{"id":15263,"date":"2013-04-11T12:57:45","date_gmt":"2013-04-11T10:57:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15263"},"modified":"2013-04-11T12:57:45","modified_gmt":"2013-04-11T10:57:45","slug":"seful","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/seful\/","title":{"rendered":"Seful"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen sf\u00e2rsit, dupa at\u00e2tea necazuri \u00eendurate pe parcursul deceniilor, promisiunilor desarte, facute de mai toti guvernantii \u2013 \u00eempleticiti \u00een mersul piezis de la st\u00e2nga la dreapta si invers, ca betivii ce-si gasesc echilibrul tin\u00e2ndu-se la brat sa nu cada \u2013, dupa at\u00e2tea referendumuri si alegeri \u2013 care la rom\u00e2ni nu se prea fac \u00een favoarea unei optiuni politice, ci mai totdeauna \u00eempotriva celor ce i-au bagat \u00een belea \u2013, a aparut si o bucurie: Habemus Papam! Si, cum toate drumurile duc la Roma, nu-i de\u00a0 mirare ca si prezidentul nostru s-a dus sa-l felicite pe noul papa dupa ce cu putin timp \u00een urma avusese onoarea sa fie primit \u00een audienta de cel vechi. Vorba ceea: Tertium non datur!, stiindu-se ca de papa au nevoie si rom\u00e2nii (chiar si de post).<\/strong><\/em><br \/>\nNiscai m\u00e2r\u00e2ieli, ciondaneli, treaba, socoteala, trebuie sa fi fost si p-acolo, de i-a venit Sanctitatii Sale sa demisioneze, hodoronc-tronc, sa nu moara \u00een patul lui, \u00een pace si onor. E de presupus ca cineva i-a purtat s\u00e2mbetele, \u00eenca de prin 2005, c\u00e2nd fusese ales papa, desi, \u00een primul mesaj, Urbi et Orbi, se declarase \u201eun simplu si umil lucrator al viei Domnului\u201c. Nu chiar simplu, ca era toba de carte, benedictin la propriu si la figurat, dupa \u00eendelungata cariera teologica desfasurata \u00een multe universitati de prestigiu. Polonezul dinaintea lui \u00eel luase la ochi, salt\u00e2ndu-l repejor, grad dupa grad, \u00een scaun episcopal la M\u00fcnchen, apoi, dupa doar doua luni, cardinal, de ajunsese ditamai presedinte al Comisiei pentru pregatirea Catehismului Bisericii Catolice. Si cum invidia nu-i facuta doar pentru civili si militari, sfintii parinti l-or fi luat la puricat pe Joseph Ratzinger \u00eenca de la nastere, constat\u00e2nd ca la venirea lui Hitler \u2013 mai ceva dec\u00e2t papa \u2013, baiatul nu depasea sase anisori. Panta parasita, \u00eentruc\u00e2t, sa fi vrut sa fie nazist, nu putea dec\u00e2t sa marsaluiasca \u00een \u201eHitlerjungend\u201c, c\u00e2nt\u00e2nd la r\u00e2ndu-i \u201eDeutschland, Deutschland \u00fcber alles\u201c. Germania peste tot, dar mai putin la Vatican, ca din 265 de scaune papale, doar opt au fost ocupate de \u201enemti, germani sau teutonici\u201c. Lasa ca si cons\u00e2ngeanul Adrian al VI-lea (1459-1523), mult mai t\u00e2nar, n-apucase sa fie papa dec\u00e2t doi ani, trec\u00e2nd Dincolo \u00een \u00eemprejurari dubioase. Acum, dupa juma de mileniu, secretele securizate \u00eenvaluie si demisia \u00eenaltului prelat, devenit \u201epapa onorific\u201c (precum Ion Iliescu, pe l\u00e2nga P.S.D.), adica papa si nu prea. De rau n-o duce, oricum, dar sef al Bisericii Catolice nu mai e.<br \/>\nGura lumii e sloboda, asa ca daca oficial nu s-a dat \u00een vileag \u201ecauza motivului\u201c, presupunerile au curs valuri, valuri, mai ceva dec\u00e2t la OTV. Sa fi \u00eencercat papa sa dea la fund mult tr\u00e2mbitata stire rostogolita \u00een presa cu fundurile unor clerici, care au rastalmacit anapoda divina chemare: \u201eLasati copiii sa vina la mine\u201c? Sa se fi ivit \u00eencurcaturi bancare, cu sume primite sau date de la unii la altii, nu toate \u00een scopul propasirii sfintei credinte? Sa se fi montat microfoane si \u00een apartamentul Sanctitatii si cine stie ce-o fi vorbit, ce-o fi facut la ceas de taina? \u00centrebari fara raspuns si, deocamdata, mucles!