{"id":15204,"date":"2013-04-04T11:42:09","date_gmt":"2013-04-04T09:42:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15204"},"modified":"2013-04-04T11:42:09","modified_gmt":"2013-04-04T09:42:09","slug":"politica-iubirii-socialiste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/politica-iubirii-socialiste\/","title":{"rendered":"Politica iubirii socialiste"},"content":{"rendered":"

Ion Brad, De dragoste \u00een ani de zbucium: 1947-1955,<\/em> Cluj-Napoca, Casa Cartii de Stiinta, 2012, 340 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Poate ca iubirea mai si \u00eenvinge, \u00eensa nu c\u00e2stiga totul. Iar c\u00e2nd politicul acapareaza intimitatea, ca \u00een socialism, partenerii se vad nevoiti sa-si aranjeze \u00eent\u00e2i situatia publica si abia apoi sa se g\u00e2ndeasca la fericire. Fiindca, sa nu uitam, casatoria, oric\u00e2t de pretuita de regim, suferea de pe urma \u201edosarului\u201c de cadre. Pofta inimii nu prea coincidea cu acomodarea la realitate. Alegerea partenerei de viata era, c\u00e2teodata, un gest pe muchie de cutit. Facuta cu \u201esimt de raspundere\u201c \u00eenaintea forurilor decizionale, cu \u201eperceptie justa\u201c a ideologiei, \u00eentemeierea familiei garanta domiciliul, locul de munca, promovarea profesionala si, de ce nu?, calatoriile \u00een strainatate.
\nPentru un t\u00e2nar ambitios, constiincios, bine pregatit, suficient de talentat ca Ion Brad, arvunit din anul II de facultate (toamna lui 1949) de scriitorii trimisi de P.M.R. la Cluj (M.R. Paraschivescu si apoi Geo Dumitrescu) pentru a \u00eenjgheba o viata literara fluenta, nunta s-a dovedit un prag aproape sufocant, depasit odata cu nasterea unicului copil, Lia. Corespondenta \u00eentre poet si Olimpia Alexandrina (alintata Didi) Suteu \u2013 \u201eDe dragoste \u00een ani de zbucium: 1947-1955\u201c \u2013 marcheaza un triumf al rodirii, \u00een conditii colective si individuale la fel de nefaste. Primita \u00een facultate la 23 de ani, c\u00e2nd altii \u00eesi luau licenta (dar transferata la admitere, prin hotar\u00e2re administrativa, de la Filologie la Matematica-Fizica), dupa ce \u00eentre 1948 si 1952 i se interzisese accesul la studii superioare, viitoarea sotie s-a \u00eencumetat din studentie sa devina mama, stiind ca va \u00eenfrunta un risc enorm. Din fericire, medicul ginecolog nu a avut de ales \u00eentre doua vieti.
\nTitlul indica faptul ca memoria lucreaza ca un desc\u00e2ntec de alungare a demonilor din perioada stalinista. Ajuns la v\u00e2rsta socotelilor finale, Ion Brad arata cum afectiunea \u00eentre doi copii, maturizati fortat de context, se manifesta \u00een transe si cu multiple inhibitii: \u201eAm\u00e2ndoi am fost nevoiti sa le traversam si separat, eu ca elev, student si t\u00e2nar scriitor, ea, ca eleva si functionar public, \u00eempiedicata sa mearga mai departe la studii superioare. Tatal celor trei copii, Gheorghe Suteu, fusese condamnat politic, apoi rejudecat si achitat formal, ca sa fie din nou \u00eenchis fara proces. O situatie apasatoare, pentru \u00eentreaga lor familiei, cu consecinte multiple asupra starii de spirit a copiilor aflati \u00een pragul scolilor pe care nu le mai puteau urma, fiind obligati, ani de zile, sa-si c\u00e2stige p\u00e2inea \u00een servicii nepotrivite firii si aspiratiilor lor\u201c (p. 6-7).
\nNomenklaturist cu \u201epete\u201c<\/strong>
\nDin anumite puncte de vedere, aceasta culegere st\u00e2rneste destul de multe controverse. \u00cen comentariile pe marginea epistolelor (\u00een afara de Didi, mai apar, \u00een calitate de expeditori si\/ sau destinatari: M.R. Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Mircea Zaciu, Aurel Gurghianu si prietenul cel mai drag, Dumitru Micu), Ion Brad are tendinta sa st\u00e2rneasca mila cititorului de astazi, obisnuit sa trateze cu intransigenta concesiile literare din intervalul 1948-1989. Impresia de autodisculpare provine din dezvaluirea obstacolelor traversate chiar si de un t\u00e2nar intelectual, \u00eengrijit de Partid sa ocupe posturi importante (de la secretar al filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, la numai 24 de ani, p\u00e2na la ministru de Externe al R.S.R.).
