{"id":15214,"date":"2013-04-04T11:49:54","date_gmt":"2013-04-04T09:49:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15214"},"modified":"2013-04-04T11:50:01","modified_gmt":"2013-04-04T09:50:01","slug":"politistul-ca-preot","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/politistul-ca-preot\/","title":{"rendered":"Politistul ca preot"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Daniel Sur, <em>Politistul lui Dumnezeu,<\/em> Bucuresti, Ideea Europeana, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u201eHai, ia banii ca te bag la beci.\u201c<br \/>\nCopilul \u00eemi raspunde: \u201eEsti politist? Atunci nu vreau nici un ban. Nu iau bani de la oameni care e mai jegosi ca mine!\u201c<\/p>\n<p>1. Profesiunea de politist este una din cele mai dispretuite. C\u00e2nd te g\u00e2ndesti la \u201ecoruptie\u201c, vezi imediat poza unui politician si cea a unui politist. Violenta statului, violenta de dreapta este iar apanajul politiei. C\u00e2nd te g\u00e2ndesti la \u201eabuz\u201c, vezi imediat falcile unui politist. Complet\u00e2ndu-l pe Orwell, am putea spune ca \u201esticletele\u201c este o combinatie de porc si de pitbull!<\/p>\n<p>2. Ca sa scrii despre politie, trebuie sa ai o etica de dreapta, usor fascista: \u201e\u00cemi simt inima calda, m\u00e2ndra si cruda cu cei slabi. Ce sa fac? \u00cei urasc pe tarani, pe saraci si cersetori.\u201c (123) Avem, asadar, un punct de vedere anti-anarhist, ca sa ma exprim printr-o dubla negatie. Unul neo-nietzschean, de asemenea, g\u00e2ndindu-ne la acel \u201eHerdenmoral\u201c din \u201eGenealogia moralei\u201c. Cum am mai spus, si o nuanta de fascism autohton: ne referim acum la majuscula Capitanului, probabil personajul esential al cartii, care aminteste de \u201eprietenul\u201c din tineretea lui Cioran, Codreanu.<\/p>\n<p>3. Iata doar patru din motivele pentru care \u00eei dispretium by default pe politisti (vointa de putere, arghirofilia, abuzul, coruptia):<br \/>\n\u201eToti politistii viseaza sa-si bata, fara teama, clientii \u2026<br \/>\nToti politistii viseaza la spagi \u2026<br \/>\nToti politistii viseaza sa puna m\u00e2na pe un post care nu li se cuvine.<br \/>\nToti politistii viseaza la tradari si c\u00e2stig \u2026\u201c (29)<\/p>\n<p>4. Romanul este scris cu o anumita delicatete, care ne aminteste de faptul ca autorul lui a debutat ca poet: \u201eUitarea nu apucase sa-si \u00eentinda crusta fina peste amintirea ultimelor \u00eent\u00e2mplari, asa cum se \u00eentinde pojghita alba peste laptele fiert.\u201c (47) De altfel, nu avem cum sa uitam ca Sur s-a remarcat ca filosof, semn\u00e2nd \u00een paginile revistei \u201eEgoPHobia\u201c niste articole exceptionale (http:\/\/egophobia.ro\/4\/filo sofie. html, http:\/\/egophobia.ro\/5\/filosofie .html). Sa reflectam putin la aceasta idee, care postuleaza ura ca epistemologie: \u201eN-ai cum sa patrunzi un om pe care nu-l urasti. Cu c\u00e2t \u00eel urasti mai mult, cu at\u00e2t \u00eel \u00eentelegi mai bine.\u201c (91)<\/p>\n<p>5. De departe, cea mai puternica idee a romanului este alaturarea dintre politie si preotie: politistii sunt spiritualizati, uzurpeaza privilegiile si obligatiile castei preotesti. Aceasta paralela este schitata (timid) chiar de la \u00eenceputul romanului: \u201eMa numesc Gigu si sunt politist. Mama crede ca asa mi-a fost scris \u00een marea carte a vietii, sa fiu politist si ca, desi totul pare \u00eempotriva mea (s.m.), Dumnezeu are compasiune pentru mine si ma va ajuta.\u201c (7) Un fel de \u201esingur (dar cu Dumnezeu) \u00eempotriva lumii\u201c. Nu este aceasta atitudinea celor care se rup de lume, care aleg pustiul? \u201eNici o diferenta etica, geografica sau culturala nu anihileaza marea diferenta dintre a fi \u00een lume si a fi \u00een Dumnezeu\u201c (Nicolae Turcan).<\/p>\n<p>6. Aceasta analogie dintre politist si preot nu poate sa nu fie blasfematoare. Apar personaje ca cersetorul numit Dumitru Dumnezeu, care exclama: \u201eEu am grija de voi toti \u2026 Chiar si de politisti!