Muzeul National \u201eGeorge Enescu\u201c, \u00eempreuna cu Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Rom\u00e2nia, a organizat \u00een Aula Palatului Cantacuzino, \u00een seara zilei de 19 martie, un recital extraordinar al pianistului Sorin Petrescu.<\/p>\n
\u00cen ciuda faptului ca acesta este unul dintre cei mai buni pianisti rom\u00e2ni, cu o activitate remarcabila \u00een strainatate si \u00een salile de concert din vestul Rom\u00e2niei, stagiunile bucurestene nu au parte de prezenta sa aproape deloc. Evident, faptul este o urmare a lipsei de interes (ca sa nu spun mai mult) din partea responsabililor cu organizarea stagiunilor de la Sala Radio sau de la Ateneul Rom\u00e2n, pentru ca este nefiresc ca unui asemenea muzician de valoare sa nu i se ofere ocazia de a c\u00e2nta \u00een compania orchestrelor fruntase ale tarii, mai cu seama ca statutul sau profesional \u00eei confera acest drept, Sorin Petrescu fiind solistul Filarmonicii \u201eBanatul\u201c din Timisoara.
\nPeriplul muzical pe care pianistul ni l-a propus \u00een seara mai sus amintita a evidentiat, pe de o parte, calitatile sale muzicale \u2013 tehnica pianistica desav\u00e2rsita, tuseu impecabil, o intuitie muzicala remarcabila si o perfecta cunoastere si asumare a stilurilor, at\u00e2t de diferite, relevate printr-o permanenta g\u00e2ndire orchestrala a discursului muzical \u2013, iar pe de alta parte, a scos la iveala o componenta a personalitatii artistului, rar \u00eent\u00e2lnita la alti interpreti, si anume g\u00e2ndirea de tip regizoral prin care a condus \u00eenlantuirea pieselor (romantice, impresioniste, contemporane), \u00eentr-un continuu ascensio, conform legilor nescrise ale spectacolului. Formula perfecta pe care o anuntam \u00een titlu consta \u00een faptul ca, prin alaturarea, \u00eentr-o logica demna de invidiat, a unor compozitori foarte diferiti, Sorin Petrescu a alcatuit un fascinant puzzle muzical. \u00cen felul acesta, melomanul venit sa asculte Liszt sau Debussy a avut prilejul sa ia contact si cu o altfel de muzica, contemporana sau de avangarda, de o calitate exceptionala, apartin\u00e2nd unor minunati compozitori rom\u00e2ni: Constantin Silvestri, Anatol Vieru, Carmen C\u00e2rneci si Octavian Nemescu. Reversul medaliei este, desigur, valabil \u00een egala masura.
\nScrupulozitatea cu care Sorin Petrescu si-a organizat aparitia meteorica \u00een Bucuresti ne este demonstrata si de titlul dat de artist recitalului sau, \u201econCentrice\u201c, induc\u00e2ndu-ne, din prima clipa, senzatia de fluid sonor ce ne \u00eenvaluie continuu, \u00een spirala. Iar magia interpretarii sale ne-a facut sa ne dorim ca acest fluid sa nu se sf\u00e2rseasca, sa nu se risipeasca. O data \u00een plus, minutiozitatea elaborarii actului sau artistic se evidentiaza \u00een textul cu profunde conotatii poetice pe care Sorin Petrescu l-a prezentat \u00een programul de sala:
\n\u201eSuntem expusi la vibratiile acustice carora am \u00eenvatat sa le impunem norme. Sunetul ne reaminteste ca totul este o succesiune de \u00eenceputuri… altminteri, ne sta \u00een fire sa ne deprime fiecare lucru care se termina. Ne consoleaza primele armonice, ne departam fugind spre ultimele… \u00cenca nu am ajuns la muzica. Desi stim de unde vine sunetul, nu stim de unde vine muzica. Ne atasam de evenimentele parcursului pe care le numim: categorii estetice, stiluri, epoci. Suntem atenti la detalii, asteptam \u00eenfiorari, adulmecam \u00eentelesuri. Cel mai anevoie este sa strapungem timpul, \u00eenapoi, prin desisul de aparente… spre gestul originar. Ne mai dorim? Mai \u00eencercam?\u201c
\nDupa ce ochiul a atins aceste g\u00e2nduri asternute pe h\u00e2rtie si a mai citit \u00eenca o data titlul, eliberarea de grijile cotidiene s-a si produs, asemenea impresionantei experiente ce se traieste la intrarea \u00een templele budiste, c\u00e2nd purificarea celor care le calca pragul are loc prin spalarea cu fum a fetei.