\nNumai ca, la fel ca \u00een celelalte volume memorialistice \u2013 \u201eMonologuri paralele\u201c (1999), \u201ePlacut sau neplacut, adevarul\u201c (2009), \u201ePrintre mii de scrisori\u201c (2009) sau \u201ePrintre alte mii de scrisori\u201c (2010) \u2013, Ion Brad nu-si neaga apartenenta la \u201enomenklatura\u201c. Mai important, nu relateaza propria \u00eenregimentare prin prisma unei istorii vitrege, blestemate, ci \u00eesi asuma participarea la evenimente, amend\u00e2ndu-si derapajele realist-socialiste (p. 233). Astfel, demarcatia \u00eentre aprecierea si blamarea confesiunilor ram\u00e2ne subtire si taioasa ca lama de ras. Sinceritatea post factum poate fi catalogata drept o dovada de lasitate. Poetul nu se scuza, ci explica, asemenea lui Pavel Tugui si a lui Ion Ianosi, ce \u00eensemna \u00eencadrarea \u00een sistem. Or, p\u00e2na sa-i acorde lauri, magistrii h\u00e2rsiti ca Ioanichie Olteanu (\u00eentr-o scrisoare din 1950) \u00eel urecheau pentru absenta combativitatii si pentru excesul de intimism. \u00cendrumarea echivala cu atentionarea. Cale de mijloc sau de \u00eentors nu exista pentru un vlastar \u00eenca necopt, \u00eensa altoit cu butasul marxist-leninist: \u201eDar daca anglo-americanii vor sa faca razboi, am\u00e2nam logodna si vom compensa renuntarile, \u00een fata comunismului. Putin, pentru I. Brad! Spune sincer, tov. Brad: mobilizeaza aceasta poezie la lupta pentru pace? Reuseste ea sa creeze imaginea unei dragoste calde, senine, primitoare, care sa emotioneze, sa convinga ca e \u00een joc un lucru foarte important, \u00een stare sa justifice hotar\u00e2rea de lupta? Regret, poete Brad, dar poezia nu e stralucita. Ramasite burgheze \u00een conceptie, formaliste \u00een executie. Daca n-am dreptate, scrie si dovedeste-mi\u201c (p. 86).
\nAcceptarea sarcinilor impuse de la Centru se cuvenea \u00eembratisata cu onoare si entuziasm, ca si cum candidatul ar fi fost rasplatit pentru tenacitate. Convorbirile se purtau \u00een termeni precisi, \u00een ciuda limbajului de lemn nebulos. Pus \u00een fata primei numiri \u00eentr-o functie de raspundere, Ion Brad nu avea scapare. Refuzul i-ar fi anulat orice sprijin politic, dat fiind ca, la acea data, nu facea parte nici din U.T.M., nici din P.M.R. \u00cen 1953, scriitorul si-a dat seama la ce \u00eei servisera rezultatele excelente la \u00eenvatatura si \u00eencadrarea grabnica la \u201eAlmanahul literar\u201c.
\nSosise clipa c\u00e2nd trebuia sa rasplateasca \u00eencrederea acordata de autoritati. \u00cel ocrotisera p\u00e2na la punctul de a-l obliga sa le fie vesnic recunoscator. Altminteri, \u00eel p\u00e2ndeau sanctiunile, dictate si de apartenenta lui la greco-catolicism, cult interzis pe atunci. Or, \u201evina\u201c religioasa echivala cu \u00eencarcerarea. Constiincios, aspirantul a trecut prin botezul discutiilor oficiale si a aratat ca-si \u00eensusise directivele culturnicilor: \u201eEra vorba ca tocmai fusesem chemat la Regionala de partid si \u00eentrebat daca sunt de acord sa trec de la \u00abAlmanah\u00bb \u00een functia de secretar al Filialei Uniunii Scriitorilor. Mi s-a dat de \u00eenteles ca formula era avizata favorabil si de Mihai Beniuc. Probabil, fara sa mi se spuna, si de superiorii sai, Leonte Rautu sau Miron Constantinescu, responsabilii cu Propaganda si Cultura \u00een CC al PMR.\/\/ Am \u00eenteles. Am acceptat. Am multumit. Si m-am angajat sa… Indicatiile speciale ale noului secretar regional cu propaganda erau sa avem grija cum se respecta politica partidului \u00een relatiile cu nationalitatile conlocuitoare\u201c (p. 302). Relatarile lui Ion Brad infirma prejudecata ca persoanele promovate \u00een ierarhia culturala socialista nu dispuneau de cunostinte suficiente. Acesti functionari excelau la nivel organizatoric. Unii dovedeau si exces de imbecilitate \u00een relatiile cu artistii indezirabili. Noi suntem acum tentati sa confundam prostia intelectuala cu atitudinea agresiva, aroganta, abrutizanta.