<br \/>\n\u2013 Nu g\u00e2ndesti rau, \u00eemi spune un prieten. Numai ca adauga printre ipoteze si jocurile de putere din afara sistemului clerical. Politica ram\u00e2ne politica, iar banul ram\u00e2ne ochiul dracului. Credinta e menita sa lumineze, dar se izbeste de oameni, locuri si situatii diferite, guvernate si de alte credinte, cu impact economic, social si chiar religios. Una-i sa fii cardinal \u00eentr-o lume b\u00e2ntuita de foame, unde saracia seamana moarte, si alta e sa propovaduiesti \u00eentr-o tara avuta unde, printre urgentele guvernarii, se numara legalizarea cuplurilor de lesbiene si homosexuali.<br \/>\n\u2013 Si ce legatura au\u00a0 toate astea cu Papa?<br \/>\n\u2013 Nu ma \u00eentreba pe mine; \u00eentreaba-i pe cardinali, desi ma \u00eendoiesc ca vei dob\u00e2ndi vreo certitudine.<br \/>\nCertitudine&#8230; Cert e ca la fluierul arbitrului a fost chemat \u00een cantonament \u00eentregul conclav, 117 cardinali cu drept de vot, veniti de peste mari si tari, barbati \u00een putere sau hodorogiti, de toate culorile, mai grasi si mai slabi, la minte si trup, nefiind ouati deopotriva. Ca unii se vorbira de se potrivira, nimeni nu stie, ci doar se banuieste, fiindca, de c\u00e2nd lumea, unde-s multi puterea creste.<br \/>\nDoua zile tinura alegerile noului papa, tainuite \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t, potrivit traditiei, martore nu le-au fost nici picturile murale ale lui Perugio, Botticelli, Roselli, Signorelli, acoperite la astfel de solemnitati cu tapiseriile lui Rafael. Doar plafonul lui Michelangelo, cu cca 3.000 de figuri discrete, asista si asigura secretul lucrarilor. Contactul cu lumea de-afara, conclavul l-a pastrat doar prin fumul negru sau alb ce anunta rezultatul negativ sau pozitiv al alegerilor, motiv ca multimea credinciosilor veniti de pretutindeni sa se chiorasca la cosul de pe acoperis, mai ceva dec\u00e2t la propriul geamantan, asezat alaturi \u00een asteptarea trenului. Curiosi din cale-afara sa vada cu ochii lor pe noul papa, au \u00eentregit spectacolul prin \u201ealba-neagra\u201c din piata San Pedro, buzunariti molto bene la \u00eenghesuiala de europenii de culoare, veniti de departe, dezamagiti de lipsa de productivitate realizata \u00een tramvaiele si autobuzele cu prea multi saraci din tarile de origine.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2rsit, pufaie cosul cu albul mult asteptat, vine si noul papa \u00een balcon, nu-i negru, cum se zicea, nici galben, e alb, sud-american, din parinti italieni emigranti \u2013 preferat, poate, si c-a fost mai departe de cloaca europeana \u2013, vorbeste frumos, n-arata nici rau, lumea \u00eel aclama si gata: Habemus Papam!<br \/>\nDe la \u00eenceput, suveranul pontif pare sa fie om de treaba, c\u00e2t mai aproape de cei obiditi, si deloc conformist: refuza automobilul personal si merge la dineu \u00een autobuz alaturi de ceilalti cardinali, nu-l intereseaza apartamentul papal si doreste sa locuiasca \u00een casa de oaspeti a Vaticanului \u2013 unde nu uita sa-si plateasca personal factura pentru zilele c\u00e2t a locuit ca invitat \u2013, vorbeste liber la inaugurare si nu citeste precum toti predecesorii, face prima slujba \u00een italiana, nu protocolar \u00een latina \u2013 ceea ce nu-l va \u00eempiedica sa foloseasca la locul cuvenit si o prelegere \u00een limba lui Horatiu \u2013, \u00eesi formeaza singur numerele la telefon, la conferinta de presa da m\u00e2na cu toti reporterii, nu ascunde ca-i suporterul unei echipe de fotbal argentiniene, \u00eentre scriitorii preferati \u00eel aminteste pe Dostoievski si, lucru mai rar, are umor: la primul dineu cu \u00eentregul conclav, toasteaza z\u00e2mbind celor care l-au ales pe scaunul papal: \u201eDumnezeu sa va ierte pentru ce ati facut!