{"id":15257,"date":"2013-04-11T12:54:10","date_gmt":"2013-04-11T10:54:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15257"},"modified":"2013-04-11T12:54:10","modified_gmt":"2013-04-11T10:54:10","slug":"de-la-salon-la-esafod","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-salon-la-esafod\/","title":{"rendered":"De la Salon la esafod\u2026"},"content":{"rendered":"<p>Ne aflam \u00een pragul unui scandal diplomatic, daca nu cumva scandalul a trecut pragul si e chiar \u00een toi. \u00cen centrul lui se afla o personalitate accentuata a culturii rom\u00e2ne de azi,<br \/>\ndl Andrei Plesu, fost ministru al Culturii, fost ministru de Externe, fost consilier si sfetnic de taina al presedintilor Rom\u00e2niei: cei rai, gazetarii de scandal, spun ca dl Plesu a fost de toate\u2026 Scandalul \u00een centrul caruia se nimereste directorul \u201eDilemei\u201c si al Noii Europe e iscat, cum spune \u00een \u201eSituatiunea\u201c din revista sa, de \u201eabsenta mea de la Salonul de carte de la Paris\u201c, unde Rom\u00e2nia si dl Andrei Plesu \u00eempreuna cu alti ilustri scriitori rom\u00e2ni au fost invitati speciali ai Frantei. Tras de limba de gazetarii dornici de scandal \u00een legatura cu refuzul de a onora invitatia si cu absenta sa de la acest Salon, dl Andrei Plesu a raspuns \u201elaconic, dar limpede\u201c: \u201eMi se pare imoral sa ma las inclus \u00een programul unei institutii aflate \u00een plin derapaj\u201c. \u00censa gazetarii au insistat, l-au sunat \u201eduminica dupa-amiaza, sau noaptea la ora 23\u201c ca sa-i \u201esmulga o fraza contondenta, ceva picant, ceva care sa semene a sut \u00een glezne sau a sudalma\u201c. Rezultatul? \u201eNici ziarele din strainatate, nici cele din Rom\u00e2nia nu au fost multumite\u201c constata dl Andrei Plesu, iritat si excedat de insistentele obraznice ale presei si de \u201escandalul\u201c continental \u00een care se vede implicat fara voie. \u00cen aceasta situatiune, dl Plesu decide sa tina doua prelegeri academice. Una e destinata presei si meseriei de gazetar, cu indicatii pretioase despre felul cum trebuie exercitata aceasta veche profesiune. Domnia sa invita gazetarii sa ia act de \u201eun anumit gest\u201c al unui \u201egrup de insi\u201c, legat de \u201eceea ce ei considera functionarea defectuoasa a unei institutii\u201c. Institutia e ICR aflat \u00een \u201ederapaj\u201c si, reclama indicativ dl Andrei Plesu, e nevoie de \u201eo ancheta si un reportaj despre disfunctiile , reale sau \u00eenchipuite, ale ICR\u201c. Prelegerea sa plina de indicatii si sugestii traseaza presei serioase sarcina de a \u00eentreprinde o analiza obiectiva si impartiala pentru a se descoperi \u201e\u00eendreptatirea protestelor, sansele unei reforme institutionale care sa reaseze lucrurile pe un fagas normal\u201c. E necesar, \u00een fine, indica dl Plesu, ca presa sa analizeze \u201eargumentele pro si contra ale combatantilor\u201c ajung\u00e2nd astfel la concluzia dinainte sugerata: \u201e\u00eendreptatirea protestelor, sansele unei reforme institutionale care sa reaseze lucrurile\u2026\u201c etc., etc. Sarcini grele, mari si importante, care \u00eensa, \u201epe gazetarii de meserie\u201c \u00eei lasa indiferenti, caci misiunea gazetarului e sa aiba succes, iar \u201esuccesul lui se valideaza prin numarul de faulturi pe care le pune \u00een scena: c\u00e2t mai multa ura, c\u00e2t mai multe mitocanii, c\u00e2t mai multe capete \u00een gura\u201c. \u00cen