Dupa cincizeci de ani de activitate literara ne\u00eentrerupta (prima carte i-a aparut \u00een 1964), Eugen Simion s-a instalat \u00een mod firesc \u00een centralitatea referintelor critice. Nu exista subiect important de literatura rom\u00e2na asupra caruia sa nu se fi pronuntat \u00eentr-un studiu amplu sau macar cu o idee tangentiala. Printr-o alchimie ciudata a reactiilor, nu-i, totusi, de mirare ca un spirit echilibrat si precaut, cu opinii critice \u00eenfasurate \u00eentotdeauna \u00eentr-o argumentatie bogata si convingatoare, a putut trezi at\u00e2tea reactii. Centralitatea pozitiei sale creeaza altora disconfort, ca si obligatia de a se raporta la ea, \u00eentr-un fel sau altul. A rezistat tuturor \u00eendoielilor, interogatiilor, contestatiilor, ca si tuturor elogiilor. Nici unele, nici altele nu l-au coplesit si nu l-au \u00eencurcat \u00een \u00eenaintarea carierei sale, transformata \u00een destinul fericit al unui critic literar care se confunda cu evolutia literaturii rom\u00e2ne contemporane pe durata unei zbuciumate jumatati de secol.
\nCe poti spune de \u00eendata, fara ezitare, c\u00e2nd te g\u00e2ndesti la Eugen Simion? Norocul longevitatii i-a facut mai evidente calitatile, impun\u00e2ndu-l ca \u201eun maratonist al criticii literare\u201c, cum \u00eel caracteriza el \u00eensusi pe Maurice Nadeau.
\nEste una dintre cele patru-cinci constiinte critice capabile sa reflecte o epoca, prin anvergura, receptivitatea si obiectivitatea (sau subiectivitatea asumata a) spiritului sau. Ca amploare si reprezentivitate poate fi comparat, \u00een postcalinescianism, numai cu Nicolae Manolescu. Este, deci, mult mai mult dec\u00e2t criticul generatiei sale, desi sustinerea lui a contat enorm pentru ea. Se considera (si era, cu adevarat), \u00een anii 1968-1989, de aceeasi parte a baricadei cu grupul de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c si afinii lui. Preconiza, \u00een vremuri de restriste, sa se \u00eent\u00e2lneasca sistematic, dupa cum marturiseste \u00eentr-o confesiune, pentru a discuta literatura si pentru a apara libertatea spiritului critic, cu Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, G. Dimisianu, Mircea Iorgulescu, Ov. S. Crohmalniceanu, Al. Paleologu, Mircea Zaciu, Livius Cioc\u00e2rlie si Al. Calinescu (v. \u201eFragmente critice\u201c, IV, 2000, p. 357). Aceasta e categoria morala si intelectuala de afinitati, acesta e capitolul \u00een care ar putea fi integrat \u00eentr-o privire exigenta asupra criticii si istoriei literare contemporane.
\nPrin sensul pledoariilor sale, prin scriitorii promovati si valorizati, prin directia critica sustinuta, este un spirit european deschis, opt\u00e2nd pentru marile valori ale modernitatii. Are o mare capacitate de cuprindere a \u00eentregii literaturi rom\u00e2ne, dovedind un spirit de sinteza \u00eentins pe toate epocile (de la origini p\u00e2na \u00een prezent) si pe toate domeniile literaritatii si ale secundarului (poezie, proza, dramaturgie, jurnal, genurile biograficului). Reinterpretarea clasicilor (a debutat cu o carte despre proza lui Eminescu si s-a raportat continuu la reperele clasicitatii) si recuperarea exilului (prin cartile despre Eliade, Ionescu si alta posibila despre Cioran) i-a \u00eentregit viziunea critica.
\nS-a mentinut \u00een afara politicului si a aparat literatura si critica de ingerintele lui nefaste, dovedindu-se un c\u00e2stigator prin mentinerea \u00een afara mizelor si functiilor politice. Crez\u00e2nd cu consecventa \u00een aceleasi principii critice, lovinesciene \u00een esenta, si \u00een aceleasi valori, pretuite egal \u00eenainte de 1989 si dupa 1989, fara revizuiri semnificative, Eugen Simion s-a mentinut \u00een sfera criticilor stabilizatori (cum \u00eei place sa spuna), fara oscilatii derutante de gust sau de politica literara. De aceea, a reactionat prin a-i apara, ori de c\u00e2te ori au fost glosati negativ, pe G. Calinescu, Marin Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu si Fanus Neagu, printre cei mai expusi disputelor, revizuirilor si contestatiilor. Consecvent si echilibrat \u00een optiunile moderniste, a putut parea unora traditionalist sau conservator. Egal cu sine, peste mode si timp, nu a crezut, \u00een atmosfera postdecembrista, ca viziune sa critica ar trebui supusa unui program de revizuiri, pentru ca \u00eesi apreciaza ca deplin valabile optiunile, judecatile si ierarhiile pentru care a militat cu onestitate.