\u201c. Nu mai putin adevarat este ca bonomul cleric provine din ordinul iezuit, ceea ce ma face sa-mi nuantez propria-mi \u00eentelegere de p\u00e2na acum, mult prea legata de aspectul figurativ al vocabulei dar, mai ales, de imaginea propriilor nostri iezuiti, de care, de ce sa ne amagim, nu ducem lipsa. Si nici de sefi.<\/p>\n<p>Stau si ma g\u00e2ndesc, fac\u00e2nd analogii: ce bine ar fi fost ca si deasupra Salii Palatului \u2013 \u00een care, de la Ceausescu \u00eencoace, au loc fel de fel de congrese si conclavuri marete \u2013 arhitectii nostri sa fi montat un cos, putin mai maricel, din pricina numarului de votanti. Un cos la care miile de gura-casca sa priveasca ce fum iese \u2013 blond vopsit, negru de breton, ori orange rasfirat \u2013 caci de foc si inim-albastra nu ducem lipsa. Desi, daca ma g\u00e2ndesc mai bine, asta ar \u00eensemna ca Bucurestii sa traiasca \u00een smog, alegerile si desemnarea sefilor fiind preocuparea de baza a celor care continuu pun paie pe foc. Si-apoi avem at\u00e2tia sefi, \u00eenc\u00e2t \u00een cur\u00e2nd\u00a0 nu vor mai gasi cine sa le traga cizmele. La Vatican, mai moare unul si vine altul sa-l \u00eenlocuiasca, ba, iata, mai si demisioneaza, pe c\u00e2nd la noi sefia se vrea eterna. Ce numaratoare de voturi si la ce foloseste? Care mai de care contesta ce-a fost, ce este si ce va fi, at\u00e2ta timp c\u00e2t numai oamenii lui, de-o singura culoare, au harul divin de a conduce.<br \/>\nDimpotriva: dupa alegerea sa, noul papa a simtit dator sa-i faca o vizita predecesorului Benedict la castelul Gandolfo, domiciliu temporar (nu totuna cu Rahova, asezare cu trecut istoric, unde adversarii politici rom\u00e2ni viseaza sa se gazduiasca pe baza de reciprocitate). Cei doi papi s-au felicitat, au luat pr\u00e2nzul \u00eempreuna, au stat de vorba, s-au \u00eembratisat, fie numele Domnului binecuv\u00e2ntat. La noi e pe dos: setea de putere \u00eei \u00eembata.<br \/>\n\u2013 Iar gresesti, ma corecteaza acelasi prieten. Nu-i mobilizeaza doar setea de putere, ca multi au avut-o si-au muls-o p\u00e2na \u00een maduva oaselor. Mai cur\u00e2nd teama de puscarie.<\/p>\n<p>Desi bizar, toata povestea asta cu rasturnari de situatii, cu mobilitatea pozitiilor \u2013 azi esti, m\u00e2ine nu esti \u2013, cu ierarhii de valori rasturnate, cu oameni mici pe posturi mari \u2013 hulpavi pe derdelusul puterii \u2013, dar si cu frunti luminate ce nu-si gasesc locul \u00een sistemul gangsteresc de stat \u2013 mi-a amintit o \u00eent\u00e2mplare de demult, c\u00e2nd, ca si acum, mai toti lefegiii cautau sa se str\u00e2nga \u00een jurul unor capetenii \u2013 de comuna, de raion, de oras, de judet, de tara \u2013 sa reziste \u00een bataia v\u00e2ntului, c\u00e2t mai departe de plasa unor posibili paienjeni. Indiferent de grad, de functie, de ocupatie, apelativul Sefu&#8217; \u00eel auzeai deopotriva \u00een ministere, administratii, c\u00e2rciumi sau frizerii.