{"id":15198,"date":"2013-04-04T11:37:09","date_gmt":"2013-04-04T09:37:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15198"},"modified":"2013-04-04T11:37:10","modified_gmt":"2013-04-04T09:37:10","slug":"intimitatea-patologica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intimitatea-patologica\/","title":{"rendered":"Intimitatea patologica"},"content":{"rendered":"

Angela Marcovici, Intimitate,<\/em> Editura Charmides, Bistrita, 2013, 52 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eNu mai scriu nimic. Nu pot sa stau la masa, pentru ca mi-e frig tot timpul. Ma simt foarte rau. Nu ma mai intereseaza, am depasit povestea cu scrisul. Cred ca exista ceva si dincolo de arta: viata de zi cu zi. Nu-i capatul vietii arta, nu toata lumea face arta\u201c. (Angela Marinescu \u2013 interviu \u00een \u201eAdevarul\u201c, 2010). Un astfel de interviu ar fi putut fi cu adevarat dezamagitor pentru fanii Angelei Marinescu, mai ales daca poeta s-ar fi tinut de cuv\u00e2nt. \u00censa faptul ca Angela Marinescu decide anul acesta sa scoata la Editura Charmides un nou volum demonstreaza ca tentatia poeziei este uneori imposibil de refuzat. Se pare totusi ca 2013 o prinde pe poeta \u00eentr-una din pasele underground (desi e aproape pleonastic termenul l\u00e2nga numele scriitoarei), \u00een care singura solutie viabila pentru publicarea versurilor \u00eei pare o placheta intitulata \u201eIntimitate\u201c semnata, neasteptat, cu numele real: Angela Marcovici.
\nAsumarea ofensiva a traumei<\/strong>
\nSurpriza era deja anuntata de numarul 15 din 2012 al revistei \u201eRom\u00e2nia Literara\u201c, unde Angela Marinescu publica \u00een avanpremiera c\u00e2teva texte noi. Cele mai interesante \u00eensa erau atunci scurtele auto-descrieri facute de autoare: \u201ePact social \u00eentre angoasa si frica. Pact intim. Poezia mea, \u00een derulare, spre involutie absoluta. Asfintitul cu seara, cu \u00eentunericul, cu noaptea, si iubirea mea inepuizabila. Acum, soare \u00een deriva; dar cum ram\u00e2ne cu \u201erenuntarea la scris\u201c. Dialectica? Neseriozitate? Frivolitate? Joc sumbru p\u00e2na la capat? Nimicul \u00eensorit, acum, al spatiului din fata ferestrei. Nimicul ur\u00e2t al spatiului din jurul blocului \u00abmeu\u00bb ur\u00e2t, ne\u00eengrijit. Bloc de pensionari. Asumare\u201c. Desigur, cei care i-au urmarit traiectoria literara si publicistica stiu ca \u00eei este specifica Angelei Marinescu aceasta permanenta \u201eautomutilare\u201c poetica, aceasta atitudine ofensiva fata de pacturile literare \u00eenalte si fata de propria persoana. Ea ram\u00e2ne, de fapt, cel mai bun exemplu \u2013 cum se mira si Nicolae Manolescu \u2013 de autoare a carei poezie este congruenta perfect cu propriile puncte de vedere teoretice. Nu degeaba ram\u00e2ne una din cele mai copiate modele literare actuale. Si, desi risc destul de mult spun\u00e2nd acestea, mi se pare ca directia pe care a impus-o Angela Marinescu din anii ’70 si ’80 p\u00e2na astazi este una din cele mai influente. Pentru unii, \u00eensa, acesta nu este un secret. Critica literara a stabilit (mai ales \u00een ultimul deceniu) ca poza de grup a ultimelor generatii poetice este dominata de autori a caror predilectie, pe de-o parte pentru autenticism si, pe de-o alta, pentru visceralitatea specifica autoarei, a determinat modificarea canoanelor poetice si plasarea acesteia \u00een fruntea modelelor postmoderne. De fapt, zona autenticista, cea viscerala si cea \u201eschizoida\u201c (categoria lui Mincu) sunt mosteniri clare ale bataliei canonice dintre lirica abstracta de sorginte stanesciana si cea conditionata de duritatea conceptuala neo-expresionista (plus neo-realism, neo-modernism etc.).