\nScriitorul \u201enou\u201c<\/strong>
\nMarele merit al culegerii \u201eDe dragoste \u00een ani de zbucium\u201c consta \u00een elucidarea multor coordonate referitoare la formarea scriitorilor tineri de la Universitatea \u201eV. Babes\u201c din Cluj, \u00een spiritul realismului socialist. \u00cen primul r\u00e2nd, promovarea studentilor la \u201eAlmanahul literar\u201c \u2013 mai tineri (Aurel Rau, Ion Brad, Alexandru Caprariu, Dumitru Micu, Mircea Zaciu) sau mai mari cu 4-5 ani (A.E. Baconsky, Aurel Gurghianu, Dumitru Mircea si studentul absolvent, dar nelicentiat, Victor Felea) provenea din ratiuni cantitative. Ardealul nu daduse, \u00eentre cele doua razboaie mondiale, destui scriitori majori. Ion Ag\u00e2rbiceanu, preot ortodox, ajuns la senectute, nu corespundea intereselor comuniste. Lucian Blaga a fost marginalizat si dupa ce esuase \u00eencercarea de a-l ademeni sa conduca, \u00een 1946, o formatiune a intelectualilor \u2013 Partidul National Popular \u2013 satelit al P.C.R. Nichifor Crainic, considerat criminal de razboi si fascist, trimis la \u00eenchisoare, nu reprezenta o optiune imediata de recuperare \u00een folosul socialist.
\nDin fostul Cerc literar de la Sibiu fusese cooptat doar Cornel Regman, deoarece nu-si daduse demisia din P.C.R. Altii, Radu Stanca, Doinas, Negoitescu si I.D. S\u00eerbu, respingeau colaborarea si din cauza z\u00e2zaniei cu Baconsky. Totusi, Ion Brad \u00eesi aminteste de renghiurile jucate \u201eAlmanahului literar\u201c de Doinas si S\u00eerbu, prin infiltrarea unor texte pe linie, semnate cu numele unui student la Chimie (Ion Motoarca), respectiv al unui elev de liceu (Vasile Cabulea). Ma bucura reactia favorabila legata de un articol al subsemnatului (\u201ePacatele tineretii. Stefan Aug. Doinas a.k.a Ion Motoarca\u201c, \u201eCultura\u201c, nr. 14, 2010), care l-a ajutat pe poet sa reconfigureze alte aspecte ale poznei. \u00cen absenta scriitorilor calificati, Partidul a decis sa instruiasca un contingent de juni dornici de afirmare. Experimentul s-a derulat \u00een paralel cu \u00eentemeierea, la Bucuresti, a Scolii de Literatura si Critica Literara \u201eMihai Eminescu\u201c (1950). De altfel, Victor Felea, Aurel Rau si Dumitru Micu s-au numarat printre cursantii institutiei, ceea ce, la un moment dat, l-a pus pe Ion Brad \u00een ipostaza de \u201etartor\u201c al \u201eAlmanahului literar\u201c, hotar\u00e2nd tematica si sumarul, primind m\u00e2na libera de la Geo Dumitrescu, redactorul-sef, aflat \u00eentr-un prelungit concediu medical.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, chestiunea cea mai dificil de abordat vizeaza raportul numeric \u00eentre scriitorii rom\u00e2ni si cei ai nationalitatilor conlocuitoare. Ion Lungu a povestit (\u201ePe undele misterioase ale memoriei\u201c, 1995) ca, imediat dupa revenirea Transilvaniei sub administratia tarii noastre (1946), comunistii au uitat de crezul internationalist, m\u00e2ng\u00e2ind coarda nationala prin re\u00eenfiintarea presei si a literaturii rom\u00e2ne din Cluj, ocup\u00e2ndu-se de aparitia gazetei \u201eTribuna noua\u201c, dupa ce, \u00eencep\u00e2nd cu Diktatul de la Viena (1940), orasul cunoscuse numai publicatii \u00een limba maghiara. Asa ca, \u00een ciuda angajarii poemelor \u00een v\u00e2ltoarea temelor oficiale (lupta pentru pace, electrificarea, constitutia din 1952, moartea lui Stalin), \u201eAlmanahul literar\u201c se vindea cu oarecare succes doar fiindca era unica revista de profil din acea parte a Ardealului.
\nAsez\u00e2nd dragostea \u00eentre paranteze, Ion Brad marturiseste contradictia \u00eentepatoare ca o plantatie de cuie \u00eentre imaginea publica a scriitorilor, dupa care se cuvine sa-i judecam, \u00eentruc\u00e2t, factologic, literatura realismului socialist este o proba etica profesionala, si imaginea privata, dominata de temerile obisnuite ale cetatenilor de atunci. Iubirea \u00eentre Ion Brad si Didi scapa de chingile contextului abia dupa nasterea fetitei lor. Legatura dintre cei doi capata atunci un sens care le va permite sa-si construiasca istoria personala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Brad, De dragoste \u00een ani de zbucium: 1947-1955, Cluj-Napoca, Casa Cartii de Stiinta, 2012, 340 p.   Poate ca iubirea mai si \u00eenvinge, \u00eensa nu c\u00e2stiga totul. Iar c\u00e2nd politicul acapareaza intimitatea, ca \u00een socialism, partenerii se vad nevoiti sa-si aranjeze \u00eent\u00e2i situatia publica si abia apoi sa se g\u00e2ndeasca la fericire. Fiindca, sa… Cite\u0219te mai mult »Politica iubirii socialiste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8729,2852],"class_list":["post-15204","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-de-dragoste-in-ani-de-zbucium-1947-1955","tag-ion-brad"],"views":1050,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15204","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15204"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15204\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15204"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15204"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15204"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}