acest punct, pretioasa prelegere a dlui Andrei Plesu se contamineaza, cum vedem, de limbajul pe care \u00eel combate: da, despre \u201emitocanie\u201c este vorba! Cea de-a doua prelegere e adresata ambasadorului Frantei la Bucuresti caruia dl Andrei Plesu i-a citit, \u201ecu oarecare melancolie\u201c un interviu recent. Coment\u00e2nd absenta unor scriitori rom\u00e2ni invitati la Salonul de la Paris, ambasadorul si-a permis sa observe ca \u201eabsentii prin definitie gresesc\u201c. \u00cen dosul acestei observatii sta, cum se \u00eentelege, escamotarea fina si politicoasa a unei impoliteti. Invitat sa intre \u00eentr-un salon din Paris, dl Plesu refuza din pricina unei suparari personale de la Bucuresti: domnia sa considera ca politetea de a raspunde cum se cade invitatiei de la Paris cautioneaza \u201ederapajul\u201c de la Bucuresti. Si refuza sa intre \u00een Salon. E dreptul domniei sale, cu impolitete cu tot: e si aceasta o cucerire democratica, un drept al omului eliberat de sub dictatura. Are drept precedent si un exemplu ilustru: comportamentul nonconformist al \u00eent\u00e2iului ambasador rom\u00e2n postdecembrist la Paris, regretatul Alexandru Paleologu\u2026 Despre absentii care, \u201eprin definitie gresesc\u201c \u2013 ce sa spunem? \u00cen replica la opinia ambasadorului francez, dl Andrei Plesu recurge la un sofism \u00eempins apoi \u00eentr-o cascada stilistica de tip patetic fara legatura (\u201enu-i \u00een chestie!\u201c) cu subiectul: \u201e\u00centeleg, prin simetrie, ca \u00abprezentii\u00bb, prin definitie, au, \u00een orice conditii, dreptate. \u00abPrin definitie\u00bb, absolutul \u00abprezentei\u201c e puterea. Dl ambasador n-are de unde sa stie cum arata sloganul Domniei Sale pe vremea dictaturii. A fi absent din corul activistilor de partid, a fi absent din sumarul volumelor omagiale dedicate lui Ceausescu, a fi absent de la marile defilari populare \u00een cinstea eliberatorilor sovietici, a fi absent, \u00een general, din euforia ideologica a cursei patriotice catre un \u00abviitor luminos\u00bb era, \u00abprin definitie\u00bb, gresit. \u00cen Rom\u00e2nia s-a trait, peste 40 de ani, din efortul unora de a fi absenti. Acest efort a fost amendat, \u00een unele cazuri, prin ani de detentie, iar \u00een altele prin exil (o alta \u00ababsenta\u00bb \u2013 vinovata \u2013 din paradisul national). Desigur\u201c \u2013 \u00eesi revine ilustrul orator \u2013 \u201enu suntem, azi, \u00een situatia de atunci. Dar cu at\u00e2t mai mult\u201c \u2013 revine \u00een forta retorul \u2013 \u201eam dori sa nu ni se reaminteasca vremurile \u00een care absenta era \u00abprin definitie\u00bb culpabila, iar prezenta \u2013 \u00abprin definitie\u00bb virtuoasa\u201c. Ar fi multe de spus, \u2013 o istorie \u00eentreaga \u00eenghesuita \u00eentr-un sofism cu repetitie patetica! \u2013 despre \u201eabsenta\u201c si \u201eprezenta\u201c \u00een cei peste 40 de ani traiti de cei 20 de milioane prin \u201eabsenta\u201c si invocati \u2013 nu evocati \u2013 de dl Andrei Plesu \u00een tirada dinainte, plina de o m\u00e2nie aidoma stilistic cu aceea care pe vremuri \u201e\u00eenfiera\u201c ramasitele altei or\u00e2nduiri\u2026 C\u00e2t priveste \u201estrania\u201c opinie a ambasadorului despre \u201ecei c\u00e2tiva protestatari care si-au manifestat opinia \u00een spatiul salonului parizian\u201c e destul sa retinem, oric\u00e2ta putere de asociere i-am concede, doar prapastiosul, uimitorul