\u201c Mai mult, \u00eentr-o transa, Capitanul pare sa refaca conexiunea romantica dintre Nietzsche si Baudelaire, dintre \u201eDumnezeu a murit\u201c si \u201eEu sunt Satan\u201c: \u201eL-am visat pe Capitan \u00eembracat \u00een cersetor, neras de c\u00e2teva luni, strig\u00e2nd blesteme si invoc\u00e2nd spiritele \u2026 \u00abDumnezeu nu mai e cel mai puternic\u00bb, striga el. \u00abA fost odata, demult, dar acum e o epava. Au fost vremuri perfecte pentru el, pe vremea c\u00e2nd bunicul bunicului meu era baiat. Acum traieste \u00een mizerie. P\u00e2na la urma, tot se va gasi cineva sa-i ia locul. Poate chiar eu \u00eei voi lua locul. Dumnezeu nu mai e cel mai puternic.\u00bb\u201c (123-124)<\/p>\n<p>7. Ca sa \u00eentaresc aceasta teza, a corespondentei dintre politist si preot, fac trimitere la discursul esential al cartii (tinut bine\u00eenteles de Capitan) , la posibilul centru al romanului: \u201eBa, eu cred ca viata noastra depaseste de multe ori filmul. Si noi avem de toate: iubim, divortam, mai tragem la masea, mai futem o coarda, o mai luam pe coaja, facem copii si, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, suntem ucisi. Asa cum patesc toti eroii din filme. Doar ca noi suntem pe nedrept dispretuiti. (s.m.) Asa cum evreii l-au dispretuit pe Isus. De aceea, ba, lacrimile unui politist sunt asemenea picaturilor de s\u00e2nge sf\u00e2nt. Sunt varsate pentru m\u00e2ntuirea lumii. P\u00e2na la urma, lumea va afla adevarul pe care \u00eel stim deja: noi suntem soldatii Lui, nu popii. La fel ca si Isus, politistul nu sta ascuns \u00een vreo biserica, ci este acolo unde civilul are nevoie. Revin si arat, este gresit sa spui ca un film politist este unul de actiune, ci un film religios!\u201c (138) \u00centelegem, astfel, ca politistul (\u00een viziunea lui Sur) e mai mult dec\u00e2t preot, e totodata supraom, gardian \u00een Republica lui Platon si cavaler al Ordinului Asasinilor. Lacrimile unui politist sunt Graal \u2026 Politistul este, la fel ca Isus, pe drum, gata sa se jertfeasca \u2026 Sectia este biserica si puscaria \u2013 iad \u2026 Politistul lui Dumnezeu este Dumnezeu.<\/p>\n<p>8. \u00cen \u00eencheiere, sa subliniez si niste puncte mai slabe ale cartii. Cartea este un fals thriller oniric, din care lipseste (aproape cu desav\u00e2rsire) actiunea. Personajul Gicu este prea solipsist, aflam mai multe despre viata sa interioara dec\u00e2t despre In-der-Welt-Sein-ul sau. Gigu este un poet, incapabil sa creeze trama. Ar fi fost mai interesant ca actiunea sa fie desfasurata pe doua planuri, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t Capitanul (un adevarat Mephisto) sa fie pus \u00een valoare, deoarece este cel mai ofertant personaj.\u00a0 Daca n-ar exista triunghiul amoros Gigu-Lidia-Capitan, care ocupa numai 20% din \u201efilmul\u201c cartii, am putea spune despre \u201ePolitistul lui Dumnezeu\u201c, ce s-a spus despre capodopera lui Huysmans, ca este un \u201eroman fara intriga\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Daniel Sur, Politistul lui Dumnezeu, Bucuresti, Ideea Europeana, 2012 &nbsp; \u201eHai, ia banii ca te bag la beci.\u201c Copilul \u00eemi raspunde: \u201eEsti politist? Atunci nu vreau nici un ban. Nu iau bani de la oameni care e mai jegosi ca mine!\u201c 1. Profesiunea de politist este una din cele mai dispretuite. C\u00e2nd te g\u00e2ndesti la&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/politistul-ca-preot\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Politistul ca preot<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[60,8733],"class_list":["post-15214","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-daniel-sur","tag-politistul-lui-dumnezeu"],"views":1467,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15214","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15214"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15214\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15214"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15214"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15214"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}