{"id":15221,"date":"2013-04-04T11:55:26","date_gmt":"2013-04-04T09:55:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15221"},"modified":"2013-04-04T11:55:26","modified_gmt":"2013-04-04T09:55:26","slug":"jocul-cu-sensul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jocul-cu-sensul\/","title":{"rendered":"Jocul cu sensul"},"content":{"rendered":"

Lavinia Barlogeanu, Arrhetonul,<\/em> Editura Nemira, 2012, 251 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u00cent\u00e2lnirea cu volumul Laviniei B\u00e2rlogeanu mi-a amintit faptul ca, acum c\u00e2tiva ani, un mini-pachet de tarot m-a convins sa cumpar \u201eUltima iubire la Tarigrad. \u00cendreptar de ghicit\u201c, romanul lui Milorad Pavic. Recunoscut pentru inovatiile formale aplicate scrierilor sale, Pavic utiliza \u00een \u201eUltima iubire\u2026\u201c simbolurile si imaginile specifice cartomantiei, pentru a reconstitui o istorie insolita a poporului s\u00e2rb. Un fel de roman-tarot este si \u201eArrhetonul\u201c. Aceasta particularitate a textului nu rezida numai \u00een referintele explicite la Eremit si Marea Preoteasa, ci si \u00een recuzita ezoterica, de un arhaic actualizat, mentinuta de-a lungul scenariului epic. La fel ca o ghicitoare, autoarea \u00eentoarce, \u00een momentele-cheie ale actiunii, cartea care poate da peste cap, deopotriva, trecutul si viitorul, realitatea si fictiunea.
\nPersonae<\/strong>
\n\u00cen esenta, se pot discerne doua planuri narative principale ale romanului: unul plasat la \u00eenceputul secolului XX, c\u00e2nd Carl Gustav Jung, casatorit cu Emma, o \u00eent\u00e2lneste pe Anna (alias Toni Wolff), femeia care \u00eel va ajuta sa puna bazele psihologiei analitice, si un al doilea, plasat \u00een 2004, dupa ce \u201eCartea Rosie\u201c va fi produs v\u00e2lva printre intelighentia europeana. Construit pe sistemul triunghiurilor complementare si al tertului inclus, \u201eArrhetonul\u201c nu se rezuma la a dezvolta linear povestea triadei Jung-Emma-Anna. Prin metempsihoza, \u00een mileniul al treilea, avatarul Emmei va fi Ana, al Annei, Ralona, iar acestea \u00eel vor disputa pe Demian, corporalizarea personajului fictional al lui Hermann Hesse. Dinamica relatiilor dintre protagonisti exclude o logica binara. \u00cen locul opozitiilor clar delimitate, se opereaza cu un surplus de sens (caci \u00eensusi \u201eJocul sensului\u201c este vizat de confidenta aparent inocenta a lui Jung), adus de prezenta celui de-al treilea personaj. Emma-Jung-Anna, Ana-Demian-Ralona, Sara-Avraam-Hagar, Jung-Anna-Golem sunt tematizari ale tertului. Chiar si prietenia lui Jung cu Hesse si Meyrink este mai mult dec\u00e2t o asociere aleatorie. Autorul \u201eLupului de stepa\u201c \u00eei furnizeaza \u201edoctorului de minti din Z\u00fcrich\u201c un alter-ego, pe Demian, iar de la scriitorul austriac este preluat si prelucrat arhetipul Golemului. Legatura celor trei intelectuali ascunde o semnificatie desprinsa din sistemul interpretativ jungian: opera de arta se \u00eentrupeaza din viziunile livrate de inconstient si instrumentalizate de Golem.
\nRelatarea faptelor si \u00eent\u00e2mplarilor \u00eei apartine psihiatrului elvetian, \u00eenvestit cu privilegiul omniscientei. Motivatia ce sta la baza destainuirii, ulterioara mortii lui, este lamurirea unor aspecte personale ramase\u00a0 neclarificate: \u201e(\u2026) anumite date ale biografiei mele au fost colportate de unii, fie cu scopul precis de a ma denigra, fie cu scopul, la fel de precis, de a starui interesul publicului \u00een legatura cu ceea ce ei \u00eensisi spun sau scriu despre mine\u201c. Constient de gradul redus de acceptare si \u00eentelegere de care s-a bucurat, el demareaza ofensiva \u00eempotriva detractorilor. Adjuvantul decriptarii adevarului este de natura fantastica; o faptura arhaica \u00eei arata cum sunt \u201elucrurile si oamenii \u00een realitate, dincolo de toate ascunzisurile, dincolo de toate aparentele\u201c. Maestru al disimularii, Jung este, \u00een fapt, cel mai mare colportor al sau. \u00cesi asuma pe deplin actul poietic pe care \u00eel desfasoara, \u00eencerc\u00e2nd sa circumscrie un cerc de lectura destinat doar initiatilor si obisnuitilor practicilor ezoterice, adica doar celor carora li s-a revelat Arrhetonul.