\nSpectacolul s-a deschis cu o lucrare compusa de Franz Liszt, \u201eSf. Francesco d’Assisi predic\u00e2nd pasarilor\u201c, o piesa pe care putini pianisti o au \u00een repertoriu. C\u00e2teva minute bune, zarva pasarilor, creata prin salbe de sunete repartizate numai \u00een registrul acut al pianului, confera acestei lucrari un aer foarte modern, contemporan, relev\u00e2nd personalitatea vizionara a compozitorului. Dupa care, momentele de predica, realizate printr-un parcurs calm al sonoritatilor consonante, c\u00e2nd luminoase, c\u00e2nd grave, nu fac dec\u00e2t sa accentueze zbaterea continua de aripi si ciocuri neostoite, totul \u00eentr-un discurs pianistic realizat cu un fantastic control al proportiilor, al duratelor frazelor si al suspensiilor de expresie. \u00cen prelungirea acestei lucrari surprinzatoare prin claritatea trairilor, Sorin Petrescu pare sa fi ales o replica peste timp ce apartine compozitoarei Carmen C\u00e2rneci, \u201econSolar\u201c. Muzica, av\u00e2nd o scriitura clasica, cu sonoritati decantate si mereu impulsionate de un pronuntat av\u00e2nt romantic, a dat o noua dimensiune solara starii noastre \u201econCentrice\u201c. Am asistat, de data aceasta, la un dialog al pasarilor cu \u201eucenicul vrajitor\u201c. \u00centreaga atmosfera tesuta, pas cu pas, cu mare precautie, se rupe brusc, determin\u00e2ndu-ne starea de perplexitate \u00een fata inevitabilului. Un exceptional final care pur si simplu \u00eeti taie rasuflarea, lasa loc de continuare, te st\u00e2rneste, te face sa vrei sa asculti mai mult, efect pe care, cu siguranta, a mizat si realizatorul acestui inspirat spectacol sonor. \u201eSf. Francesco de Paola merg\u00e2nd pe valuri\u201c a fost lucrarea care a continuat mirajul. De data aceasta, Franz Liszt impune pianistului o tehnica eclatanta, fara de care piesa ar putea deveni aproape anosta. \u00cen cazul de fata, \u00eensa, pianistul ne-a uluit de-a dreptul cu cavalcadele lui sonore, adevarate luminatii, oferind profunzime muzicala printr-un simt perfect al constructiei discursului si un control incredibil al dinamicii si tempo-ului.
\nParca nicio alta piesa nu putea fi mai potrivita \u00een continuare dec\u00e2t \u201ecentriFuga\u201c lui Octavian Nemescu. O lucrare scrisa acum treizeci de ani, dar de o modernitate actuala \u00eenca. Muzica imaginata de Octavian Nemescu si decantata prin interpretarea lui Sorin Petrescu ne reveleaza alchimia perfecta dintre sunetul viu, iesit din carnea si \u201erespirarile\u201c interpretului si cel provenit din mediul electronic, \u00eendelung elaborat. Sonoritatile benzii, la \u00eenceput evanescente, ajung sa devina obsedante, ca \u00eentr-un cosmar. Sunt din ce \u00een ce mai sticloase, mai taioase, dar \u2013 culmea! \u2013, fara a deveni violente. Sonoritatile pianului apartin unui personaj ce \u00eencearca din rasputeri sa evadeze din visul care \u00eel tine prizonier \u00eentr-o camera cu pereti albi si bine antifonati. Surprinzator, Nemescu reuseste prin sunete sa creeze senzatia aparitiei bruste, pe scena, a acestei fiinte zbuciumate. Prin renuntarea deliberata la latura onirica, prezenta sonora a pianului capata o anumita vivacitate, o pofta de viata, o revigoranta exuberanta. Aceia dintre dumneavoastra care veti fi avut ocazia sa participati la spectacolul \u201eLanterna magica\u201c, celebru \u00een anii \u201870-\u201980 \u00een Cehoslovacia, veti putea aprecia mai lesne performanta componistica a lui Octavian Nemescu si interpretarea lui Sorin Petrescu. \u00centr-o maniera asemanatoare, spectacolul amintit, unic \u00een lume la acea vreme, reusea si el sa contopeasca doua lumi paralele, cea din film si cea din sala de spectacol, lumi delimitate de un ecran. Printr-o iluzie optica, publicul asista la materializarea, pe scena, a actiunii si a personajelor din film. Prin analogie, putem vorbi, \u00een cazul piesei lui Octavian Nemescu, de o preluare a sonoritatilor imprimate pe banda de catre pian, prelungindu-se \u00een felul acesta sugestia tribulatiilor fiintei din vis. Sunt adevarate flashback-uri realizate prin sonoritati taioase, printr-o anume bolboroseala si prin gesturi bruste, necontrolate. Personajul nostru se simte, si \u00een viata reala, supravegheat, amenintat continuu. Se creeaza o ambianta \u00een care, odata intrat, nu se mai poate iesi. \u00centregul fluid sonor ia forma unor pereti ficsi prin care poti privi, dar nu poti fi vazut.