\nCriticul de atitudine s-a exprimat fara sfiala, direct, uneori cu amaraciune \u00een fata erorilor de judecata critica sau politica, \u00een publicistica adunata \u00een cele sase volume de \u201eFragmente critice\u201c, \u00een volumul \u201eMoartea lui Mercutio\u201c (care a cunoscut trei editii). Tolerant si iertator, a fost capabil sa treaca peste o multime de injustitii, acuzatii nedrepte, inventii nazuind sa arunce umbre nefavorabile. Rabdator, a lasat rautatile sa oboseasca.
\nA devenit cu timpul din \u00een ce mai confesiv, dupa stagiul francez din anii \u201870, exprim\u00e2ndu-se pe sine, omul, profesorul, criticul, publicistul, constructorul, mentorul, \u00een toate aceste volume, plus \u00een convorbirile cu Andrei Grigor din volumul \u201e\u00cen ariergarda avangardei\u201c (aparut \u00een doua editii).
\n\u00cen functie de aceste trasaturi generale, putem evidentia si marile proiecte ale criticului, realizate \u00een buna masura sau \u00een curs de realizare, proiecte colective sau proiecte individuale, toate de importanta nationala. (Iordan Datcu a scris pe aceasta tema un articol similar despre Eugen Simion, \u201eMarile proiecte\u201c, publicat \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, numarul 20 din 2008, la aniversarea a 75 de ani.) Trasaturile definitorii explica si sustin proiectele criticului.
\nDintre proiectele individuale cele mai importante relev c\u00e2teva, pe cele mai angajante si mai cuprinzatoare (mai sunt si altele, marturisite):
\n1. Presupun ca un proiect secret, niciodata (dupa stiinta mea) promis sau marturisit direct, realizarea unei istorii integrale a literaturii rom\u00e2ne. Volumul \u201eDimineata poetilor\u201c, despre \u00eenceputurile poeziei rom\u00e2ne, prefetele din seria de \u201eOpere fundamentale\u201c la editii de Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici, Maiorescu, Cosbuc, Rebreanu, Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, Cioran, H. P. B., Calinescu, p\u00e2na la contemporanii Preda, Dumitriu, Eugen Barbu, Banulescu, Stanescu, Sorescu etc., monografiile Lovinescu, Eliade, Eugen Ionescu \u00eendreptatesc o asemenea speranta.
\n2. Judec\u00e2nd mai realist, dupa marturisirile criticului, e posibil ca \u00eentr-un viitor apropiat sa avem versiunea revizuita a \u201eScriitorilor rom\u00e2ni de azi\u201c \u00eentr-o ampla sinteza a literaturii rom\u00e2ne contemporane. E o certitudine. Alaturi de Nicolae Manolescu, Eugen Simion este factorul decisiv \u00een stabilirea unui canon estetic al literaturii noastre.
\n3. Preocuparea sistematica pentru literatura confesiva s-a materializat \u00een trei volume despre \u201eFictiunea jurnalului intim\u201c, doua despre \u201eGenurile biograficului\u201c, pe l\u00e2nga jurnalul propriu \u201eTimpul trairii, timpul marturisirii\u201c, pe l\u00e2nga teoretizarile din \u201e\u00centoarcerea autorului\u201c si \u201eSfidarea retoricii\u201c, pe l\u00e2nga antologiile din confesiunile lui G. Calinescu si Tudor Vianu, \u00een doua volume separate. Creditarea autobiograficului completeaza imaginea literaturii fictionale cu zonele nonfictivului.