\nTraseul gnoseologic al personajului central nu elimina ideea divinitatii. El \u00eencearca sa ajunga la Dumnezeu pe calea stiintei, iar ideea este rezumata, \u00een roman, de aparitia Annei, t\u00e2nara lui amanta. Cu o denominatie din tarot, fata este numita Marea Preoteasa. Pentru Jung, ea a fost un veritabil companion intelectual si resortul care a declansat \u201eCartea Rosie\u201c. Fiinta asexuala, lipsita de ostentatie, spirit eminamente metamorfic, Anna poseda aceeasi voce arhaica ce \u00eel neostoieste si pe Jung: latenta Golemului. Omnivalenta individualitatii este \u00eentretinuta cu mijloace cabalistice. Golemul nu poarta aici acceptiunea pragmatica a g\u00e2ndirii germane, ci sensurile mistice din Cabala. Un alt garant al existentei personajelor este Mercur, cu dubla lui utilitate, astrologica si alchimica. Cuplul Carl Gustav-Anna satisface armonia contrariilor: femeia, simbol chtonian (potrivit sistemului durandian), \u201e\u00eentuneric stralucitor\u201c, vine sa completeze, contrastiv, preeminenta solara a barbatului. \u00cempreuna reunesc cele doua regimuri ale imaginarului, diurnul si nocturnul.
\n\u00cen paralel cu povestea de tip odi et amo dintre Jung, Anna si sotia \u00eenselata, Emma, sunt introdusi \u00een scena Demian, Ralona si Ana, replici ale celor dint\u00e2i, ca urmare a unei transmutatii a sufletelor. Doar numele se schimba; portretele ram\u00e2n, \u00een linii mari, aceleasi. Cele doua relatii triunghiulare urmaresc linii de fuga comune: gelozia partenerei, tratamentul discriminatoriu al unei femei asupra celeilalte (Emma fata de Anna, Ana fata de Ralona), predilectia pentru \u00eentuneric a femeii oropsite (Ralona este, la fel ca Anna, o fiinta noptatica), implicarea Golemului si Arrhetonului \u00een cugetarea lor etc. La toate acestea se adauga un complicat proces de metamorfoza a cuplurilor feminine, determinat de modul \u00een care ele \u00eempartasesc, peste timp, obsesii si frustrari similare. Emma si Ana se situeaza de o parte a baricadei, Anna si Ralona de cealalta. Primele vor forma compozitul Emmana, iar cele de pe urma vor deveni Ralonna. Ele reitereaza cazul Sarei si a lui Hagar, sotia si slujitoarea lui Avraam, care se transforma, \u00een funambulesca imaginatie jungiana, \u00een Sarmmana, raliindu-se, astfel, celorlalte heteroclite.
\nA visa visele altcuiva<\/strong>
\nContinuum-ul stabilit \u00eentre Jung si Ralona se activeaza la nivel oniric. Visele \u201edoctorului de minti\u201c \u00eei sunt transferate fetei. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, ea reproduce, \u00eenca de la cinci ani, \u00eentrebarea predilecta a barbatului, \u201eCine sunt eu?\u201c \u201ecu o voce care nu e a ei\u201c. Celalalt vis al Ralonei, despre o femeie, Emma, care le contine pe toate celelalte, ca o papusa matriosca, demonstreaza ca destinul este scris dinainte, asa cum atragea atentia si Demian: \u201eLumea \u00eentreaga este de la bun \u00eenceput \u00een fiecare dintre noi\u201c. A anihila unul dintre aceste personaje este la fel cum eternul t\u00e2nar Dorian Gray ar \u00eenfige cutitul \u00een dublul sau, portretul. Ana si Emma sunt fetele aceleiasi monede, un fel de Cerberi ai proprietatii private pe care o detin (barbatii). Arrhetonul le induce si le modeleaza tensiunea si patosul specifice femeii \u00eenselate, ridic\u00e2ndu-se pe sine la rangul de arhetip, laolalta cu Golemul. Pactul faustic cu diavolul, at\u00e2t de mult invocat \u00een roman, \u00eesi gaseste contrapunctul \u00een cucerirea tehnologiei din prezent. Pe oamenii dedati instrumentelor digitale \u2013 ne spune Jung \u2013, Golemul \u00eei ocoleste. Demitizarea perpetua reflecta \u201erevolta \u00eempotriva creatorului\u201c.