<br \/>\nMa aflam la sf\u00e2rsitul unei zile de iarna la restaurantul Hotelului Bucuresti cu o masa de artisti, invitati de bunul meu prieten Sergiu Georgescu, grafician de renume si mai t\u00e2rziu profesor la Institutului de Arte Plastice \u201eNicolae Grigorescu\u201c. (Amicitia aveam s-o consolidam de c\u00e2nd ambii devenisem si vecini de bloc, spre disperarea nevestelor noastre, ce-si reprosau una alteia ca, de n-ar fi existat unul din noi, ar fi fost fericite, av\u00e2nd barbatii pe l\u00e2nga fustele lor, o veche dorinta de-a noastra.) Initial, localul preferat al pictorilor cu ateliere de pe strada Eforiei era restaurantul \u201eBerlin\u201c, frecventat asiduu si de actorii teatrelor din centrul Capitalei si nu numai. Localul de pe Sarindar fusese preferat si pentru ca responsabilul sau, nea Petrache, era onorat de prezenta actorilor, artistilor de orice fel, a scriitorilor si gazetarilor. Nu-l deranja consumatia lor modesta, de regula o salata berlineza, ori o supa ieftina din meniu \u2013 vestitul consomm\u00e9, adaptat celui mai sarac buzunar \u2013, pe l\u00e2nga \u201evinul casei\u201c, ori halba de bere, cu preturi prietene artistilor de pretutindeni. Acolo Sergiu avea masa lui, unde \u00eel vedeai alaturi de Gigi Dinica, Sandu Repan, Piliuta (\u00eentre amici: Pil), iar din lumea gazetarilor Nelu C\u00e2rje, director general al Agerpress-ului, Mihai Matei de la \u201eLumea\u201c s.a. Ca si la \u201eCapsa\u201c de odinioara si de mai t\u00e2rziu, artistii erau preferatii firmei. Numai ca, odata cu aparitia Hotelului Bucuresti, mesele artistilor s-au mutat la restaurantul noii cladiri, \u00eempreuna cu mai tot personalul, \u00een cap cu nea Petrache. Peste chelneri, Oberkommandant era nea Apostol, un tip deosebit de amabil si stilat, la r\u00e2ndu-i apropiat de artisti. Mai ca-mi vine sa zic: dubios de apropiat, fiindca revenise \u00een tara dupa ce ani de zile lucrase\u00a0\u00a0 la Ambasada Rom\u00e2na din Elvetia. Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc, dar, dupa cele vazute si stiute din vremuri aparent apuse, nu exclud posibilitatea ca sub uniforma chelnerilor de lux \u2013 respectabila deopotriva la nunti si \u00eenmorm\u00e2ntari \u2013, sa se fi aflat si sa se afle grade militare. Mai ales c\u00e2nd hotelurile de \u00eenalta clasa sunt frecventate de straini si clienti interesanti, lacasuri unde p\u00e2na si lumina de zi sau \u00eentunericul noptii sunt conectate la sistemul energetic national. Nu doar la noi si de ieri. Prezentul n-a facut dec\u00e2t sa le \u00eenzestreze logistica, la sistemul audio adaug\u00e2ndu-se si performantul video, nu de alta, dar la nevoie, \u201ede nu vrei sa joci dupa cum ti se c\u00e2nta, te dam \u00een g\u00e2t\u201c. Vorba lui Nenea Iancu: \u201ePac la \u00abRazboiul\u00bb\u201c.<br \/>\nDesi restaurant de lux, localul se \u00eenchidea mai de cur\u00e2nd la ore fixe. Dupa \u00eencheierea actiunii de \u00eenchidere a balcoanelor, ca rufele locatarilor sa nu mai fluture \u00een v\u00e2nt, \u00een programul academic al \u201eCabinetului 2\u201c intrase si chimia programului c\u00e2rciumaresc, nu de alta, dar sa se termine odata si cu betiveala multilateral-dezvoltata a unor fii de beizadele \u2013 odrasle urmarite si raportate de polimerii Institutului de Cercetari \u201eOchiul si timpanul\u201c, mai ceva dec\u00e2t \u00een prezent. Decizie stupida, ca, oricum, le ram\u00e2neau la dispozitie barurile Melody si Continental, iar artistilor, restaurantul cu circuit \u00eenchis ATM, de deasupra \u201eCinei\u201c. (Dupa cum \u00een circuit \u00eenchis erau si localul MAI de pe Stirbei Voda si Cercul Militar, frecventate si dupa miezul noptii.)<br \/>\nSa fi fost \u00een jur de 11 seara, c\u00e2nd \u00een sala de mese a Hotelului Bucuresti a intrat Nichita Stanescu cu nevasta-sa, \u00eensotit de-o pereche necunoscuta. De baut, nu se punea problema, noi av\u00e2nd munitie \u00eenca \u00eenainte de sf\u00e2rsitul programului, numai ca ei doreau sa si man\u00e2nce.<br \/>\n\u2013 Bucataria s-a-nchis. Nu mai serveste!