{"id":1523,"date":"2010-02-18T05:09:00","date_gmt":"2010-02-18T03:09:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1523"},"modified":"2010-02-18T05:11:26","modified_gmt":"2010-02-18T03:11:26","slug":"o-tura-de-shopping","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-tura-de-shopping\/","title":{"rendered":"O tur\u00e3 de shopping"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong><em>Muzicalul e un spectacol fastuos, cu povesti de dragoste sau picante (sau si mai bine un amestec din cele doua), pene, paiete, costume luxoase si unduiri lascive de balerine. Mult glamour si neaparat&#8230;<br \/>\nhappyend. Genul revendica spatii generoase, eventual cu trepte care sa ajute coregrafia. Din capul locului, e incompatibil cu o miniproductie jucata \u00een haine de adolescenti, culori nelucioase, dar vesele si actiune terminata \u00een coada de peste. Asa suna \u00eempartirea clasica, nu?<\/em><\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Ei, bine, spectacolul \u201eSuper market\u201c bulverseaza definitiile de gen. Muzicalul lui Theo Herghelegiu, maestra a mixajului de conventii (amintiti-va numai de \u201eTop Dogs\u201c din acelasi spatiu, podul din La Scena), abunda \u00een libertate, distractie, plus o buna bucata de meditatie asupra modului nostru de a fi \u00een lume azi. Daca teatrele de stat se t\u00e2rasc \u00een \u00eencercari facute dupa reteta, cu succes facil, iata ca independentii (\u201eSupermarket\u201c e coproductie Teatrul Inexistent si Teatrul Arca) le dau din nou peste nas, culmea, chiar \u00eentr-un gen care, de regula, presupune costuri, nu gluma. S-ar putea ca \u00eentr-un top al\u00a0 muzicalurilor noastre de acum, \u201eSupermarket\u201c sa fie \u00eendreptatit la primul loc.<br \/>\nDe mentionat ca Theo Herghelegiu nu e la prima tenativa de acest fel si ca de fiecare data c\u00e2nd a ales formula respectiva a facut-o cu rezultate surprinzatoare. Ce pastreaza dintr-un muzical \u201eSupermarketul\u201c sau, care buluceste complet acceptia traditionala? Detonatorul de energie si, \u00een aparenta, lipsa de complicatii. Doar \u00een aparenta. Caci, de fapt, textul g\u00e2ndit milimetric de Theo Herghelegiu lipeste pe supermarket \u2013 decorul reprezentativ al lumii noastre \u2013, eticheta junglei de zi cu zi. Orice poate fi considerata aceasta productie-entertainment, numai improvizatie usurica, nu. Dimpotriva, profesionalism cu carul. Genul light adaposteste problemele acute ale zilei: reclama care genereaza dependenti de produse, taind unul c\u00e2te unul gradele de profunzime ale vietii interioare, tipurile de manipulare specifice consumismului, obsesia achizitiei, devenite forma curenta de terapie pentru ne\u00eemplinire, oboseala, depresie. Nimic\u00a0 explicit, \u00eensa. Problema societatii ahtiate dupa marfuri si shopping e tratata discret, cu ironie, fara obisnuita ploaie de incriminari sau aratarea tezista cu degetul. Cum? Etal\u00e2nd mai ales tipurile specifice de consumator, lucrurile, culorile si formele obisnuite de manipulare \u00een lumea \u00een care totul e colorat si de v\u00e2nzare. Reclamele, muzica, anuntul \u201eSa vina cineva de la raionul&#8230; la casa 525\u201c fac corpul sonor al spectacolului, alaturi de muzica live a lui Tiberiu Chiranus.<br \/>\nSpatiul e mic, dar desfasurarea de personaje e mare. Muzicalul lui Theo Herghelegiu (autoarea textului si a regiei) defileaza, curat brechtian, cu toate conventiile dramatice la vedere, pun\u00e2nd \u00eentr-un display amuzant o \u00eentreaga panoplie de genuri, scheme narative si retete dramatice din epocile teatrului. Cum altfel s-ar putea explica prologul, apoi, atentie, medilogul si epilogul? Sau infiltrarea, \u00eentr-un muzical, a personajului \u201eMasa din Cehov\u201c? Autoarea textului se si ne distreaza cu pauze brechtiene de dez-identificare \u00eentre actant-personaj sau de spulberare voita a iluziei scenice. Toate retetele pare sa le stie Theo Herghelegiu si mai ales pe aceea de a nu duce publicul de nas cu fictiunea. Realitatea de joc se confectioneaza declarat, spectatorilor li se v\u00e2ntura prin fata conventiile, iar ei intra repede \u00een distractia generala. Sa nu uitam interactivitatea, nu? Actorii ba mai recruteaza la dans c\u00e2te un privitor, ba mai dialogheaza cu altul. Imposibil ca dintr-un asemenea cocktail fictional sa lipseasca tocmai Corul, cu toate atributele specifice: comentator, piesa importanta \u00een \u00eenaintarea actiunii, instrument de dans-antren. Un Cor nu tocmai clasic, \u00eensa, de vreme ce fiecare dintre cei patru coreuti (Cristina Moldoveanu, Oleg Apostol, Ioana Cior\u00e2ta, Nicolae Predica) devin tipuri distincte: office-lady, t\u00e2narul nonsalant al zilelor noastre, adolescenta plina de fundite si ciorapi colorati, barbatul de v\u00e2rsta-medie. Paradoxal, fiecare \u00eesi face partitura foarte bine iar \u00eempreuna reusesc un Cor de nota zece.<br \/>\nCunoscatorii \u2013 carora retetele le suna familiar, ca si jocul cu ele \u2013, se bucura iar publicul se distreaza.