{"id":15200,"date":"2013-04-04T11:38:50","date_gmt":"2013-04-04T09:38:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15200"},"modified":"2013-04-04T11:38:50","modified_gmt":"2013-04-04T09:38:50","slug":"pledoarie-pentru-imaturitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pledoarie-pentru-imaturitate\/","title":{"rendered":"Pledoarie pentru imaturitate"},"content":{"rendered":"

Bogdan-Alexandru Stanescu, Apoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 64 p.<\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Cam toata critica a convenit asupra faptului ca anul trecut poate fi considerat \u2013 cum nu s-a mai int\u00e2mplat de ceva vreme incoace, din cauza efervescentei prozei \u2013 un an al poeziei. Come-back-urilor spectaculoase care au consolidat nume tinere (Dan Sociu, Vlad Moldovan, Radu Vancu) li s-au alaturat carti bune ale unor poeti consacrati (Liviu Ioan Stoiciu, Petru M. Has, Mihail Galatanu), precum si debuturi notabile (Alex Vasies, Teodora Coman si Radu Nitescu).\u00a0 De fapt, at\u00e2t de prolific si de diversificat a fost 2012, inc\u00e2t aceasta diversificare a inceput sa fie suspectata de eclectism. Mai exact spus, dupa o perioada destul de lunga in care poetii actuali s-au pastrat la adapostul volumelor individuale renunt\u00e2nd la programe si poetici generationiste, in ultimele saptam\u00e2ni se pot identifica germenii unor noi dispute. O serie de poeti grupati in jurul platformei internautice \u201eCanonul\u201c (Dan Sociu, Ionut Chiva, Vasile Leac, Vlad Moldovan, Rares Moldovan) declara razboi \u2013 prin texte care amesteca analiza serioasa cu bascalia \u2013 directiei Radu Vancu\u2013Claudiu Komartin, care c\u00e2stigase tot mai mult teren nu at\u00e2t\/ nu doar prin volume individuale, c\u00e2t si prin mosirea si \u201emanagerierea\u201c poetilor mai tineri; ultimii conduc cenacluri si cluburi de lectura devenite, in scurt timp, influente si eficiente. Daca nu renunta de tot la partea de analiza, alunec\u00e2nd de-a binelea in bascalie, \u201eCanonul\u201c poate construi un punct de vedere valabil in poezia actuala, gener\u00e2nd prima polarizare serioasa din interiorul ultimei generatii, mai preocupata p\u00e2na acum de a se disocia de precursori dec\u00e2t de a-si rezolva problemele interne. Se anunta deja o confruntare a \u201eCanonicilor\u201c radicali, sceptici, dezabuzati, alergici la cea mai mica aluzie livresca si la orice tip de pactizare cu sistemul literar rom\u00e2nesc, cu, de cealalta parte, gruparea mai sentimentala si mai metafizica (ma rog, in limitele in care se mai poate vorbi de asa ceva in poezia t\u00e2nara), ceva mai increzatoare in capacitatea literaturii de a coagula si de a comunica esential. Daca nu ram\u00e2ne o incaierare pasagera, alimentata de fumurile invidiei si ale resentimentului, dezbaterea se poate transforma intr-o ciocnire de stiluri si de formule numai buna pentru radicalizarea poeziei de azi.
\nErmetism si gongorism<\/strong>
\nE drept, insa, ca la o privire mai atenta, nici poezia t\u00e2nara nu e chiar at\u00e2t de lipsita de program cum ar fi putut sa para la prima vedere. Cea mai conceptuala carte de anul trecut ii apartine lui Bogdan-Alexandru Stanescu, un poet care si-a am\u00e2nat, dupa propriile marturisiri, debutul cu vreo zece ani. Timp in care a citit si a selectat multa literatura contemporana (inclusiv poezie actuala, despre care s-a exprimat selectiv, conform propriei sensibilitati), a publicat un volum epistolar cu Vasile Ernu (\u201eCeea ce ne desparte\u201c) si a scris o teza de doctorat despre Emil Botta. Specifica lui Bogdan-Alexandru Stanescu, inca de pe vremea c\u00e2nd tinea cronica literara la \u201eAdevarul literar si artistic\u201c, era perspectiva subiectiva, chiar hedonista, prin care comenta textele. De multe ori \u2013 si faptul a devenit mai vizibil pe masura evolutiei personalitatii lui Bogdan-Alexandru Stanescu -, intr-at\u00e2t sunt de hedoniste lecturile lui, inc\u00e2t isi pierd abilitatile tranzitive in virtutea unui ermetism corectat de un patetism difuz. Glosele mai recente cu privire la poeti contemporani sunt sufocate de simboluri de uz strict personal. Apogeul acestui bizar ermetism confesiv, susceptibil de gongorism, il constituie comentariile din \u201eObservator cultural\u201c despre poezia lui Stefan Manasia \u2013 comentarii din care eu unul marturisesc ca n-am inteles nimic.