\nAstazi, mai ales \u00een zona feminina a poeziei rom\u00e2nesti, exista un adevarat cult pentru tipologia eului feminin (si aici ma scuz pentru didacticism) manifestat violent. Sigur, directia Marianei Marin (o nostalgie specific feminina tradusa deseori visceral), a Anei Blandiana (care sta \u00een mare parte la antipoli \u2013 \u00een zonele liricitatii expansive) sau a Norei Iuga (experimentul ludic, unde realitatea are cea mai mare pondere) sunt toate proiecte care au transformat lirica feminina, \u00eensa Angela Marinescu i-a dat si o nota aparte: dorinta de expresie violenta, postmodernismul \u00een duritatea discursiva si filonul psihanalitic brutal. Limbajul este inevitabil transformat de aceste registre, iar poezia ram\u00e2ne \u2013 ca \u00een \u201edeclaratia poetica\u201c a autoarei \u2013 \u201easumarea\u201c traumelor din pozitia ofensiva. Iar ultimul deceniu a avut exemple cu adevarat puternice de poete noi care au \u00eencercat sa functioneze \u00een aceleasi registre (ca sa nu spun \u201esa copieze\u201c pentru ca, totusi, fiecare din acestea au filonul propriu): Ruxandra Novac, Rita Chirian, Livia Rosca, Ana Dragu, Livia Stefan etc. Si de ce e at\u00e2t de tentanta formula Angelei Marinescu? Pentru ca propune o anti-lirica \u00een stare manifesta, o dorinta inepuizabila de a actiona critic asupra oricaror conventii. Comportamentele sexuale sunt de o amploare spectaculoasa, tonalitatea este cinica (deseori chiar dispretuitoare de-a dreptul), iar relatia cu sinele degradata, subminata permanent de propria confesiune: \u201eeram detasata, ca un obiect sexual\/ ce imploda, chiar atunci, \u00een fata ei\/ si \u00eei spuneam: \u201eeu merg pe intensitate\u201c,\/ adica pe intensitatea masiva si rece pe care\/ ti-o da boala\/ care te urmareste de-a lungul timpului, orice ai face\/ fara de care nu se mai poate trai si nici respira\u201c.
\nNeo-realism<\/strong>
\nMai mult, duritatea \u00een discursul poetic filtrat de manifestul social arata ca Angela Marinescu, pastr\u00e2ndu-si autenticitatea si formula specifica (finalul pasajului care urmeaza ar putea fi usor desfiintat de noila valuri poetice pentru alura exhaustiva, \u00eensa, integrat de poeta \u00een structurile unei \u201ears poetica\u201c personale, pare cu adevarat nimerit) reuseste sa tina pasul cu noile generatii poetice pe care le-a influentat at\u00e2t de mult: \u201esunt, \u00eentruc\u00e2tva, labirintul sumbru al oraselor NU din\/ lumea a treia, imposibila si \u00een imposibilitatea tacuta de a fi\/ altceva atunci c\u00e2nd mi se cere acest lucru imposibil.\/ sunt \u00eenalta si bolnava si sunt NU\/ familia mea este familia NU.\/ \u00absoarele ascuns \u00een anusul social\u00bb, lupta, \u00eenchisa la culoare,\/ ca o melodie ce-ti taie rasuflarea, s\u2026t acum, Blocul NU, acolo unde Alex \u00eenca nu avea sex, unde am scris\/ \u00een delir despre structura noptii NU \u00een timpul urletelor\/ copilul revoltat \u00eenca din fasa\/ acolo unde am sters scrisul de pe fata pam\u00e2ntului\u201c.