\nNotez apoi c\u00e2teva dintre proiectele colective \u00een care a fost si este implicat, proiecte de o indiscutabila importanta nationala. Asemenea monumente culturale au votiv sapate \u00een constructia lor numele initiatorului:
\n1. Visul lui Constantin Noica din anii ’70, de a realiza o copiere exacta a manuscriselor eminesciene, prin facsimilare, pentru a fi pusa la \u00eendem\u00e2na bibliotecilor si a cercetatorilor, a fost materializat de Eugen Simion \u00een 2004, \u00eencep\u00e2nd cu primul volum. Eugen Simion duce la \u00eendeplinire acest g\u00e2nd miraculos, \u00eenving\u00e2nd toate dificultatile si exploat\u00e2nd toate circumstantele favorabile. O inertie si o neputinta, perpetuate zeci de ani, au fost \u00eenfr\u00e2nte si visul lui Noica, dar si al altora de dinaintea lui, de a supune observatiei tuturor laboratorul de creatie al scriitorului nostru cel mai reprezentativ, a fost, \u00een sf\u00e2rsit, realizat. \u00cen intervalul 2004 – 2009, au aparut 38 de volume, fiecare \u00eentr-un tiraj de 750 de exemplare, difuzat catre cele mai importante biblioteci din tara. Restituirea celor 45 de caiete eminesciene este, \u00een momentul de fata, o operatiune culturala \u00eencheiata.
\n2. O serie de \u201eOpere fundamentale\u201c, dupa modelul francez \u201ePl\u00e9iade\u201c, reuneste cei mai importanti scriitori din literatura rom\u00e2na, din toate epocile, de la cronicari la Sorescu, \u00een editii critice, \u00een editii selective sau \u00een editii recapitulative, \u00een peste 150 de volume aparute p\u00e2na acum, cele mai multe cu prefete ample de Eugen Simion, prefete care pot fi capitole solide dintr-o istorie a literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent. Colectia de \u201eOpere fundamentale\u201c, aflata sub egida Academiei Rom\u00e2ne si a Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta, ofera o imagine clara a patrimoniului durabil al literaturii rom\u00e2ne. Alte completari (din editii \u00een lucru) \u00eei vor aduce \u00eentregirea necesara.
\n3.\u00a0 Un dictionar general al literaturii rom\u00e2ne este realizat \u00een sapte volume (aparut \u00een anii 2004-2009), contras \u00een doua volume de dictionar esential (aparute \u00een 2012) si proiectat sa fie \u00eembogatit si actualizat (\u00eentr-o viitoare editie, programata sa apara \u00een 2013-2014). O sistematizare, o ierarhizare si o actualizare a informatiilor literare – absolut necesare. \u201eDictionarul general al literaturii rom\u00e2ne\u201c (\u00een varianta lunga \u00een sapte volume sau \u00een versiunea scurta \u00een doua volume) este o proba de autoritate incontestabila prin imaginea pe care o ofera asupra literaturii rom\u00e2ne din toate epocile, prin profesionalismul cercetarii filologice valorificate \u00een fiecare pagina, prin organizarea si mobilizarea echipei, prin armonizarea punctelor de vedere. Coordonatorul si-a imprimat personalitatea, \u00eentr-un mod benefic, asupra \u00eentregului edificiu.
\nProiectele colective si realizarile individuale au sprijinit afirmarea unei noi istorii literare, configurate pregnant \u00een cartile tinerilor critici, multi dintre ei aflati azi \u00een pragul maturizarii si al consacrarii.
\nEugen Simion e una dintre acele mari forte catalizatoare de energii intelectuale, \u00een jurul caruia se structureaza un \u00eentreg si complex univers filologic. O constiinta critica europeana, cu o cuprinzatoare viziune modernista, sustinator al unui tablou durabil de valori, spirit constructiv, productiv, pozitiv, echilibrat, temeinic, Eugen Simion a \u00eenvins scepticismele si adversitatile prin realizarile postdecembriste.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa cincizeci de ani de activitate literara ne\u00eentrerupta (prima carte i-a aparut \u00een 1964), Eugen Simion s-a instalat \u00een mod firesc \u00een centralitatea referintelor critice. Nu exista subiect important de literatura rom\u00e2na asupra caruia sa nu se fi pronuntat \u00eentr-un studiu amplu sau macar cu o idee tangentiala. Printr-o alchimie ciudata a reactiilor, nu-i, totusi,… Cite\u0219te mai mult »Trasaturile definitorii si proiectele criticului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1141],"class_list":["post-15206","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eugen-simion"],"views":1333,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15206","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15206"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15206\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15206"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15206"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15206"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}