\nDe aceea, nu-i deloc surprinzator sa vezi ca cercetatorul lui Emil Botta isi face, la debutul cu \u201eApoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul\u201c, o profesiune de credinta din \u201ecapacitatea de a evita facilul\u201c sau din \u201etruda de a ascunde eul sub faldurile textului\u201c. Ceea ce i se pare respingator lui Bogdan-Alexandru Stanescu in poezia (rom\u00e2neasca) actuala e constructia \u201eexclusiv in jurul eului, fara nimic altceva dedesubt, alaturi sau in plan superior\u201c. E si motivul pentru care nu s-a grabit sa-si publice productiile de tinerete, astept\u00e2nd, spre deosebire de majoritatea colegilor de generatie, o decantare a experientelor.<\/p>\n

\u201eApoi, dupa batalie ne-am tras sufletul\u201c atesta, de altfel, incercarile aproape disperate ale scriitorului de a ocoli problematica eului. Intr-at\u00e2t e de suparat Bogdan-Alexandru Stanescu pe biografisti si pe cotidieni, inc\u00e2t de frica lor e gata sa pactizeze cu istoria sau cu mitologia antica. De aici, o poezie apasat livresca, insa neconvingatoare. Imaginarul poetului e b\u00e2ntuit de Diomede si Hektor, invocati c\u00e2nd imnic-expresionist (\u201eAstazi, de pe Zidurile-Aurite aruncat-am st\u00e2rvuri,\/ Eu, Hektor, neinvinsul am carat putreziciunea\/ Mortilor mei. Fost-a vrerea lui Apollon sau\/ vointa unui Rege nebun, tata, drag zanatic?\/\/ Ajung serpii miasmelor pe-naltimile necucerite\/ Eroi implatosati trudesc sub propriile ruguri\/ Eu, Salbaticul, cuceritor al Thraciei neimbl\u00e2nzite\/ Adun in pumni si-si dau, tie, ofranda s\u00e2ngelui\u201c), c\u00e2nd deconstructiv, prin apelul la un limbaj mucalit, de efect ridicol: \u201eDegeaba ing\u00e2n, noaptea, la foc\/ Eu am calc\u00e2ie din talpi p\u00e2na-n crestet\/ Legenda-i tatic printre zei\u2026\/ Diomede ucide, fute, desecreaza\/ Degeaba injur printre dinti, Diomede pleaca!\u201c. In alt loc, tot pentru a scapa de tirania eului cotidian (si a-si exersa, cu pretiozitate, senzorialul non-uman), sensibilitatea lui Bogdan-Alexandru Stanescu isi gaseste adapost in universul unei pisici: \u201eM-am asezat confortabil in cosul pisicii\/ C\u00e2t confort acolo, cu pernute,\/ chinuind un soricel in gherute,\/ Medit\u00e2nd la destinul radacinii de past\u00e2rnac,\/ atent la clocotul molcom al oalei de ciorba\/ Ciulesc urechile la pas de g\u00e2ndac,\/ Frec intre dinti frunze de morcov,\/ Mai mereu torc, mai mereu tac\/ Pe sub usa, ca o harpa celesta,\/ suiera v\u00e2ntul, adie izul de menta\u201c.
