Placerea din placere se naste… de la aceasta observatie simpla, ridicata la altitudinea de suprem principiu estetic ordonator, a plecat Stefan Ghidoveanu c\u00e2nd s-a hotar\u00e2t sa antologheze cele mai inspirate, solide, \u201elucrate\u201c, spontane, \u201ediversioniste\u201c si elocvente povestiri SF & F din 2012. Cartea, intitulata \u201eCele 1001 scorneli ale moshului SF\u201c, a aparut la Millennium Books din Satu-Mare la finele anului trecut, fiind lansata la T\u00e2rgul International de Carte \u201eGaudeamus\u201c din noiembrie de la Romexpo. Aparitia sa a fost, ne\u00eendoielnic, un eveniment, at\u00e2t datorita atentiei si inspiratiei cu care editorul Stefan Ghidoveanu si-a selectionat prozele, c\u00e2ntarindu-le valoric, c\u00e2t si pornind de la apetitul insatiabil pentru literatura de fictiune speculativa vadit de publicul rom\u00e2nesc \u2013 unul pe c\u00e2t de avizat, pe-at\u00e2t de entuziast si fidel.
\nVolumul, care include optsprezece autori din generatii, de calibre, sexe si genuri diferite, de la Michael Haulica la Marian Coman, de la Liviu Radu la Raluca Baceanu, care beneficiaza de Cuv\u00e2ntul \u00eenainte al editorului, dar si de Postfata semnata de Catalin Badea-Gheracostea, s-a nascut \u00een circumstante speciale. De fapt, pentru a spune \u00eentreg adevarul, nici nu se putea naste altfel, caci personalitatea antologatorului este una iesita din comun. Si depun marturie cu m\u00e2na pe inima pentru acest adevar, deoarece \u00eel stiu de ani buni pe Stefan Ghidoveanu, coleg de institutie radiofonica, prieten devotat, dar mai ales unul dintre ultimii scriitori entuziasti din aceasta tara \u00een care pragmatismul cinic a redus la tacere pozitiva energie a visatorilor. Mde, deliciile neoimperialismului cu fata umana…
\nGhidoveanu este unul dintre pionierii care au militat redactional si publicistic \u00een favoarea modernizarii acestui gen compozit si sofisticat care este science fiction-ul, astazi \u00eentr-un aliaj ce \u00eel face \u00eenca si mai atragator, cel cu genul fantasy. Sa cobor\u00e2m \u00een timp, pe la \u00eenceputul anilor 1990, c\u00e2nd colectia Nautilus a Editurii Nemira debuta cu un roman scris de Philip K. Dick, talmacit dumnezeieste de Stefan. An dupa an el si-a trecut \u00een palmares autori occidentali si bastinasi, venerabili si juniori, stiluri \u201ealbe\u201c, doldora de stiinta si high-tech sau, dimpotriva, nabadaioase si insurgente, nu rareori ideologizante. Cu o modestie cam patologica, Ghidoveanu a lucrat la propasirea acestor genuri, a luptat pentru ca o literatura foarte \u00eendrazneata, considerata prosteste de \u201enisa\u201c, sa primesca drept de cetate \u00een interiorul unui spatiu intelectual \u00een care piata reactiona pozitiv, dar critica, \u00eencremenita \u00eentr-un dezgustator conservatorism pasunist, continua sa ignore o estetica pe care o credea \u201eperpetuu\u201c condamnata la minorat.
\nCumva masochist, Stefan si-a asumat rolul de spirit rector, pun\u00e2ndu-si \u00eentre paranteze (nefenomenologice) egoul, uit\u00e2nd de propriu-i narcisism sau, altfel zis, sacrific\u00e2ndu-si \u201einstinctul de conservare\u201c auctorial \u00een beneficiul actului de talmacire si editare. (Deloc insignifiant, dimpotriva, sa nu uitam si de gestul saptam\u00e2nal de a comenta radiofonic literatura SF & F \u00eentr-o emisiune de o longevitate exemplara, \u201eExploratorii lumii de m\u00e2ine\u201c, una care, daca nu ma \u00eensel, a \u00eemplinit treizeci si unu de ani de existenta!) Trec\u00e2nd voluntar, cu sistem, \u00een planul al doilea, Ghidoveanu a facut munca de pionierat si initiere, a format personalitati, gusturi si stiluri, a consolidat o comunitate de excentrici si a impus directii si cai de urmat. Ba si-a contaminat si sotia cu virusul talmacirii, alaturi de care a tradus exceptional \u201eV\u00e2natorii de capete\u201c, un roman cutremurator semnat de David Marusek, pentru care cei doi au fost nominalizati la rubrica \u201ecea mai buna traducere\u201c de USR. Premiul s-a dus \u00een alta parte, caci, nu-i asa, cine ia aminte la literatura \u201ede nisa\u201c care este SF-ul? Sancta simplicitas!