\nDupa toate aceste stari contorsionate si contradictorii, interpretul ne-a oferit un moment de plutire si chiar de scufundare \u00eentr-un ad\u00e2nc \u00een care lumina razbate: \u201eCatedrala scufundata\u201c a lui Claude Debussy. Controlul perfect al sonoritatilor acvatice, cu perioade glaciale, transparente sau tumultuoase, inundate de lumina prin care se stravede catedrala, ne-a purtat ochii mintii printr-o galerie de picturi ale lui Claude Monet.
\nRevenirea la suprafata s-a petrecut cu ajutorul sonoritatilor stranii ale muzicii lui Anatol Vieru din piesa \u201eRicercare\u201c. Compozitorul reuseste aici sa creeze senzatia de nemiscare, de plutire fara directie pe luciul de apa, asemenea aburului din zorii zilei, miscat de adieri sau rafale, luminat de subtirimea razelor sau \u00eenghitit de umbre, prins \u00een v\u00e2rtejuri tumultuoase pentru scurte perioade, spre a reveni obsesiv la starea de nemiscare, de liniste, de plutire, ca un suflet zabavnic \u00eenca pe aceasta lume, \u00eentru protejarea celor dragi.
\nAm parasit starea de imponderabilitate prin lucrarea lui Debussy, \u201eFocuri de artificii\u201c, o lucrare plina de virtuozitate, de exuberanta, de volute sonore sfichiuitoare sau irizari rafinate, o alternanta de stari ce impun o tehnica pianistica spectaculoasa, p\u00e2na \u00eentr-acolo \u00eenc\u00e2t claviatura pianului \u00eencepe sa scoata flacari si sc\u00e2ntei.
\nCred ca nicio alta lucrare nu putea \u00eenchide mai bine acest miraj sonor dec\u00e2t piesa \u201eBaccanale\u201c a lui Constantin Silvestri. Pe masura ce spectacolul crestea \u00een intensitate, \u00een multitudinea de trairi, te \u00eentrebai ce ar mai putea urma si, iata, Sorin Petrescu a atins punctul culminant prin aceasta capodopera a literaturii pianistice rom\u00e2nesti. O lucrare de mare dificultate si spectaculozitate, care ne poarta \u00een fascinanta lume a jazz-ului, a ragtime-ului, dar si \u00een cea, nu mai putin lipsita de surprize, a jocului popular rom\u00e2nesc.
\nCu siguranta, o asemenea performanta ar trebui repetata, pentru ca starea de gratie e greu de atins si, odata ajuns la ea, \u00eeti doresti sa nu se mai sf\u00e2rseasca sau sa-ti mai fie prilejuita si cu alta ocazie. Cu siguranta, o astfel de muzica, \u00een stare sa induca starea de fericire, de satisfactie plenara, ar trebui ascultata de c\u00e2t mai multi oameni. Cu siguranta, un astfel de pianist ar trebui sa apara pe scenele noastre muzicale c\u00e2t mai des, ar trebui imprimat si recompensat cum se cuvine pentru meritele sale de catre responsabilii (daca exista!) ai prezervarii adevaratei imagini a culturii rom\u00e2ne, din care Sorin Petrescu chiar face parte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Muzeul National \u201eGeorge Enescu\u201c, \u00eempreuna cu Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Rom\u00e2nia, a organizat \u00een Aula Palatului Cantacuzino, \u00een seara zilei de 19 martie, un recital extraordinar al pianistului Sorin Petrescu. \u00cen ciuda faptului ca acesta este unul dintre cei mai buni pianisti rom\u00e2ni, cu o activitate remarcabila \u00een strainatate si \u00een salile de concert… Cite\u0219te mai mult »Formula perfecta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15235","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1193,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15235","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15235"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15235\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15235"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15235"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15235"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}