<br \/>\nNichita n-a protestat si-a dat sa plece, dar a fost oprit de Sergiu:<br \/>\n\u2013 Nu te grabi, mai stai c\u00e2teva secunde.<br \/>\nN-au trecut multe si aveau sa fie serviti \u00eemparateste.<br \/>\nRevenind la masa, Sergiu ne-a povestit ce se petrecuse. Fiind de-al casei, prietenul meu s-a dus direct \u00een bucatarie, unde ospatarii, iesiti din program, se rasfatau la un pahar de vin, caci de m\u00e2ncare ciupisera si p\u00e2na atunci destul.<br \/>\n\u2013 Ce faceti, baieti? Ati ajuns sa-l dati afara pe Nichita? P\u00e2na mai ieri \u00eel rugati sa va scrie o vorba, doua pe servetele de masa, si-acum, c\u00e2nd a ajuns \u00een manuale scolare, \u00eei tr\u00e2ntiti usa-n nas?<br \/>\nSi cum ochii i se oprira pe figura unui picolo, un copilandru de-o schioapa, adauga:<br \/>\n\u2013 Asta mic, daca nu stie la scoala cine-i Nichita, pica la examen.<br \/>\nN-a fost nevoie de niciun alt cuv\u00e2nt. Asa ca s-a gatit, s-a m\u00e2ncat si baut \u00een voie, cu singura neplacere ca, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, trebuia sa ridicam picioarele ca femeia de serviciu sa dea cu mopul sub ghetele noastre.<br \/>\nLa plecare, domnii au ridicat paltoanele sotiilor la \u00eembracat, treaba pe care noi, de la masa alaturata, o facuseram din zbor. Numai Nichita parea ca nu-si gaseste haina, dumirindu-se ca se afla \u00een spatele sau, ridicata c\u00e2t mai sus de un picolo, acelasi din bucataria restaurantului. Cum Nichita era \u00eenalt, baiatul, scund, \u00eesi \u00eentinsese bratele c\u00e2t mai sus sa-i fie de folos. Z\u00e2mbind, poetul l-a m\u00e2ng\u00e2iat pe cap, \u00eentreb\u00e2ndu-l binevoitor:<br \/>\n\u2013 Cavalerule, de ce-mi tii tu mie haina si nu ti-ai oferit serviciile mai \u00eent\u00e2i doamnelor?<br \/>\nVadit \u00eencurcat, picolo-ul \u00eesi cauta zadarnic raspunsul, rostind \u00eentr-un t\u00e2rziu:<br \/>\n\u2013 Pentru ca&#8230; pentru ca&#8230; dumneavoastra sunteti Sefu&#8217;.<br \/>\nSurprins de ce auzise, Nichita se apleca spre baiat, parca sa fie auzit si mai bine, daca nu din dorinta sufleteasca de a se face \u00eenteles:<br \/>\n\u2013 Mai copile! Sa stii ca pe lumea asta nimeni nu-i seful nimanui! Numai dragostea este sefa noastra.<br \/>\nDesigur, reproduc replica \u00een esenta ei, nefiind magnetofon. O citesc si-i recitesc t\u00e2lcul \u00een noianul schimbarilor la care asistam, \u00eentreb\u00e2ndu-ma candid: cine si cui \u00eei tine azi paltonul?<br \/>\nGreu de raspuns la rascrucea dintre dragoste si ura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen sf\u00e2rsit, dupa at\u00e2tea necazuri \u00eendurate pe parcursul deceniilor, promisiunilor desarte, facute de mai toti guvernantii \u2013 \u00eempleticiti \u00een mersul piezis de la st\u00e2nga la dreapta si invers, ca betivii ce-si gasesc echilibrul tin\u00e2ndu-se la brat sa nu cada \u2013, dupa at\u00e2tea referendumuri si alegeri \u2013 care la rom\u00e2ni nu se prea fac \u00een favoarea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/seful\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Seful<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8753],"class_list":["post-15263","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-catehismului-bisericii-catolice"],"views":2132,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15263","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15263"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15263\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15263"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15263"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15263"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}