Probabil ca majoritatea dintre noi, atunci c\u00e2nd ne g\u00e2ndim la germani, ne imaginam ca trebuie sa fie vorba despre niste oameni muncitori, militarosi, fara simtul umorului si bautori de bere. Atunci c\u00e2nd vine vorba despre un muzeu de istorie militara, asteptarile sunt pe masura: masinarii, tancuri Panzer, instructie, mentalitate prusaca, Bismarck, Mackensen, Hitler, Rommel, pas de g\u00e2sca si fanfare, rachetele V 1, 2, 3 si 4, ordine si disciplina. Ei bine, cine va ajunge sa viziteze Muzeul de Istorie Militara al Armatei Federale va avea c\u00e2teva surprize. Mari!
\n\u00cen primul r\u00e2nd, cine va cauta muzeul \u00een Capitala, nu-l va gasi. Germania are o istorie \u00een care importanta regatelor si principatelor medievale si moderne nu s-a diminuat, chiar daca ele au \u00eencetat sa existe dupa 1918. Tara continua sa aiba mai multi poli culturali. Atunci c\u00e2nd doreste sa creeze o noua institutie de importanta nationala, Guvernul federal nu se uita doar la Berlin. Muzeul amintit mai sus, de exemplu \u2013 care nu este doar unul dintre muzeele de istorie militara -,fiind principalul muzeu de istorie militara al Germaniei (echivalentul Muzeului Militar National \u201eRegele Ferdinand I\u201c din Bucuresti) \u00eesi are sediul la Dresda. Istoria sa este o oglindire a istoriei Germaniei, din ultimii150 de ani.
\nVictoria Germaniei \u00eempotriva Frantei, \u00een razboiul din 1870 \u2013 1871 a avut drept urmare directa formarea statului modern german. Trebuie sa ne amintim ca Imperiul German avea cu totul alte granite dec\u00e2t Germania de azi, \u00eentinz\u00e2ndu-se mult spre Est, fiind vecin cu Rusia, dupa cea de a treia \u00eempartire a Poloniei (din pacate, nu si ultima, aceasta av\u00e2nd loc \u00een 1939). Saxonia se afla, oarecum, \u00een mijlocul Germaniei de atunci, motiv pentru care alegerea capitalei sale, Dresda, drept oras cu o puternica destinatie militara era, oarecum, normala.
\nImediat dupa razboi, asadar, \u00een sobra capitala saxona de pe Elba, se ia decizia construirii, \u00een estul orasului, a unui adevarat cartier militar. I s-a dat numele de Albertstadt (orasul lui Albert, \u00een onoarea regelui Albert al Saxoniei, nascut \u00een 1828 si mort \u00een 1902). Districtul s-a construit \u00een mare viteza. \u00cen 1876, deja, nu mai putin de 20.000 de militari erau campati \u00een ceea ce era, atunci, cel mai mare cartier militar al Germaniei. Una dintre cladiri adapostea Arsenalul armatei, av\u00e2nd o colectie din ce \u00een ce mai mare de arme, dar si de alte bunuri legate, \u00eentr-un fel sau altul de armata (atunci a \u00eenceput colectionarea unor tablouri \u00eenfatis\u00e2nd mari batalii din istoria tarii, de exemplu).
\nTehnica militara a avansat spectaculos. Germania se afla \u00eentr-un puternic proces de \u00eenarmare, politicienilor germani fiindu-le destul de clar faptul ca Franta nu va uita umilinta din 1871 si ca, pe de alta parte, nici Anglia, nici Rusia, nu puteau sa vada cu ochi buni afirmarea unui puternic stat german \u00een mijlocul Europei. Foarte cur\u00e2nd, cladirea Arsenalului armatei, din Albertstadt-ul Dresdei nu mai era potrivita pentru functiunile sale initiale. Cladirea a devenit un loc de depozitare a colectiilor armatei, iar, \u00een 1887, Ministerul de Razboi al Saxoniei a decis ca aceasta colectie sa devina vizitabila, sub numele de Colectia Regala a Arsenalului. A fost primul pas pentru transformarea colectiei (si a cladirii care o adapostea) \u00een muzeu. La \u00eenceputul lui 1914, a fost deschis, \u00een aceasta austera cladire cu iz militar, Muzeul Regal Saxon al Armatei. \u00cenceputul razboiului, \u00een chiar acel an, si, ulterior, \u00eenfr\u00e2ngerea dezastruoasa a Germaniei, au facut ca atentia autoritatilor sa nu mai fie \u00eendreptata, \u00een aceeasi masura, asupra acestui muzeu. Practic, \u00een 1918, el a fost \u00eenchis, redeschiz\u00e2ndu-si portile pentru public \u00een 1923, pe timpul Republicii de la Weimar, ca Muzeul Saxon al Armatei.