\nLa fel de exotice, insa ceva mai reusite, sunt micile \u201epasteluri\u201c, care, din cauza rezonantelor mitice caligrafiate atent, capata aspect de gravuri: \u201eIn faldurile perdelei insorite\/ marea si-a irosit cerneala, bancurile iluzorii\/ zburda, cum mai joaca ele!\/ caile par scurte\/ tot asa cum raza sam\u00e2nta scufunda\/ semne noi in mlastinile umbroase\/ abia acolo o sepie solitara poate privi,\/ daca, poate, caderea ultimei, pierdutei\/ umbre solare\u201c. Aceste exercitii de retragere din calea actualitatii si din sfera cotidianului \u2013 dintre tinerii poeti de azi, Bogdan-Alexandru Stanescu a formulat programul cel mai abstract \u2013 transforma poezia din \u201eApoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul\u201c intr-o colectie de senzorialitati care de care mai rare. Prin gesturi ce amintesc mai degraba de ultimul Ion Pillat dec\u00e2t de Emil Botta, Bogdan-Alexandru Stanescu transcrie toate acele \u201emaruntisuri\u201c miraculoase ale naturii, \u201etoate acele momente c\u00e2nd viata e minuscula\/ si poate fi sorbita in piept\u201c. \u201eUmbrele parfumate ale noptii\u201c, \u201epasul saltat al insectelor in aburul primaverii\u201c, \u201etrupurile tinere in febra rutului\u201c sunt doar c\u00e2teva dintre argumentele puse in slujba pledoariei, asumat vetuste, insa reci ca orice pledoarie, pentru \u201efrumusetea ascunsa a lucrurilor\u201c.
\nConvingator, desi autorul n-ar recunoaste-o nici in ruptul capului, e Bogdan-Alexandru Stanescu atunci c\u00e2nd dezbraca toga de initiat intr-ale poeziei din Antichitate p\u00e2na azi si ram\u00e2ne, la fel ca alti colegii de generatie, in hainele de zi cu zi. Sentimentele umane modeste \u2013 nostalgia amestecata cu autoironie din ciclul \u201eTataie\u201c si din \u201ePoem am\u00e2nat\u201c \u2013 vin mai bine sensibilitatii poetului dec\u00e2t permanentele exercitii de iesire din sine si de modificare a unghiului observatiei. Mai in gluma, mai in serios, Bogdan-Alexandru Stanescu vede mai poetic prin ochii proprii dec\u00e2t prin ochii lui Horatiu sau Botta, ai lui Hektor sau ai unei\u2026 pisici. O poezie tranzitiva notabila e de regasit in volum \u2013 si ea ar reprezenta un atu al lui Bogdan-Alexandru Stanescu tocmai pentru ca buna instructie livresca e in masura sa cenzureze verbiajul ce afecteaza imaginarul minimalistilor de azi. Poetul stie sa decupeze realul si sa-l izoleze simbolic fara sa-l falsifice: \u201eCa au zis, domne,\/ ce-i cu at\u00e2ta explozie a nefirescului\/ C\u00e2nd s-a dovedit clar ca totu se reduce la tekhne,\/ ma aia la cap,\/ Spunea bunicu, ceva vreme inainte sa plece\/ Abia-si facea bagajele in vremea aia,\/ Pregatise placa de beton,\/ Inca statea pe\/ Capriorii de lemn, nefinisati, neexecutati,\/ Paralele perfecte,\/ baga tu m\u00e2na, nepoate\/ si vezi daca e cald inauntru,\/ Stai linistit, zic,\/ ca nu e:\/ iarna frig,\/ vara cald de mori,\/ dar tu n-o sa fii acolo,\/ doar trei, patru stinghii albe,\/ una mai alba dec\u00e2t cealalta,\/ trei patru zdrente desirate, insirate, putrezite\/ Tu vei fi la subsol, pe terasa\u2026\u201c
\nDesi recomanda, nu-ncape indoiala, un poet, \u201eApoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul\u201c sufera, din pacate, de complexul debutantului int\u00e2rziat, care a vazut si vrea prea multe de la poezie. Nu i-ar strica lui Bogdan-Alexandru Stanescu, la al doilea volum, c\u00e2teva exercitii de imaturitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bogdan-Alexandru Stanescu, Apoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 64 p.   Cam toata critica a convenit asupra faptului ca anul trecut poate fi considerat \u2013 cum nu s-a mai int\u00e2mplat de ceva vreme incoace, din cauza efervescentei prozei \u2013 un an al poeziei. Come-back-urilor spectaculoase care au consolidat nume tinere… Cite\u0219te mai mult »Pledoarie pentru imaturitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8725,5026,8726,8727],"class_list":["post-15200","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-apoi","tag-bogdan-alexandru-stanescu","tag-dupa-batalie","tag-ne-am-tras-sufletul"],"views":1337,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15200","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15200"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15200\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15200"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15200"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15200"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}