salt al dlui Andrei Plesu de la Salonul din 2013 tocmai la esafodul pe care a ajuns, la 1793, seful statului francez de atunci! Luat de av\u00e2ntul retoric ce-l anima, domnia sa ajunge departe: ajunge la\u2026 disidentii rusi, chinezi, cubanezi, polonezi amintiti, cu deferenta cuvenita, ambasadorului uituc, \u201ereprezentantul unei tari a carei Zi Nationala e Revolutia Franceza\u201c. PS-ul dlui Plesu ne lamureste aproape deplin asupra \u201escandalului\u201c diplomatic ce sta sa se nasca. \u201eDomnului ambasador\u201c \u2013 spune d-sa \u2013 \u201epare sa-i fi scapat un detaliu de ordin logistic. Da, eram invitatii Frantei, dar costul transportului se \u00eempartea \u00een mod egal \u00eentre statul francez si ICR\u201c. Asta era: a accepta banii \u201emurdari\u201c ai acestuia din urma echivaleaza \u00een opinia sa cu o cautionare impardonabila a unei institutii aflate \u00een \u201ederapaj\u201c. Prin absenta si refuz s-a evitat abominabila imoralitate. Persista \u00een aceasta parere mentalitatea demna, de o naivitate \u00eenduiosatoare, pe care o constatam si la \u00eenceputul anilor 90 din secolul trecut: pe atunci, unul din proaspetii magnati rasariti peste noapte a oferit Ateneului Rom\u00e2n un pian, donat Orchestrei simfonice. Cineva, personalitate de prim rang a literelor rom\u00e2ne, a respins atunci cu indignare cadoul sub cuv\u00e2nt ca e produsul unor bani \u201emurdari\u201c si ca acest lucru nu doar l-ar dezonora pe interpret, dar ar \u00eentina si muzica lui Chopin iesita din clapele acelui pian. El simboliza, vai, coruptia si \u201ederapajul\u201c\u2026 Ma \u00eentreb, totusi, de ce o fi ales dl Andrei Plesu sa refuze invitatia si sa absenteze, c\u00e2nd tocmai prezenta sa ar fi dat de buna seama o prestanta infinit mai mare \u201e\u00een spatiul salonului parizian\u201c opiniei celor c\u00e2tiva protestatari de acolo?! La originea absentei \u2013 fac o simpla prezumtie, poate jignitoare \u2013 sa fi survenit doar o indispozitie trecatoare sau, daca nu gresesc, raul de \u00eenaltime pe care-l reclam\u00e3 destui calatori cu avionul? Ar fi un rau spre bine: scandalul diplomatic si continental ar avea astfel o ratiune suficienta si s-ar putea stinge de la sine, las\u00e2nd la o parte esafodul, Revolutia Franceza si Ziua Nationala a Frantei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ne aflam \u00een pragul unui scandal diplomatic, daca nu cumva scandalul a trecut pragul si e chiar \u00een toi. \u00cen centrul lui se afla o personalitate accentuata a culturii rom\u00e2ne de azi, dl Andrei Plesu, fost ministru al Culturii, fost ministru de Externe, fost consilier si sfetnic de taina al presedintilor Rom\u00e2niei: cei rai, gazetarii&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-salon-la-esafod\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De la Salon la esafod\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[437,8273],"class_list":["post-15257","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-plesu","tag-revista-dilema"],"views":1221,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15257","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15257"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15257\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15257"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15257"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15257"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}