarile ei. Nu e, domnule, ca \u00een Occident! Si, nefiind pentru ca nu are cum sa fie, o frenezie a ceea ce se poarta pe continent si dincolo de Atlantic b\u00e2ntuie \u00een moravuri si \u00een cultura. Un hectar de copaci trebuie sa fi fost transformati \u00een h\u00e2rtia pe care s-a \u00eentors pe toate fetele si cutele, si nu e gluma, chestiunea homosexualitatii aterizata la Muzeul Satului prin zelul c\u00e2torva activiste si activisti \u00een cautare de prozeliti. Se traduce si se editeaza aproape orice vine din Occident, cu deosebire anglo-saxoni, revistele sunt pline de cronici elogioase, literatura tinerilor nostri cocheteaza direct cu post-post-modernismul, teatrele \u00eesi pun efectiv poalele \u00een cap, filmele sunt facute pentru festivalurile de pretutindeni si de niciunde, premiile declanseaza deliruri de admiratie si analize ametitoare. Psiho-dramoleta participarii sau nu la Salonul de Carte de la Paris, unde s-ar fi jucat destinul european, dac\u00e3 nu chiar mondial al literaturii rom\u00e2ne si al literatilor constr\u00e2nsi sa scrie \u00eentr-o limba prea mica, un dialect care lasa rece Franta, Occidentul daca nu e sustinut financiar, a facut sa curga valuri de cerneala, cantitati impresionante de explicatii, justificari, str\u00e2mbaturi din nas, acuzatii, repozitionari si clarificari politice. Din nou acasa, din nou \u00eentre ei, din nou \u00een saraca limba rom\u00e2na, s-a ivit din nou rapid prilejul adularii si glorificarii reciproce dintre un editor si autorul sau, sau invers, si natiei ignorante i s-a indicat fara ambiguitati ce trebuia sa \u00eenteleaga, sa recunoasca si sa retina. S-ar afla, deci, natia \u00een prezenta a dou\u00e3 genii demne de a figura pe afise separate sau pe unul singur, tin\u00e2ndu-se de m\u00e2na. Rom\u00e2nia s-ar capatui astfel cu un brand de exportat \u00een lumea larga si nerabdatoare, care sa-l \u00eenlocuiasca pe cel al celebrei frunze a nu mai putin celebrei dame blonde si carnoase care se zbenguia pe malul marii. Sa r\u00e2zi, sa pl\u00e2ngi, sa \u00eentorci capul, sa te lasi prada compasiunii, sa dai acatiste?<br \/>\n\u00cen aceasta societate destructurata si \u00een fundatura \u00een care a ajuns Rom\u00e2nia, \u00eentrebarile despre prostimea saracit\u00e3 si buimaca pe seama careia prospera si artizanii cretinizarii, si elita sunt rare si, nu e de mirare, trecute prin filtrul capitalismului la fel de triumfator si etern cum se considera c\u00e2ndva si socialismul. Ca si pe atunci, orbirea e voluntara, molipsirea la \u00eendem\u00e2na si gratuita, locul r\u00e2vnit \u00een secta, asigurat. O secta fara idei, fara idealuri, fara rusine, dar solidara \u00een cecitate si dispret pentru cei multi.<br \/>\nCei lucizi, cei demni, cei care nu si-au v\u00e2ndut sufletul capitalismului si nu-l considera o fatalitate stiu ca acest sistem economic al lumii de azi si situatia Rom\u00e2niei este strigatoare la cer nu va mai fi niciodata capabil sa elaboreze politici sociale si umane si sa redea societatilor coeziune, solidaritate si \u00eencredere \u00eentr-un viitor acceptabil. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n<p>P.S. \u201eUrasc capitalismul mai mult dec\u00e2t am ur\u00e2t comunismul\u201c, au fost primele cuvinte pe care mi le-a spus o veche prietena \u00eent\u00e2lnita la ceremonia suprarealista a abandonarii Salii Oglinzilor din deja fostul sediu al Uniunii scriitorilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pentru cine urmareste cu o anumita curiozitate ziarele, publicatiile si canalele de televiziune destinate publicului larg, societatea rom\u00e2neasca lasa impresia unei preocupari exclusive pentru eternele si sterilele dispute si aranjamente politice dubioase, pentru diverse concursuri si emisiuni de import si pentru ispravile amoroase ale vedetelor siliconate sau muschiuloase. Aceluiasi observator nu i-ar scapa fara \u00eendoiala&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intre-orbire-si-ura\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Intre orbire si ura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8754,6605],"class_list":["post-15265","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-diversiunea-sociala","tag-trecutul-socialist"],"views":976,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15265","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15265"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15265\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15265"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15265"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15265"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}