\u00a0 Asa \u00eenc\u00e2t, cu un mix inspirat de teme, fara drame grave sau constructii stufoase, Theo Herghelegiu reuseste o compozitie destul de sofisticata chiar si \u00een specia light a muzicalului. Problemele din sfera contemporanului se insinueaza usor iar personajele au \u2013 culmea! \u2013, substanta, ca individul izolat \u00een societatea de consum, caruia \u00eei e imposibil sa se regasesca \u00eentr-o lume asediata de stimuli. \u00centre doi marginali ai supermarketului se naste rapid o poveste de dragoste. Nicidecum una romantica, de vreme ce protagonistii sunt recrutati din r\u00e2ndul exceptiilor de la sf\u00e2ntul consumism. El e un hamal cu dileme existentiale si scintilatii de profunzime, \u00een asteptarea unei transformari. Ea \u2013 fetita-fluturas, fara vreo\u00a0 tangenta cu normele si complicatiile lumii \u00een care se \u00eenv\u00e2rte. Fata deprimata, \u00eensa deloc deprimanta, tine \u00een spectacol discursul omenescului si al nevoii de comunicare si sens. Actrita e adorabila: lipicioasa-foc, voce buna, corp din cale afara de expresiv, registru divers si treceri usoare, Mihaela Popa absoarbe atentia spectatorilor \u00een orice secunda. Ionut Burlan e delicios \u00een hamalul onest, cu autoironie implicita si voce exceptionala, pe care si-ar dori-o oricare dintre starurile noastre pop. Prizele de profunzime, recognoscibile, etern-umane sunt bine camuflate \u00een tonul glumet, nedogmatic al celor doi protagonisti. Nici vorba ca povestea clasica de dragoste, cu happyend, sa faca parte dintre preferintele unei autoare pline de smecherii ludice ca Theo Herghelegiu. Cu scopul explicit de a \u00eempiedica manipularea afectiva a finalurilor fericite, \u00eel transforma pe Tutu \u00een salam. Adapt\u00e2ndu-se continuu la mediu, oamenii ajung, inevitabil, marfuri. Fiecare \u00eesi ocupa locul ca produs pe raft. \u00cen cazul lui Tutu, ca salam care \u201eva hrani tot neamul\u201c.<br \/>\nSa recunoastem, constructia celor trei personaje principale, care adauga spectacolului sare si piper cu duiumul, sunt inedite \u00een peisajul rom\u00e2nesc. Lor li se adauga bufonii si bufoanele grupate \u00een perechi comice. Toapele superegoiste (Andreea Duta, cu joc fin si aparitie magnetica, Adriana Dragut, \u00een tuse prea explicite), cu bani, si-au facut un modus vivendi\u00a0 din cumparaturi. Mall-ul e centrul vietii, masura de a-si etala vanitatile si puterea de a toca timpul si banii. Oricum, leitmotivul corului le \u00eensoteste permanent: \u201eCumparati, cumparati, cumparati!\u201c De partea cealalta, se afla cuplul de metrosexuali, baieti sensibili, fini, fragili, fricosi si abulici. Sunt savurosi Eduard Jighirgiu (autorul si al muzicii) si Karl Baker. Ambii arunca \u00een joc doze si nuante personale de ironie complet\u00e2ndu-se excelent.<br \/>\nCa un facut, \u00een lumea dependenta de shopping, aterizeaza intertextual \u201eMasa din Cehov\u201c: Dana Voicu, eterata si vulnerabila, actrita de forta emotionala si sigura pe mijloacele cehoviene. Coliziunea dintre cele doua lumi, una a consumismului si cealalta a reperelor culturale clasice, va pune lupa comica pe lipsa de sens, \u00eenstrainare, goliciune interioara, dezumanizare, superficialitate, egoism si perpetuul nostru trafic de imagine. Fara timp si compasiune, oamenii vazuti de Masa nu mai discuta nici macar pentru placerea de a comunica, nicidecum \u00een vederea unei concluzii sau idei. Monologul despre cercul vicios \u00eentre nostalgia rusa care atrage vodca atragand la r\u00e2ndul ei nostalgia e demential. Paradoxal, un asemenea breviar al temelor grave, dar cu permanenta doza de ironie, va face contrapunctul bine dozat \u00eentr-un spectacol menit sa \u00eemprastie energie si buna dispozitie.<br \/>\nGreu de imaginat tot acest colaj de personaje, idei si chei din cabaret, opereta, telenovela, plus poveste de dragoste, \u00eentr-un singur spectacol, care nu stagneaza nici o clipa. Mai mult, \u00eentr-un muzical care \u00eempacheteaza o doza considerabila de substanta \u00een folia divertismentului jucat cu chef. Caci actorii nu se cruta, c\u00e2nta si danseaza tot timpul (coregrafa Silvia Calin face minuni \u00eentr-un spatiu at\u00e2t de mic). Placerea e de partea spectatorului!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Muzicalul e un spectacol fastuos, cu povesti de dragoste sau picante (sau si mai bine un amestec din cele doua), pene, paiete, costume luxoase si unduiri lascive de balerine. Mult glamour si neaparat&#8230; happyend. Genul revendica spatii generoase, eventual cu trepte care sa ajute coregrafia. Din capul locului, e incompatibil cu o miniproductie jucata \u00een&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-tura-de-shopping\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O tur\u00e3 de shopping<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[1155,1154,1156],"class_list":["post-1523","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-super-market","tag-top-dogs","tag-theo-herghelegiu"],"views":3391,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1523","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1523"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1523\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1523"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1523"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1523"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}