\nFara sa \u00eembatr\u00e2neasca, fara sa oboseasca, fara sa revendice merite altfel evidente, Stefan Ghidoveanu a ajuns la conditia \u00eenteleptului zen, cel care stie a masura desertaciunea lumii, opt\u00e2nd mereu pentru esential \u00een detrimentul unei glorii efemere. \u00censa esential poate sa \u00eensemne inclusiv un joc (sau schimb) de roluri, o intersanjabilitate de functii, un transfer de identitate. Probabil ca doar asa poti sa ram\u00e2i t\u00e2nar \u2013 iar Ghidoveanu a aflat acest secret! De aceea, iata ca anul trecut, pe la \u00eenceput, Stefan s-a g\u00e2ndit sa se aseze \u00een pielea cititorului nu ideal (acesta nu exista ca atare!), ci epicureic, imagin\u00e2ndu-se pe sine \u00een ipostaza degustatorului de SF & F, tot asa cum un amator de vinuri vechi ia loc \u00eentr-o hruba a Castelului de la Chenonceaux pentru a se delecta cu licoarea mult visata.
\nDin aceasta pozitie, dar si din cea de editor si antologator, Stefan Ghidoveanu a negociat, a implorat, a amenintat, a provocat, a terorizat, uneori a si cedat, renunt\u00e2nd, cu numerosi autori ce fac gloria de moment a genului \u00een Rom\u00e2nia. Pe scurt, le-a cerut acele texte care i-au stimulat libidoul fictiunii speculative, short stories care sa fie demne a figura \u00eentr-o antologie a moshului SF.
\nA rezultat, dupa un travaliu sado-masochist de zile mari, \u00een care editorul si scriitorul Stefan Ghidoveanu si-a pus la bataie toate resursele de acribie, inspiratie si persuasiune, aceasta carte, \u201eCele 1001 scorneli ale moshului SF\u201c, una care si-a propus, \u00een viziunea initiatorului ei, sa fie oglinda stadiului estetic si intelectual atins de gen \u00een literatura noastra actuala. Si trebuie spus ca, sub cravasa amicala, dar ne\u00eenduratoare a lui Stefan, scriitorii prezenti \u00een antologie au dat tot ceea ce aveau mai bun, prozele lor, simple schite, secvente elaborate sau fragmente ori rezumate de roman, constituind o borna a nivelului atins de dezvoltarea literaturii speculative \u00een Rom\u00e2nia anului de gratie 2012.
\nMie mi-au placut fara rezerve, trezindu-mi o degustare autentica, textul lui Liviu Radu, \u201eGolem, Golem\u201c, cel semnat de Marian Coman, \u201eAlbilita\u201c, precum si \u201eCartea cu scoarte de argint, ferecate\u201c, de Florin P\u00eetea. Ceea ce nu \u00eenseamna ca restul povestirilor nu sunt de excelenta calitate ori ca miza lor morala sau constructia lor nu mi-au generat frisoane de bucurie estetica. \u00cenainte \u00eensa de orice altceva m-a \u00eenc\u00e2ntat p\u00e2na la pragul de sus al entuziasmului omogenitatea de viziune si de perfectiune stilistica la care autorii au consimtit sa se ridice, fara sa abdice de la ireductibila lor originalitate \u2013 iar acest efort generos si sincronizat este clar ca-l datoreaza puterii de persuasiune, talentului de negociator si, mai ales, inteligentei cu care Stefan Ghidoveanu a stiut sa-i provoace.
\nN-ar fi rau deloc daca si \u00een alte genuri literare ar exista \u00een Rom\u00e2nia mai multi asemenea editori-antologatori si \u00eendeosebi asemenea entuziasti promotori ai unei literaturi care a \u00eencetat de multa vreme sa mai fie una de nisa. Mer\u00e7i, Stefane!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Placerea din placere se naste… de la aceasta observatie simpla, ridicata la altitudinea de suprem principiu estetic ordonator, a plecat Stefan Ghidoveanu c\u00e2nd s-a hotar\u00e2t sa antologheze cele mai inspirate, solide, \u201elucrate\u201c, spontane, \u201ediversioniste\u201c si elocvente povestiri SF & F din 2012. Cartea, intitulata \u201eCele 1001 scorneli ale moshului SF\u201c, a aparut la Millennium Books… Cite\u0219te mai mult »Molipsitorul entuziasm SF & F<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8732],"class_list":["post-15212","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-povestiri-sf-f-din-2012"],"views":2103,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15212","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15212"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15212\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15212"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15212"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15212"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}