\nZona de impact dintre cele doua planuri (1914\/2004) este rezervata livrescului si visului. Ralona \u00eel cunoaste pe Demian prin intermediul \u201eCartii Rosii \u201e. El i se inoculeaza, mai \u00eent\u00e2i, la nivel subliminal si, de-abia apoi, la nivel fiintial. Tot \u00een aceeasi sursa, Ralona citeste despre modul \u00een care scriitorii pot face exceptie de la regula de a vorbi despre lucrurile cunoscute de toata lumea. Acea secventa are un dublu rol: subliniaza narcisismul auctorial si face lobby pentru operele care escamoteaza realitatea. Limbajul \u00eencifrat nu anuleaza valoarea artistica a unei opere, ci \u00eei adauga o aura voit ezoterica. Este si cazul romanului \u201eArrhetonul\u201c. Cu siguranta, autoarea beneficiaza de un public-tinta, atras tocmai de subtilitatile de factura sacra, deci este pe deplin \u00eendreptatita sa practice o scriitura inaccesibila si sinuoasa pe alocuri. \u00centr-unul din episoadele textului, printre revoltatii de la Universitate se numara si Hesse, el pled\u00e2nd pentru marea proza vizionara, tot mai mult amenintata de proza cotidianului. Plas\u00e2ndu-se \u00eentr-o nisa evidenta (si nu e \u00eent\u00e2mplator faptul ca romanul a aparut la Editura Nemira), Lavinia B\u00e2rlogeanu vine \u00een contra trend-ului dominant din c\u00e2mpul literar contemporan, articul\u00e2ndu-si un stil aparte, usor recognoscibil. Un speech al lui Jung \u00eempotriva lipsei de autenticitate si a infractiunii culturale din societatea actuala ascunde o pledoarie a scriitoarei pentru propria voce: \u201eC\u00e2nd vad ca lucrurile se petrec aidoma \u2013 ca \u00een secolul trecut, n.m. \u2013, realizez cu tristete ca omenirea nu evolueaza si ca stilurile nonconformiste si optiunea pentru zone discursive neoficiale este privita cu la fel de multa ne\u00eencredere si suspiciune si sunt catalogate ca manifestari \u00eenfumurate\u201c.
\nUn minus al \u201eArrhetonului\u201c ar fi retorismul si nevoia nefireasca a naratorului de a controla orizontul de asteptare. El ofera uneori prea mult, dorind sa fie cu cel putin un pas \u00een fata cititorului. Stringenta clarificarii datelor biografice altereaza misterul construit cu at\u00e2ta migala. Un exemplu \u00een acest sens ar putea fi scena cu Ralona si Demian, c\u00e2nd, pentru a veni \u00een \u00eent\u00e2mpinarea banuielilor cititorilor, naratorul-personaj expliciteaza \u00eentreaga semnificatie a \u00eent\u00e2lnirii lor: \u201eNu, sa nu-i judecati gresit, spun pentru ca vad cum unii dintre cititori au tendinta de a interpreta gresit lucrurile, sa nu credeti ca nu-i pasa de Ralona. Aud chiar acum pe cineva care spune \u201ee doar sex\u201c. Nu, nu e doar sex, desi sexul cu ea \u00eel \u00eennebuneste, e mai mult dec\u00e2t sex, si nu, nu e iubire, nu e dragoste, de altfel, am\u00e2ndoi dispretuiesc dulcegariile pe care oamenii le subsumeaza acestor cuvinte\u201c. Omniscienta lui Jung este, \u00een primul r\u00e2nd, omniscienta autoarei sale. De cele mai multe ori, acest transfer de trasaturi constituie un atu incontestabil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lavinia Barlogeanu, Arrhetonul, Editura Nemira, 2012, 251 p.   \u00cent\u00e2lnirea cu volumul Laviniei B\u00e2rlogeanu mi-a amintit faptul ca, acum c\u00e2tiva ani, un mini-pachet de tarot m-a convins sa cumpar \u201eUltima iubire la Tarigrad. \u00cendreptar de ghicit\u201c, romanul lui Milorad Pavic. Recunoscut pentru inovatiile formale aplicate scrierilor sale, Pavic utiliza \u00een \u201eUltima iubire\u2026\u201c simbolurile si imaginile… Cite\u0219te mai mult »Jocul cu sensul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8738,8737],"class_list":["post-15221","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arrhetonul","tag-lavinia-barlogeanu"],"views":2741,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15221","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15221"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15221\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15221"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15221"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15221"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}