\nViziunea lui Hitler asupra Germaniei nu mai corespundea cu importanta fostelor regate si principate germane, care alcatuiau, deja, cel de al treilea Reich. \u00cen 1939, muzeul \u00eeti schimba din nou numele, devenind Muzeul Armatei din Dresda. Ulterior, \u00een plin razboi, \u00een 1942, constat\u00e2ndu-se ca era, \u00een fond, principalul muzeu militar al tarii, denumirea lui a fost, din nou schimbata, de aceasta data, devenind Muzeul Fortelor Armate.
\nAsa cum se stie, raidurile aliatilor asupra Germaniei nu au vizat, \u00eentotdeauna, zonele economice si militarizate. \u00cen doua cazuri, cel putin (Dresda si Hamburg), aviatia aliata (britanica, mai ales) a pus la pam\u00e2nt centrele oraselor, care aveau destinatie exclusiv civila, las\u00e2nd neatinse zonele periferice, unde se aflau cazarmile si facilitatile militare. Asa se face ca ucigatorul raid, din noaptea de 13 februarie 1945, care a distrus, \u00eentre altele, bijuteria arhitectonica a capitalei saxone, Frauenkirche, a lasat \u00een picioare \u00eentregul Albertstadt. \u00cen scurt timp, \u00eensa, Saxonia a fost ocupata de sovietici, Muzeul Fortelor Armate fiind considerat, de catre acestia, nu drept o institutie de cultura, ci drept o unitate militara. \u00cen consecinta, o mare parte a colectiei muzeului a fost furata, fiind considerata trofeu de razboi, si dusa \u00een Rusia, unde se afla p\u00e2na \u00een ziua de azi. Muzeul a fost \u00eenchis, pentru a sterge militarismul din memoria germanilor. Cladirea nu si-a pierdut, \u00eensa, destinatia muzeala, acolo fiind aduse mai multe colectii apartin\u00e2nd muzeului municipal. La mijlocul anilor ’60 \u00eensa, armata \u201epopulara\u201c a RDG a primit sarcina (de la partid, fireste) sa puna bazele unui muzeu. A fost aleasa cladirea din Dresda. S-a alcatuit o tematica oglindind virtutile eroice dar pasnice ale armatei Germaniei comuniste, iar, \u00een 1972, a avut loc inaugurarea Muzeului Fortelor Armate ale RDG. Era un muzeu profund ideologic, dar cu o bogata colectie de arme (\u00een masura \u00een care acestea au putut fi str\u00e2nse de pe \u00eentregul teritoriu al RDG), Muzeul a \u00eenceput sa se \u201eprafuiasca\u201c \u00een doar c\u00e2tiva ani de la deschidere, astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een 1989, arata ca o institutie culturala depasita, din toate punctele de vedere. \u00cen 1990, numele i-a fost, din nou, schimbat, \u00een mult mai neutrul Muzeul de Istorie Militara din Dresda. Noul Minister federal al Apararii si-a pus, \u00eensa, destul de cur\u00e2nd, problema viitorului acestei institutii. Pentru a se lua decizia corecta, a fost nevoie ca \u00een functia de ministru al Apararii sa fie numit un istoric \u2013 cineva care sa \u00eesi dea seama de importanta cladirii si a muzeului adapostit acolo: Gerhard Stoltenberg. Acesta a hotar\u00e2t ca fosta cladire a Arsenalului sa adaposteasca Muzeul de Istorie Militara al Armatei Federale, aduc\u00e2nd la Dresda colectii din \u00eentreaga tara. Trebuie spus ca, \u00eenainte de 1990, \u00een RFG se luase decizia realizarii unui asemenea muzeu la Bonn. Stoltenberg a \u00eenteles, foarte bine, ca noua Germanie, reunificata, nu mai putea sa se concentreze, aproape exclusiv pe partea vestica a teritoriului, asa \u00eenc\u00e2t hotar\u00e2rea lui a fost aceea de a pune \u00een valoare \u00eentregul patrimoniu din Est, implicit, cartierul militar din Dresda \u2013 ocupat, \u00een mare masura, p\u00e2na atunci, de militari sovietici. Era, \u00eensa, evident, ca nu se putea merge mai departe pe baza principiilor depasite ale muzeologiei RDG. Asa \u00eenc\u00e2t, p\u00e2na una \u2013 alta, muzeul a fost \u00eenchis, alcatuindu-se un grup de lucru, cu menirea de a pune pe h\u00e2rtie viitorul concept al muzeului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Probabil ca majoritatea dintre noi, atunci c\u00e2nd ne g\u00e2ndim la germani, ne imaginam ca trebuie sa fie vorba despre niste oameni muncitori, militarosi, fara simtul umorului si bautori de bere. Atunci c\u00e2nd vine vorba despre un muzeu de istorie militara, asteptarile sunt pe masura: masinarii, tancuri Panzer, instructie, mentalitate prusaca, Bismarck, Mackensen, Hitler, Rommel, pas… Cite\u0219te mai mult »Un muzeu exemplar de istorie militara (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8750],"class_list":["post-15244","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeu-de-istorie-militara"],"views":2013,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15244","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15244"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15244\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15244"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15244"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15244"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}