\nSi conceptul de \u201ears poetica\u201c e vital pentru poezia Angelei Marinescu. Alaturi de eul masacrat conceptual si de sexualitatea poetica dura si unica \u00een fond, sta discutia intratextuala permanenta asupra propriei receptari poetice sau asupra momentelor de panica creatoare (poemul \u00een care t\u00e2narul critic loveste glezna poetei din neatentie). Toate tin de o conventie a pateticului \u00een tot \u201eshow\u201c-ul de siguranta si duritate: \u201esoare, tu te ve stinge\/\u00a0 esti un sex\/ si at\u00e2ta tot.\/s\u2026t\/ sunt praf si pulbere\/ sunt vid\/ sunt nimic\/ cu majuscula\/ daca vreti astfel\/ si va satisface\/ mie \u00eemi este\/ indiferent.\u201c, \u201enu sunt buna de nimic\/ pe cine ar mai putea interesa\/\u00a0 \u00eentunericul meu\/ din care\/ t\u00e2sneste\/ urina.\u201c, \u201edeoarece suntbatr\u00e2na. suntinocenta. suntautista.\/ sunt mai bolnava dec\u00e2t un \u00eendragostit\/\u00a0 \u00een preajma sinuciderii.\/ \u201etrebuie scoasa din joc\u201c, ar spune\/ marii nostri poeti\/ s\u2026t\/ o noninterpretare din ce \u00een ce mai absconsa.\/ un nonloc din ce \u00een ce mai izolat.\/ un nonbuncar cu usile si ferestrele zidite.\/ o nonpoezie din ce \u00een ce mai \u00eentunecata.\u201c
\nLa fel, eroticul ram\u00e2ne \u00een poemele actuale ale Angelei Marinescu un motiv poetic neo-realist, ironic uneori si autosuficient. Este vorba de vechiul truc al poetei de a abuza de realismul negru si de conventiile expresioniste pentru a deconstrui orice forma de entuziasm liric. Ram\u00e2n astfel doar momente de anti-lirica agresiva, sarcastica si uneori \u00eentunecata. Organicul are aici o functie vitala, iar poeta detine una din putinele retete prin care aceste zone viscerale (suprasaturate deja \u00een poezia actuala) mai pot functiona. Este vorba de intersectarea lor cu discursul ludic si de alaturarile imagistice nimerite (bine temperate): \u201esomnoroasele femei\/ pasive, lascive, impregnate si penetrate\/ pe la cuiburi se aduna\/ eu le spun cu g\u00e2tul sf\u00e2siat\/ de neputinta\/ singura\/\u00a0 ca o larva de fluture\/ profund integrata \u00een natura\/ neterminata si dezabuzata\/ dinainte de a fi\/ protejata,\/ \u201enoapte buna\u201c\u201e, \u201eo pereche de \u00eendragostiti\/ senzuali p\u00e2na dincolo de orice limita\/ \u00eesi baga limbile lor bolnave\/ rosii si pline de saliva\/ unul altuia, pe g\u00e2t, p\u00e2na la capat\u201c. Uneori, aceasta lirica discursiva atinge cu adevarat momente de eleganta retorica, chiar si prin intermediul vocii vizionare at\u00e2t de alunecoase: \u201es-au sf\u00e2rsit cam toate lucrurile.\/ se \u00eentrevede ceva\/ caruia nu-i mai pot spune viitor\/ trecutul invadeaza totul\/ viitorul este ultratrecut\/ anitmodern, sumbru, violent si nebun\/s\u2026t un tip ceva mai destept\/ mai brutal, mai ticalos, mai lichea,\/ mai fara anvergura\/\/ pentru ca el nu are nevoie\/ niciodata\/ sa-si arate pulsatia,\/ spasmul, extazul si\/ depresia ad\u00e2nca.\u201c.
\n\u201eTacerea sexuala\u201c, pe care o si numeste Angela Marinescu \u00eentr-un poem, nu are loc \u00een atmosfera poetica a volumului \u201eIntimitate\u201c, cum nu a avut loc niciodata \u00een poemele autoarei. Cititorii vor gasi aceeasi atmosfera de tensiune conceptuala si aceleasi rupturi \u00een conventiile poetice. Angela Marinescu apare ca una din cele mai influente poete ale ultimelor generatii rom\u00e2nesti si ca una din cele mai constante: dispune de o capacitate imensa de a se regenera \u00een interiorul aceluiasi registru propriu. Nu numai ca tine si astazi pasul cu lirica viscerala (desi ea \u00eensasi declara \u00eentr-un interviu ca prefera termenul de \u201eviolent\u201c celui de \u201evisceral\u201c) si cu autenticismul neoexpresionism, dar uneori ai senzatia ca genul acesta de poezie nu ar trebui sa fie dec\u00e2t al ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Angela Marcovici, Intimitate, Editura Charmides, Bistrita, 2013, 52 p.   \u201eNu mai scriu nimic. Nu pot sa stau la masa, pentru ca mi-e frig tot timpul. Ma simt foarte rau. Nu ma mai intereseaza, am depasit povestea cu scrisul. Cred ca exista ceva si dincolo de arta: viata de zi cu zi. Nu-i capatul vietii… Cite\u0219te mai mult »Intimitatea patologica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8723,8724],"class_list":["post-15198","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-angela-marcovici","tag-intimitate"],"views":1323,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15198","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15198"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15198\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15198"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15198"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15198"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}